Iaşi: Muzică pentru ecumenism

Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Facultatea de Teologie Romano-Catolică ale Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi au organizat un concert de muzică sacră ce a avut loc marţi, 20 ianuarie 2009, începând cu ora 18.30, în aula "Mihai Eminescu". Evenimentul face parte din programul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, care se desfăşoară în perioada 18-25 ianuarie 2009.

La concert a participat corul "Gaudete" al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, dirijor Petronela Andrieş, şi corul "Theologus" al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, dirijor pr. Alexăndrel Barnea.

Din program au făcut parte lucrări de Anton Pann, Georg Friedrich Händel, Nicolae Lungu, Wolfgang Amadeus Mozart, Ion Popescu Pasărea, Villem Vogel, Nicu Moldoveanu, Antonio Tomas del Pino Romero.

Moderatorul întâlnirii a fost pr. Dan Sandu, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă. După intervenţia prof. Vasile Işan, rectorul Universităţii "Al.I. Cuza", au luat cuvântul Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, în calitate de reprezentant al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, şi Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop de Iaşi.

Pr. Viorel Sava, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, vorbind despre rugăciunea cântată, a susţinut o alocuţiune cu titlul "Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi - semnificaţii teologice ale rugăciunii cântate", iar pr. Emil Dumea, decanul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, a vorbit despre legătura cu divinitatea prin cânt: "Cântul sacru - expresie a sublimului, punte spre divinitate".

În cuvântul adresat celor prezenţi, PS Petru a apreciat eforturilor celor două coruri "cu două tradiţii, dar cu acelaşi scop şi cu aceleaşi sentimente frăţeşti", care "şi-au înălţat glasurile pentru a-l preamări pe autorul muzicii şi pentru a-i uni pe oameni într-un singur sentiment de laudă şi de iubire".

Apoi a amintit de unirea principatelor sub patronajul lui Alexandru Ioan Cuza, exprimându-şi speranţa că "celebrarea acestui moment ocazionat de Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, aici în Universitatea «Al.I. Cuza», poate fi considerat un gest simbolic în drumul refacerii unităţii spirituale şi creştine".

La zece ani de la vizita papei Ioan Paul al II-lea, episcopul a amintit de visul Sfântului Părinte "de mai mare comuniune între Bisericile creştine şi de descoperire a fraternităţii dintre popoare". În acest context i-a îndemnat pe cei prezenţi să ia parte la rugăciunea lui Isus, "ca toţi să fie una". Cuvintele regretatului poet Grigore Vieru, "Regret că nu am văzut cu ochii mei unirea cu ţara!", exprimă regretul creştinilor care nu-şi pierd speranţa de unire.

"Cred că visul unităţii creştinilor nu trebuie să înceteze niciodată, chiar dacă nu poate fi văzut cu ochii noştri înlăcrimaţi", a încheiat PS Petru, felicitându-i încă o dată pe cei care au făcut posibilă această manifestare cultural spirituală de credinţă şi de speranţă.

Întâlnirea s-a încheiat cu intonarea solemnă "Sfinte Dumnezeule", interpretată de cele două coruri reunite.

Florin Jitaru

* * *

Cuvântarea rostită de PS Petru Gherghel

Mult stimate domnule rector,
Preasfinţia voastră părinte episcop Ioachim,
Sfinţiile şi cuvioşiile voastre,
Dragi studenţi, stimat auditoriu,

Cine cântă, se roagă de două ori

Mi-a fost dat să particip împreună cu Înalt Preasfinţitul mitropolit Teofan la celebrarea a 148 de ani de la înfiinţarea Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" şi la deschiderea oficială a noului an universitar şi am înţeles din minunatele cuvinte ale domnului rector Vasile Işan un program asupra căruia a insistat şi l-a aşezat la baza întregului proces academic de pregătire ştiinţifică şi de cercetare şi anume: credinţă şi raţiune, căci nici prima fără cealaltă nu este completă, nici cea de a doua fără prima nu este suficientă. M-am bucurat şi am apreciat acest program complet, cum îi stă bine unei universităţi în mijlocul unui popor evlavios şi credincios.

Am înţeles că la acest proces binecuvântat sunt chemaţi să contribuie toţi şi că doar aşa Universitatea este universitate şi corpul academic ca şi studenţii formează o familie în înţelesul ei atotcuprinzător.

Participând astăzi la această manifestare cultural spirituală, tocmai aici în acest centru al ştiinţelor şi al spiritualităţii, în cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, m-am bucurat să constat un lucru minunat - două coruri aparţinând Facultăţilor de Teologie Ortodoxă şi Romano-Catolică din cea mai importantă instituţie de învăţământ a Iaşiului şi a Moldovei şi-au înălţat glasurile pentru a-l preamări pe autorul muzicii şi pentru a-i uni pe oameni într-un singur sentiment de laudă şi de iubire. Două coruri cu două tradiţii, dar cu acelaşi scop şi cu aceleaşi sentimente frăţeşti.

