Apostoli prin vocaţie

De la Anul Paulin la Anul Sfintei Preoţii

Prezentăm în continuare articolul semnat de Mons. Mauro Piancenza, secretar al Congregaţiei pentru Cler, apărut în numărul 12 al revistei Paulus (iunie 2009), dedicat temei "Paul teologul".

* * *

În audienţa acordată adunării plenare a Congregaţiei pentru Cler, la 16 martie, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a anunţat un An special dedicat Sfintei Preoţii, de la solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, la 19 iunie, până la aceeaşi solemnitate din anul 2010. Adunarea plenară a Congregaţiei pentru Cler a avut ca temă: "Identitatea misionară a preotului în Biserică, dimensiune intrinsecă a exercitării celor trei funcţii". În acel context, papa a amintit caracterul indispensabil al "tinderii spre perfecţiunea morală, care trebuie să locuiască în orice inimă autentic preoţească.

Tocmai pentru a favoriza această tindere a preoţilor spre perfecţiunea spirituală de care depinde mai ales eficienţa slujirii lor" a fost stabilit anul special dedicat preoţilor. Anul Paulin, a cărui încheiere este prevăzută pentru data de 29 iunie 2009, va preda astfel în mod ideal ştafeta Anului Sfintei Preoţii, într-un drum providenţial în vederea continuităţii şi a aprofundării necesare a uneia dintre "urgenţele" timpului nostru: misiunea.

La aniversarea a 150 ani a lui dies natalis a sfântului Ioan Maria Vianney, parohul de Ars, Biserica se strânge în jurul preoţilor săi pentru a redescoperi prezenţa lor rodnică şi pentru a afirma din nou, cu bucurie creştină, misiunea lor esenţială şi distinctă din punct de vedere ontologic, în cadrul misiunii universale care pe bună dreptate îi implică pe toţi cei botezaţi.

Anul Sfintei Preoţii, aşa cum este voit de Sfântul Părinte, nu va fi un an "rezervat preoţilor", ci întregii Biserici; în fiecare componentă a sa, ea este chemată să redescopere, în lumina tensiunii misionare care îi este proprie, măreţia darului pe care Domnul a voit să i-l lase cu slujirea preoţească. Papa a amintit: "Dacă întreaga Biserică este misionară şi dacă fiecare creştin, în virtutea botezului şi a mirului, aproape ex officio (cf. CBC, 1305) primeşte mandatul de a mărturisi public credinţa, preoţia ministerială, şi din acest punct de vedere, se deosebeşte în mod ontologic, şi nu numai prin grad, de preoţia botezială, numită şi preoţie comună" (Benedict al XVI-lea, Discurs adresat Adunării plenare a Congregaţiei pentru Cler, 16 martie 2009).

Forţa misiunii se naşte numai dintr-o inimă reînnoită de întâlnirea cu Cristos înviat, aşa cum i s-a întâmplat apostolului Paul. O întâlnire în care Domnul Isus nu este numai cunoscut cu entuziasm sau receptat în mod intelectualist, ci este realmente simţit ca "răspuns" imprevizibil şi extraordinar de fascinant al Tatălui la toate aşteptările inimii rănite a omului, care vede, în extraordinara prezenţă umano-divină a Răscumpărătorului, singura corespundere adecvată la propriu eu, la propria necesitate umană şi misterios de infinită de mântuire.

Inima sfântului Paul, rănită de frumuseţea lui Cristos, aşa ca inima de păstor a sfântului Ioan Maria Vianney, care la 19 iunie va fi adus în bazilica papală "Sfântul Petru" din Vatican şi expus spre veneraţia preoţilor şi a credincioşilor laici, dau mărturie cu forţă extraordinară care este originea misiunii ecleziale.

Anul Sfintei Preoţii, celebrat în toate diecezele din lume, va trebui să fie o rodnică ocazie pentru a redescoperi identitatea slujitorilor sacri, care îşi are rădăcinile sale chiar în mandatul apostolic şi care "îi face pe preoţi să fie prezenţi, identificabili şi de recunoscut fie prin judecata de credinţă, fie prin virtuţile personale, fie şi prin îmbrăcăminte, în locurile culturii şi ale carităţii, din totdeauna în inima misiunii Bisericii" (ivi).

În fidelitate faţă de tradiţia eclezială neîntreruptă şi în ascultarea atentă a exigenţelor profunde ale inimii omului, va trebui să răspundă concret la invitaţia biblică - "Întăriţi-vă voi mâini slabe, prindeţi puteri voi, genunchi care tremuraţi" (Is 35,3) - pentru a continua să se spună, cu adevăr şi convingere plină de încredere "celor slabi de inimă: «Întăriţi-vă şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru»" (Is 35,4). A-l arăta pe Dumnezeu lumii: aceasta a fost misiunea apostolului Paul, aceasta este misiunea şi sensul profund al slujirii preoţeşti în Biserică pentru lume.

Sfântul Părinte a afirmat: "În misterul întrupării Cuvântului, adică în faptul că Dumnezeu s-a făcut om ca şi noi, se află atât conţinutul cât şi metoda vestirii creştine"; în acest sens este urgent, cu contribuţia moştenirii preţioase a Anului Paulin şi a următorului An al Sfintei Preoţii, şi cu aprofundarea constantă a formării iniţiale şi permanente a clerului, să se evite orice tentaţie de "discontinuitate", redescoperind frumuseţea şi armonia unicei istorii sacre şi mântuitoare a lui Dumnezeu cu oamenii, prin intermediul trupului său care este Biserica şi, în ea, a unităţii misiunii preoţeşti şi apostolice care ieri, astăzi şi totdeauna, este de a vesti cuvântul adevărului, a celebra zilnic şi cu evlavie Euharistia, ascultând de porunca Domnului (Lc 22,19), şi de a administra inestimabila comoară de har a milostivirii divine.

Iniţiativa fericită şi providenţială a Sfântului Părinte de a stabili un An al Sfintei Preoţii are cea mai amplă, convinsă şi generoasă adeziune înainte de toate a Congregaţiei pentru Cler şi, apoi, a întregului episcopat mondial care vede, şi în această iniţiativă, ocazia propice pentru a imprima realmente o nouă vigoare celei mai urgente misiuni dintre toate misiunile: grija faţă de vocaţiile la preoţie.

Aşadar, va fi un an caracterizat de continuitate şi de aprofundare: continuitate în a privi cu uimire mereu recunoscătoare la chemarea apostolică la misiune şi aprofundare în specificarea misiunii, cu obiectivul centrat pe slujirea preoţească.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.