Faraoani: Funeraliile pr. Petru Mareş

Pr. Petru Mareş, care a trecut la Domnul joi, 17 septembrie 2009, a fost condus pe ultimul drum luni, 21 septembrie.

Liturghia de înmormântare s-a celebrat în biserica "Sfântul Anton" din Faraoani, în care au fost prezenţi o mare mulţime de credincioşi din satul natal al părintelui decedat, din parohiile învecinate şi din localităţile unde a slujit: Bacău, Valea Seacă etc. Liturghia, care a început la ora 10.30, a fost prezidată de PS Petru Gherghel, alături fiind PS Aurel Percă, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, şi PS Anton Coşa, episcop de Chişinău. În prezbiteriu au stat: pr. Iosif Mareş, frate al preotului răposat, majoritatea colegilor dintre cei 12 care mai sunt în viaţă, pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău, şi pr. Vasile Rediu, decan de Traian. Au fost prezenţi, de asemenea, reprezentanţi ai ÎPS Lucian Mureşan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, şi preoţi din Arhidieceza de Bucureşti.

Satul era îmbrăcat ca în zi de sărbătoare, cu covoare pe garduri şi icoane la porţi. Biserica era arhiplină: călugări şi călugăriţe, oaspeţi din Italia şi din Austria, credincioşi, unii îmbrăcaţi în costume naţionale, oficialităţi. Cei aproape 175 de preoţi au înconjurat sicriul părintelui Mareş, care era în faţa altarului. În jurul sicriului erau flori şi multe coroane.

După cuvântul de salut al episcopului diecezei, pr. Isidor Dâscă a dat citire biografiei pr. Petru Mareş, moment urmat de cântarea psalmilor pentru defuncţi şi ascultarea cuvântului Domnului.

Predicatorul, PS Anton Coşa, a pornit de la un text din evanghelie: "Să nu se tulbure inima voastră, credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine". "Aceste cuvinte, a subliniat predicatorul, vin să ne întărească în credinţă şi pe noi, cei care participăm la acest moment, la înmormântarea acestui urmaş al apostolilor". Apoi, PS Coşa a spus că cei care l-au cunoscut pe părintele Mareş au descoperit în el o imagine vie a lui Cristos, pe faţa lui strălucea mereu bucuria. În biserică sunt persoane care, într-un fel sau altul, au fost legate de persoana părintelui răposat: credincioşi din Parohia Bacău centru, comunitatea unde a lucrat 15 ani, credincioşi din satul natal pe care l-a iubit foarte mult. A fost un confrate vrednic, exemplu, pentru mulţi, a fost călăuză. Experienţa de boală şi suferinţă pe care a trăit-o în ultima vreme l-a apropiat şi mai mult de Dumnezeu. Prin tot ce a făcut, a dat mărturie despre Dumnezeu. Va rămâne ca un mare luptător pentru cauza lui Cristos. În final, predicatorul a subliniat că părintele decedat a putut să spună la fel ca apostolul Paul: "Am luptat lupta cea bună, mi-am păstrat credinţa". Este ca un fel de testament pe care ni-l lasă. El ne poate motiva şi pe noi, cei de azi, în propria luptă până vom ajunge la capăt.

La Ofertoriu, corul Parohiei Faraoani a intonat cântarea "În mâinile lui am pus viaţa mea, el singur este stânca mea", cuvinte care exprimă o caracteristică a vieţii părintelui răposat.

PS Petru Gherghel, în cuvântul de final, a arătat că părintele Mareş a ales să fie lângă Cristos de la început până la sfârşit. A făcut sacrificii mari pentru a apăra Biserica şi libertatea religioasă. A precizat că, în anul 2001, când a descoperit boala şi a trebuit să meargă la operaţie, a lăsat un testament pe care apoi l-a reînnoit. A dat apoi citire câtorva cuvinte din testament: "Cuvânt final. Am acceptat voinţa Mântuitorului Isus. Am pregătit acest moment cât a fost posibil. Cred că milostivirea lui Dumnezeu mă va însoţi şi mă va întări până la capăt. Aş dori ca la înmormântare să fie o atmosferă senină, când trupul meu va fi pus la locul unde voi aştepta învierea. La bună revedere". Acest cuvinte, a subliniat episcopul, sunt ca un gând, ca o chemare: să nu uităm să fim ucenicii lui Cristos, urmându-l până la cruce. Când suferinţa a crescut, pr. Petru a mărit bucuria de a-l sluji pe Cristos. Cei care l-au întâlnit, au putut vedea faţa preotului care a ales să slujească cu bucurie. A fost caracterizat de disponibilitate şi mulţumire în drumul său de credinţă. Pr. Mareş este un îndemn la curaj, pentru că prin suferinţă şi jertfă nu se pierde nimic, ci se câştigă. Episcopul a transmis în final gândul de comuniune al cardinalului Fiorenzo Angelini (preşedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Lucrătorilor Sanitari).

