Pelerini din Caritas România la locurile sfinte

Ideea acestui pelerinaj organizat de Confederaţia Caritas România a devenit realitate în perioada 18-27 ianuarie 2009 când un grup ecumenic de 34 de credincioşi proveniţi din cele şase organizaţii diecezane Caritas romano-catolice, din patru organizaţii eparhiale Caritas greco-catolice şi organizaţii filantropice din cadrul Bisericii Ortodoxe din România la care s-a alăturat şi un reprezentant al asociaţiei caritative din Biserica Romano-catolică din Franţa, Secours Catholique, a străbătut cu multă emoţie locurile sfinte pe unde a trecut Mântuitorul Isus Cristos.

Deja de mai bine de un an, Secours Catholique a venit cu iniţiativa acestui pelerinaj, care s-a dorit a fi un alt moment de întâlnire, experienţă şi rugăciune comună între cei din Caritas şi Diaconia din Biserica Ortodoxă după cel al conferinţei internaţionale de la Sibiu din 1-5 mai 2007, "Perspectivele organizaţiilor Caritas în contextul ortodoxiei".

Dacă unii au putut considera acest pelerinaj ca un act de curaj într-un moment de conflict care se derula în fâşia Gaza, iar alţii ca o perioadă mai puţin favorabilă datorită ploilor care sunt specifice lunilor de iarnă, eu l-aş numi pe drept cuvânt un pelerinaj al credinţei. De fapt cu o zi înainte de a ajunge în Ierusalim a încetat conflictul armat din Gaza, iar vremea a fost prielnică pe toată perioada pelerinajului nostru.

Am plecat deci la acest drum atât cu intenţia de a ne întări în credinţa pe care Cristos a predicat-o în aceste locuri cât şi cu dorinţa de a împărtăşi din credinţa, speranţa şi iubirea noastră credincioşilor aflaţi acolo. Aveam convingerea că trăirea profundă pe care o dobândeşte orice pelerin în ţara sfântă nu poate fi numai imaginată dar trebuie experimentată direct, mergând, meditând şi înălţând rugăciuni în locurile unde Cristos, Mântuitorul nostru s-a născut, a trăit, a predicat, a pătimit, a murit şi a înviat, acolo unde a săvârşit misterele răscumpărării noastre a fiecărui creştin, a fiecărui om.

Pelerinajul nostru a început cu sfânta Liturghie în capela catolică de la Sfântul Mormânt, parcurgând ca pregătire a celebrării Muntele Calvar unde am venerat locul pătimirii şi răstignirii lui Isus. Am simţit că împărtăşim aceeaşi convingere cu centurionul menţionat de evanghelistul Marcu: "Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!" (Mc 15,39). De aici, ne-am îndreptat, ca şi păstorii de odinioară, spre Bethlehem la locul Naşterii lui Isus şi pe câmpul păstorilor unde am retrăit Crăciunul, ajutaţi de pasaje din Evanghelie care descriu cele petrecute aici cu peste 2000 de ani în urmă: "Îngerul le-a spus: «Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul»" (Lc 2,10-11). Am continuat drumul nostru spre Ierihon, unde Zaheu îl întâlneşte pe Isus. Va rămâne vie în memoria noastră acea zi însorită de 19 ianuarie când am participat la celebrarea Epifaniei (Boboteaza) pe malul Iordanului de către comunitatea creştină egipteană (coptă) şi de către comunitatea siriană ortodoxă. La Hebron ne-am rugat la mormintele patriarhilor. După câteva ore de mers cu autobuzul spre Nord, trecând prin Samaria, am părăsit treptat ţinutul stâncos al deşertului, apărând tot mai evident în faţa noastră o privelişte înverzită cu un pământ roşiatic care îşi oferea cu generozitate roadele sale hrănite de apa Iordanului şi am ajuns în Galileea. La Nazaret, acolo unde îngerul Gabriel i-a apărut Fecioarei Maria, am simţit îndemnul Sfintei Familii către familiile din zilele noastre: de a imita virtuţile lui Isus, ale Mariei şi ale lui Iosif şi de a descoperi aceeaşi iubire şi bucurie cu care Dumnezeu înzestrează fiecare familie creştină. Aceste ţinuturi ale Galileii cu Marea Galileii şi Muntele Fericirilor ne-au redat într-un mod surprinzător imaginea până acum necunoscută de noi a atâtor pasaje din Evanghelie referitoare la copilăria lui Isus, la învăţătura şi minunile sale, la alegerea apostolilor, sau la experienţa de credinţă a lui Petru. Revenind la Ierusalim, am urcat pe Muntele Măslinilor care oferă o frumoasă privelişte către Valea Cedronului şi mai departe către locul unde este Mormântul lui Isus, Piaţa Damascului şi Zidul care a mai rămas din Templul lui Solomon. Pe acest munte se află Grădina Ghetsemani unde Isus s-a rugat înainte de pătimirea sa şi unde a transpirat sânge. Câteva clipe de reculegere în linişte ne-au călăuzit spre cuvintele lui Isus rostite decisiv ca rugăciune solemnă: "Tată, dacă nu este posibil ca să treacă acest potir fără ca să-l beau, să se facă voinţa ta" (Mt 26,42). Astăzi în locul unde Isus a transpirat sânge se află măreaţa "biserică a naţiunilor", construită prin contribuţia tuturor popoarelor în anul 1924. Această biserică numită şi "Biserica Agoniei" aminteşte de trădarea lui Isus de către Iuda şi de rugăciunea lui Isus în timpul agoniei, înainte de arestarea sa.

