Roman "Fericitul Ieremia": Ziua Recunoştinţei

A devenit deja o tradiţie ca, în ziua de 29 octombrie, comunitatea Parohiei "Fericitul Ieremia Valahul" din Roman să sărbătorească Ziua Recunoştinţei. În acest sens, anul acesta sărbătoarea parohială a început la ora 17.20, prin recitarea solemnă a sfântului Rozariu, după care a avut loc o celebrare euharistică concelebrată, prezidată de pr. decan Toma Encuţă. După terminarea Liturghiei, la subsolul bisericii s-au putut viziona unele montaje şi filme din timpul executării bisericii, s-au servit multe gustări şi băuturi şi s-a încins o frumoasă petrecere.

Motivaţia acestei sărbători ne este arhicunoscută: sfinţirea bisericii şi consacrarea altarului, eveniment consemnat în urmă cu trei ani. Este de datoria noastră şi a celor care ne vor succede să nu uităm de această zi, amintindu-ne de marele cadou pe care l-am primit de la Dumnezeu: o biserică. Alegerea acelei date a fost determinată de ziua de 30 octombrie, data ridicării la cinstea altarelor a patronului bisericii noastre: fericitul Ieremia Valahul. Anul trecut, Ziua Recunoştinţei a fost încununată cu binecuvântarea casei parohiale, care a fost ridicată într-un timp foarte scurt.

Aşa cum am fost îndemnaţi la predică de părintele decan Toma Encuţă, avem toate motivele ca, având inimile pline de bucurie şi mulţumire, să ne arătăm recunoştinţa faţă de bunătatea atotputernicului Dumnezeu. De Ziua Recunoştinţei sunt mulţi aceia către care trebuie să se îndrepte mulţumirea noastră. Oricât ne-am concentra, nu-i putem aminti pe toţi, ci îi încredinţăm milostivirii şi iubirii bunului Dumnezeu şi el, care răsplăteşte până şi pe cel care dă un pahar cu apă pentru numele său, nu-i va lăsă nerăsplătiţi pe aceia care i-au zidit o casă: o locuinţă în care Domnul vine la noi şi în care trebuie să ne întrunim spre a-i mulţumi şi a-l preamări pentru toate binecuvântările pe care ni le oferă.

Comunitatea noastră a acordat şi anul acesta o importanţă deosebită acestei zile şi ar dori să facă acest lucru în continuare. Pentru a vedea dacă este o manifestare potrivită, am întrebat câteva persoane din cadrul parohiei.

1. Ce părere aveţi despre tradiţia parohiei noastre de a organiza Ziua Recunoştinţei?

• Am o părere foarte bună. Cum ştim să ne sărbătorim ziua de naştere, de ce nu am sărbători şi ziua de naştere a bisericii noastre? Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu că avem o biserică în care să ne unim în rugăciune. (Silvia, 42 ani)

• Această manifestare o văd ca o întruchipare a bucuriei comunităţii care şi-a văzut în această biserică rodul trudei şi al sacrificiilor sale. Cu trecerea anilor trebuie să fim vigilenţi ca amintirea aceasta să nu se stingă, să nu fim chiar noi protagoniştii renunţării. (Angela, 45 ani)

• Este o iniţiativă bine venită a părintelui, ca de altfel toate ideile Sfinţiei sale. Această dată trebuie să rămână în istoria comunităţii noastre ca o zi importantă. (Claudia, 45 ani)

• Este o iniţiativă foarte interesantă aceea de a sărbători Ziua Recunoştinţei. În acest fel ne putem aduce aminte de acea zi memorabilă în care biserica noastră a fost sfinţită. (Eliza, 13 ani)

• Sinceră să fiu, mi se pare o idee foarte bună. Astfel nu uităm ziua în care a fost sfinţită biserica noastră. (Roxana, 19 ani)

• Orice tradiţie este bună, dar aş dori să fie mai mulţi sponsori, pentru ca să nu fie suportate toate cheltuielile numai de către părintele paroh. (Veronica, 48 ani)

• Este o iniţiativă foarte bună, pe care sperăm să o adopte şi alte parohii. (Eugen, 47 ani)

• Personal, îmi place această tradiţie. Aşa cum noi ne sărbătorim ziua de naştere, aşa ar trebui să sărbătorim şi ziua sfinţirii bisericii, să-i fim recunoscători lui Dumnezeu pentru această frumoasă biserică. (Maria, 48 ani)