PS Cornel Damian a adus salutul şi comuniunea în rugăciune a ÎPS Ioan Robu, precum şi sentimentele lui de recunoştinţă pentru munca părintelui Mareş în formarea preoţilor care slujesc în Arhidieceza de Bucureşti.

Pr. Ioan Fărcaş a transmis omagiul şi recunoştinţa Bisericii Române Unite cu Roma, subliniind că părintele Mareş a fost la Blaj, ţinând exerciţi spirituale la studenţi şi la călugăriţe. "Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că l-am cunoscut şi l-am avut ca expresie a bucuriei, căci, aşa cum spune sfântul Augustin, Tristeţea este gândul la mine, bucuria este gândul la tine", a încheiat părintele protopop.

În final, părintele Iosif Mareş a mulţumit tuturor, precizând că trebuie să fim plini de recunoştinţă că l-am avut printre noi, pentru că Dumnezeu l-a oferit ca un cadou Bisericii sale şi satului Faraoani. Vocea lui a reuşit să pătrundă în multe suflete.

După sfânta Liturghie, sicriul cu trupul neînsufleţit al pr. Petru Mareş a fost purtat în procesiune spre cimitirul comun al satelor Faraoani şi Valea Mare. Impresionantă era procesiunea care se întindea pe aproape un kilometru. Sicriul a fost aşezat în cimitirul care are cea mai veche biserică din dieceză, cu hramul Sfântul Martin. Aici părintele aşteaptă învierea de apoi.

* * *

Pr. Petru Mareş s-a născut în anul 1940. A fost sfinţit preot în anul 1965. A slujit la Focşani, Oituz, Iugani, Bârlad, Valea Seacă, spiritual în Seminarul din Iaşi, în Seminarul mic şi la Liceul Catolic din Bacău, director naţional a Operelor Misionare Pontificale, responsabil cu viaţa consacrată în Dieceza de Iaşi.

A luat poziţie în vremurile grele împotriva regimului ateu. A scris în revistele din Italia şi a vorbit la Radio Europa liberă despre nedreptăţile din ţară şi despre îngrădirea libertăţii religioase.

A predat la Iaşi, Cluj, Roman şi Bacău (Facultatea de Teologie Didactică, Seminarul mic). A ţinut conferinţe, exerciţii spirituale, misiuni şi a predicat. A fost responsabil coordonator al Comisiei Diecezane pentru Cler, membru al Consiliului Prezbiteral.

S-a preocupat de presa catolică. A publicat în "Lumina creştinului". A scris câteva cărţi: Meditaţii din Faptele Apostolilor (1997). Ce sfinţi sărbătorim mâine? Lunile ianuarie-aprilie, iulie şi decembrie; Un răspuns la chemare (2003, o carte despre pr. Rafael Friedrich); a tradus enciclica Fiedei donum a lui Pius al XII-lea.

A fost un simpatizant al Ordinului Carmelit. A făcut parte din Comisia pentru Cauza de Canonizare a Veronicăi Antal. A scris în ziarele din Bacău, a participat la emisiuni de televiziune şi a prezentat la Vatican, în anul 1997, icoana Maicii Domnului din stema oraşului Bacău.

În anul 2005, împreună cu colegii săi, a sărbătorit 40 de ani de slujire în via Domnului. Cu această ocazie, a scos o broşură dedicată acestui aniversar.

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 21 septembrie: Faraoani: Funeraliile pr. Petru Mareş

* * *

Bacău: Liturghie cu requiem pentru pr. Petru Mareş

Reflecţie: Părintele Mareş - un preot al credinţei şi al autenticităţii

A trecut la Domnul pr. Petru Mareş

lecturi: 24.