Fiind tocmai săptămâna de rugăciune pentru unitatea în credinţă, am dorit să marcăm pelerinajul nostru prin participarea la Liturghii romano-catolice, greco-catolice şi ortodoxe.

O onoare deosebită pentru noi toţi a fost întâlnirea cu patriarhul latin de Ierusalim, Fouad Twal, cât şi cu patriarhul greco-ortodox de Ierusalim, Teophil Aristachos, care ne-au transmis salutul, binecuvântarea şi mulţumirile lor pentru vizita făcută la locurile sfinte în spirit ecumenic şi ca un gest de solidaritate faţă de creştinii prezenţi acolo.

Am revenit acasă îmbogăţiţi spiritual şi mai motivaţi creştineşte, dar şi având convingerea că trebuie să ne rugăm şi să încurajăm şi pe alţii în rugăciune pentru pace în Ţara Sfântă, unde, în mod paradoxal, se regăseşte în locul unei linişti exterioare pe care speră să o găsească cei care ajung acolo, un permanent conflict etnic, politic şi religios. Ceea ce rămâne însă neatinsă este liniştea şi pacea interioară pe care o poate dobândi orice pelerin care străbate locurile sfinte cu spirit de credinţă.

Mulţumim Domnului pentru darul acestui pelerinaj şi ne adresăm recunoştinţa faţă de pr. Antoine Sondag, reprezentantul asociaţiei Secours Catholique Franţa, care a fost iniţiatorul şi a mijlocit şi finanţarea. Extindem mulţumirea noastră şi către pr. dominican Christian Eeckhout, profesor la "Ecole biblique et archéologique francaise", care ne-a fost ghid în aceste zile, cât şi către pr. Michael O'Sullivan, directorul centrului unde am fost găzduiţi, Maison d'Abraham, care împreună cu Cristina Pleş, referent relaţii publice din cadrul Confederaţiei Caritas România, au îndeplinit toate formalităţile pregătitoare pentru buna desfăşurare a pelerinajului.

Revenind în familiile şi comunităţile noastre şi la locurile de muncă în domeniul social-caritativ împărtăşim cu bucurie din experienţa şi trăirea noastră de credinţă putând exclama şi noi cu psalmistul: "M-am bucurat când mi s-a spus: Să mergem la casa Domnului. Iată, picioarele noastre au ajuns la porţile tale, Ierusalime!" (Ps 121,1-2).

Pr. Egidiu Condac
preşedinte Confederaţia Caritas România
director Centrul Diecezan Caritas Iaşi

*

Pelerinaj în Israel

Confederaţia Caritas România

Mintea se goleşte, iar sufletul se eliberează de întinăciune. Singurul gând care-ţi trece prin minte este legat de faptul că El a fost aici. Aici viaţa a căpătat sens, păcatele lumii s-au şters, iar veşnicia a căpătat forma unei promisiuni frumoase în detrimentul ameninţării infernului. Este locul unde rugăciunile sunt cele mai fierbinţi, nu trebuie ordonate şi nu este nevoie de ritualuri. Acestea sunt simţămintele pe care le încerci după ce intri în biserica unde se află Sfântul Mormânt.

