Iaşi: Zi de reculegere pentru tineri

Un grup de tineri din Parohia "Sf. Tereza" din Iaşi au ales să înceapă primăvara acestui an cu o zi de reculegere menită să îi ajute să trăiască din plin timpul sacru al Postului Mare şi să se pregătească astfel pentru sărbătoarea Învierii Domnului.

Încurajaţi şi susţinuţi de pr. paroh Anton Farcaş şi însoţiţi de pr. Daniel Iacobuţ, vicar la Parohia "Sf. Tereza", tinerii au ajuns, la 1 martie 2008, la casa Surorilor Providenţei din Iaşi unde au fost aşteptaţi de pr. Cornel Cadar, cel care i-a ghidat în ziua de reculegere. După rugăciunea Laudelor, fiecare a primit câte un mărţişor spiritual care consta într-un înger care întruchipa o virtute pe care erau îndemnaţi să o practice în mod special.

Da, suntem tineri şi avem o viaţă întreaga să alergăm, să învăţăm, să ne preocupăm..., dar de 1 martie Dumnezeu alege câţiva îngeraşi: îngerul seninătăţii, îngerul zburdălniciei, îngerul respectului, îngerul iubirii, al tăcerii etc., în total 30, şi vrea să le amintească de ce există Postul Mare.

Postul Mare, un timp în care nu ai voie să dansezi (să petreci), să asculţi muzică la maxim, să te distrezi cu prietenii prin cluburi... greu! - am zice noi -, dar un post în care ai voie să reiei legătura cu cel care te iubeşte, să te distrezi împăcându-te cu el, sau, cu alte cuvinte, e timpul să găseşti un start mai "altfel" în viaţa ta... un start care să te conducă spre cununa învingătorului.

Dintre atâtea imagini care ne înconjoară, atâtea poze şi figuri, tinerii au fost îndemnaţi de pr. Cornel să se concentreze asupra uneia: "Tatăl şi fiii" sau tabloul Fiului risipitor (de Rembrandt). Un tablou încărcat de simboluri cărora nu le dădusem atenţie niciodată, cum ar fi: prezenţa ambilor fii în pictura care ne duce cu gândul la o altă parabolă, cea a vameşului şi a fariseului; Dumnezeu: tată şi mamă în acelaşi timp, ochii orbiţi de plâns şi durere ai celui ce aşteaptă întoarcerea fiului. Toate acestea sunt prezente cu un singur scop: să ne scoată din indiferenţa noastră, să transforme indecizia în decizia de a te reîntoarce în braţele celui ce este gata să dea uitării păcatele noastre... şi care este gata să împartă totul cu noi, să trăiască totul cu noi: suferinţa noastră până la moartea pe cruce şi bucuria noastră până la învierea trupului.

Astfel am descoperit că nu este vorba despre ce nu ai voie să faci în timpul postului, dar este vorba despre cât de mult poţi sa faci în postul acesta: o spovadă frumoasă, o spovadă sinceră care să îţi dea un nou chip, cel al frumuseţii!

Am citit semne, ne-am rugat, am meditat, l-am adorat pe cel care binecuvântează lumea şi am participat la jertfa lui, apoi părintele Cornel a simţit nevoia să strângă câte un gând bun de la noi: cineva doreşte cununa învingătorului; cel ce a primit îngerul păstrării doreşte să se spovedească mai des; un alt înger doreşte sa fie mai îngăduitor cu cei din jur etc. şi împreună am păstrat în gând îndemnul de a deveni mai frumoşi.

Printre atâtea rânduri strâmbe din viaţa noastră, Dumnezeu scrie drept; ne vrea pentru el, pentru a ne întregi.

Ana-Maria Pogor

lecturi: 10.