Atunci când s-a hotărât unirea principatelor (anul acesta se împlinesc 150 de ani), la sesiunile divanurilor "ad hoc" şi la marea sărbătoare au participat şi reprezentanţi ai catolicilor din Moldova, istoria nominalizându-l pe un vrednic locuitor al Săbăoanilor, Ianuş Robu, străbunic al actualului arhiepiscop de Bucureşti, dr. Ioan Robu.

Ce frumos este faptul că azi răsună din nou glasul celor din strana catolicilor, se aude vocea bucuriei alături de cea a studenţilor ortodocşi, bucuria acelei uniri de care a beneficiat întregul popor şi pe care a patronat-o principele Alexandru Ioan Cuza.

Cred că celebrarea acestui moment cultural şi spiritual ocazionat de Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, aici în Universitatea "Al.I. Cuza", poate fi considerat un gest simbolic în drumul refacerii unităţii creştine. Este fără doar şi poate un vis pe care l-am primit prin testament în ultimii ani de la marii corifei ai Bisericii, atât din răsărit cât şi din apus: adică din partea patriarhului ecumenic al Constantinopolului, venerabilul Atenagoras I, şi a papei Paul al VI-lea, patriarhul Occidentului, în anul 1965, ca şi visul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea în vizita la Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Teoctist în anul 1999, an de graţie, ultimul din mileniul doi.

Acum când celebrăm zece ani de la acel moment cred că nu ar trebui să uităm niciodată speranţa acelui vis de care ne vorbea Ioan Paul al II-lea la plecarea din România, de pe aeroportul Băneasa:

"Au fost zile de profunde emoţii pe care le-am trăit cu intensitate şi care vor rămâne întipărite pentru totdeauna în inima mea... Ţara voastră are ca şi înscrisă în rădăcinile ei o singulară vocaţie ecumenică. Prin poziţia geografică şi prin lunga ei istorie, prin cultură şi tradiţie România este o casă unde Orientul şi Occidentul se regăsesc în dialog natural...Evenimentul spiritual pe care l-am trăit, binecuvântat de sfântul Dimitrie şi de sfinţii martiri ai ultimelor decenii, este o experienţă de păstrat şi de transmis în speranţa că noul mileniu ce se deschide în faţa noastră să fie un timp de mai mare comuniune între Bisericile creştine şi de descoperire a fraternităţii dintre popoare. Acesta este visul pe care-l port cu mine în timp ce las acest iubit pământ. Aş vrea să încredinţez acest vis vouă, tuturor. În special, aş vrea să-l încredinţez tinerilor. Da, vouă, dragi tineri din România! Intraţi cu acest vis în noul mileniu!".

Este un testament încredinţat nouă în numele rugăciunii lui Isus, care s-a rugat pentru noi toţi, ca şi noi să nu uităm să ne rugăm Tatălui - ca toţi să fie una!

În acest context, vă rog să-mi permiteţi să repet câteva cuvinte pe care regretatul poet Grigore Vieru, aşezat astăzi în inima Basarabiei, la Chişinău, în pământul udat cu atâtea lacrimi, cu atâta iubire şi rugăciune, dar şi cu o neclintită speranţă.

Într-un interviu la Radio Iaşi reluat tocmai duminică 18 ianuarie, după ce trecuse la cele veşnice, întrebat dacă are ceva de regretat din viaţă, (celebra atunci 70 de ani de viaţă) el a răspuns scurt: "Regret că nu voi putea să vă văd acea zi când vom fi împreună, sănătatea şi vârsta nu-mi permit acest lucru; dar eu cred în acea zi!"

El nu a văzut-o dar crede în ea şi va continua să creadă şi să privească cu alţi ochi, ochi limpezi, ochi cereşti, la împlinirea dorinţei lui de o viaţă: unirea cu ţara; şi nu numai atât, ci va implora de la Domnul popoarelor şi al unităţii împlinirea visului său pentru cei pe care i-a iubit.

Cred că visul unităţii creştinilor nu trebuie să înceteze niciodată, chiar dacă nu poate fi văzut cu ochii noştri înlăcrimaţi.

Aşa cum l-a dorit şi-l doreşte Cristos, marii apostoli ai zilelor noastre, aşa trebuie să-l dorim şi să-l implorăm şi noi:

Ca toţi să fie una!

Vă felicit pe toţi pentru minunata manifestare de credinţă şi de speranţă şi vă doresc pace, unitate şi binecuvântare.

Vă mulţumesc.

Iaşi, 20 ianuarie 2009

+ Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

lecturi: 8.