• Mi se pare corect şi creştineşte să mulţumim Domnului pentru toate recoltele din anul în curs. Dacă nu mă înşel, şi în Biblie, în Vechiul Testament, este amintită o zi a recunoştinţei. După câte ştiu eu, şi americanii au o zi a recunoştinţei, pe care o ţin cu sfinţenie şi în care se reuneşte familia, se întâlnesc toţi membrii ei răspândiţi pe alte meleaguri şi mănâncă de toate, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite în acel an. (Cecilia, 55 ani)

2. Consideraţi că ar trebui să mai continuăm această tradiţie?

• Cu siguranţă orice parohie are în centrul ei o biserică, iar momentul consacrării ei a devenit istorie. Filmul construirii ei s-a întărit în inimile noastre, iar munca depusă în acel timp o putem exterioriza în această sărbătoare comunitară. (Angela)

• Bineînţeles. E un prilej bun de a ne mai distra şi de a lăsa pentru câteva ore grijile acasă. (Roxana)

• Cred că este corect să respectăm această tradiţie, prin care să mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am primit în anul care a trecut. (Cecilia)

• Bineînţeles, cu activităţi noi pentru a nu interveni rutina şi plictiseala. (Claudia)

• Trebuie să continuăm această tradiţie chiar dacă e criză financiară, nu trebuie să ne dăm bătuţi. (Maria)

• Da. Cu siguranţă ar trebui continuată această tradiţie, căci astfel ne vom aminti şi vom mulţumi Domnului într-un mod deosebit pentru că am reuşit să ajungem la momentul mult aşteptat, acela de a sfinţi biserica. (Eliza)

• Bineînţeles, deoarece abia la astfel de evenimente se reunesc atât adulţii, cât şi tinerii şi copiii din parohie. (Eugen)

• Vreau să mai continue, căci astfel se adună oamenii, mai ales tinerii. E o modalitate inedită de a atrage persoanele spre biserică, căci consider că şi prin distracţie oamenii pot cunoaşte mai multe şi se pot implica mai mult în activităţile propuse de grupurile parohiale. (Veronica)

• Trebuie să continuăm această tradiţie, să nu încetăm niciodată să-i mulţumim lui Isus pentru această casă a Domnului. (Silvia)

3. Ce vă place şi ce nu? Aveţi propuneri pentru ca sărbătoarea noastră să fie mai frumoasă?

• Aş dori ca această activitate să nu aibă doar un scop distractiv, ci să se organizeze nişte activităţi pentru diminuarea datoriilor bisericii: vânzarea de obiecte lucrate manual, alimente. (Veronica)

• Sunt mulţumită să văd această organizare şi desfăşurare care deocamdată nu necesită nici o schimbare, deşi orice noutate e bine venită. (Angela)

• Mie mi-a plăcut foarte mult organizarea din anii trecuţi. Nu am propuneri, las acest lucru pe mâna persoanelor cu mai multă imaginaţie. (Maria)

• Părerea mea este aceea că totul este frumos şi minunat. Nu pot spune că este ceva care să-mi displacă la modul în care sărbătorim. Prin urmare, nici propuneri nu am. (Eliza)

• Mi-a plăcut modul de organizare. Poate ar trebui antrenate toate categoriile de vârstă în pregătirea meniului şi a programului. Poate vin şi copiii cu ceva şi tinerii cu entuziasmul lor în pregătirea programului. (Cecilia)

• Anii trecuţi a fost foarte frumos, atât Liturghia cât şi tot ce a urmat. O propunere ar fi aceea de a se implica mai multe persoane la organizare. (Silvia)

• Îmi place că suntem toţi împreună (copii, tineri şi adulţi) şi ne distrăm frumos. (Roxana)

• Sunt multe lucruri care mă încântă, dar ceea ce nu îmi place este faptul că nu există o implicare totală din partea enoriaşilor la astfel de evenimente. Propuneri ar fi destule, dar după cum spuneam şi mai sus, una din ele ar fi o participare şi o implicare mai profundă din partea credincioşilor, atât la Liturghie, cât şi la momentele distractive de după. (Eugen)

• Îmi place în programul acestei zile speciale implicarea tuturor categoriilor de vârstă. Poate ar mai trebui organizată o tombolă sau un concurs scurt, dar cu participare multipla (ca vârstă şi ca număr). (Claudia)

A consemnat Oana Robu

lecturi: 12.