Divinitatea este prezentă, lumina ce pătrunde prin tavan aminteşte de sărbătoarea sfântă a învierii. Este locul unde "Cristos a Înviat" nu reprezintă doar un cântec ci o continuă bucurie, iar intonarea acestei bucurii melodioase în alte zile decât cele ale Paştelui nu reprezintă un păcat pentru că poate fi făcută oricând. Este locul învierii eterne, triumful binelui asupra răului, bucuria curăţeniei după patimă şi umilinţă. Fiul lui Dumnezeu a trăit şi a fost sacrificat într-un oraş al Zeloţilor, al vânzătorilor, comercianţilor, al radicalilor şi fariseilor, aducând cu el o nouă lege şi împărţind timpul în două.

Delegaţia noastră alcătuită din romano şi greco-catolici dar şi ortodocşi, a fost încântată să meargă pe urmele Mântuitorului cu ocazia unui pelerinaj unic, timp de nouă zile în Israel. Această frumoasă iniţiativă a Confederaţiei Caritas România de a strânge laolaltă creştini indiferent de confesiunea acestora a avut un succes deosebit, acţiunea fiind posibilă şi datorită unui sprijin substanţial din partea Asociaţiei Secours Catholique din Franţa. Am avut bucuria să cântăm învierea Fiului exact în locul unde el a trecut prin moarte pentru a ne aduce viaţa, am văzut locul unde el a apărut printre oameni prilejuindu-ne Crăciunul veşnic, am mers în Capernaum pe urmele lui Petru, am slăvit-o pe stăpâna noastră Maica Maria exact în locul unde ea s-a ridicat la ceruri, am făcut Calea crucii simţind la fiecare oprire ca şi pe Golgota epuizantă, durerea unuia bătut şi crucificat pentru dragostea ce-o promova cu propria-i învăţătură, dar şi suspinul sfâşietor al unei mame nevoite să asiste la chinul Fiului, am vizitat grotele unde au fost găsite manuscrisele de la Marea Moartă, ne-am scăldat în marea cu acelaşi nume şi am urmat calea Mântuitorului alături de discipolii săi într-o mică barcă pe Marea Galileii. Am mers în Nazareth unde am văzut Izvorul Bunei-vestiri, aflat acum în interiorul unei biserici ortodoxe, un izvor de la care lua apă Maica Domnului o dată la două zile şi locul unde a venit îngerul pentru a-i aduce vestea cea mare, am mers la râul Iordan în locul unde a fost botezat Hristos, am urcat pe Muntele Fericirilor şi am simţit povara trădării dublată de un sărut hain poposind în Grădina Ghetsemani. Întâlnirile cu cei doi patriarhi, latin şi ortodox au venit în completarea unui program pe cât de încărcat, pe atât de frumos.

Israelul este o ţară în Orientul Mijlociu, pe coasta estică a Mării Mediterane şi se învecinează, de la nord la sud, cu Libanul, Siria, Iordania şi Egiptul. Israelul are ieşire la Marea Mediterană, la golful Aqaba şi la Marea Moartă. Populaţia acestui stat este predominant evreiască, cu o minoritate arabă numeroasă, de confesiune musulmană sunită, iar în mică parte de confesiuni creştine sau druzi.

Ierusalimul este capitala oficială a Israelului şi sediul preşedinţiei, al guvernului şi al parlamentului acestui stat. Ierusalim este un vechi oraş din regiunea istorică Palestina în Orientul Mijlociu, considerat oraş sfânt în iudaism, creştinism şi islam. De aceea evreii şi creştini îl mai numesc "Ţara Sfântă" sau "Ţara lui Israel".

Ierusalimul este un oraş eterogen cu o populaţie de aproximativ un milion de oameni, în care sunt reprezentate grupuri dintr-o vastă diversitate religioasă, naţională şi socio-economică. Aşa-numita "Cetate Veche" este împărţită după o tradiţie seculară în patru zone: "iudaică", "creştină" şi musulmană, a patra zonă fiind cea a armenilor (aceştia fiind tot creştini). Astăzi majoritatea populaţiei din cartierele creştin, armean şi musulman ale oraşului vechi este de fapt arabă musulmană. La fel şi populaţia părţii de est a municipiului. În partea de vest a capitalei şi în cartierul evreiesc din Oraşul Vechi populaţia este formată din evrei.

Deşi nepreţuite şi umbrite de veşnicul război, agresivitatea localnicilor, încrâncenarea şi lipsa de credinţă, imaginea şi importanţa sacrificiului Mântuitorului sunt slăvite de rugăciunile miilor de credincioşi din toată lumea care aleg să meargă în fiecare an în Ierusalim.

Cătalin Asăvoaei

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 18-27 ianuarie: Pelerini din Caritas România la locurile sfinte

lecturi: 37.