Luncani: Zi de reculegere pentru scoutişti

Scoutiştii din Parohia Nicolae Bălcescu împreună cu cei din Parohia "Sfântul Nicolae" Bacău au participat la o zi de reculegere sâmbătă, 23 februarie 2008, la Mănăstirea Carmelită din Luncani. Acest moment de reculegere a fost organizat cu ocazia împlinirii a 151 de ani de la naşterea fondatorului Mişcării Scout, Robert Baden-Powell (22.02.1857).

"Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta, ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi" (In 15,13).

Orice om, pentru a putea face paşi în formarea şi devenirea lui, are nevoie de exemple care să îl inspire. Un astfel de exemplu de urmat este, pentru cercetaşi şi nu numai, Robert Baden Powell.

Pentru mulţi dintre cercetaşii prezenţi, adolescenţi şi tineri, să participe la o zi de reculegere a fost o noutate şi a ridicat multe semne de întrebare. Nu e simplu să te angajezi într-un demers spiritual care presupune mai mult decât să stai o oră la Liturghie sau la cateheză.

Nu e simplu să încerci să fii prezent în faţa unei propuneri care se deschide în faţa ta plină de surprize. Şi nu e simplu să accepţi să intri pe un drum la sfârşitul căruia ştii că, pe undeva, lucrurile care ai fi preferat să zacă ascunse prin cine ştie ce cotloane interioare vor ieşi la iveală şi te vor provoca să "îţi iei patul şi să umbli".

Cu toate acestea, exploratorii şi liderii celor două centre au fost prezenţi în mare majoritate, deschişi în faţa unei noi aventuri.

Provocarea a venit din partea lui Valerian Roca, SJ, care i-a însoţit pe tinerii cercetaşi în demersul lor de interiorizare. Mizând pe premisa că scoutismul îi provoacă pe copii şi tineri să îşi educe şi spiritul şi corpul, primul exerciţiu spiritual propus a fost unul de conştientizare a corpului în rugăciune, de a ne pune în faţa lui Dumnezeu aşa cum suntem, nu doar cu sufletul, ci şi cu trupul, aşa cum e el... Un exerciţiu de acceptare, să ne îndreptăm spre Dumnezeu cu ceea ce avem şi suntem, adică şi cu imperfecţiunile noastre.

După acest exerciţiu a urmat o meditaţie ghidată, pe tema ultimei cine, fiind subliniată îndeosebi tandreţea şi grija lui Isus faţă de apostoli, prietenii săi, despre care ştia că vor rămâne singuri şi dezorientaţi după moartea sa.

În partea a doua a zilei, în pofida vremii capricioase, cercetaşii au urmat Calea crucii prin pădurea din spatele mănăstirii. Timp de o oră şi jumătate au meditat la momente din viaţa lui Isus, de la naştere până la înviere, trecând printr-o paralelă cu ceea ce poate semnifica fiecare dintre aceste momente în viaţa noastră cotidiană, la distanţă de două milenii.

Ziua s-a încheiat cu o Liturghie celebrată în biserica mănăstirii de către pr. Marian Dascălu, vicar la Nicolae Bălcescu, care a profitat de parabola fiului risipitor pentru a explica în cuvinte simple că noi suntem cei care avem nevoie de Dumnezeu.

Rămâne în memorie versetul din Evanghelia după sfântul Ioan: "Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta, ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi" (In 15,13), mergând mai departe cu gândul la unul dintre pasajele din rugăciunea liderului Scout:

Dă-mi, Doamne, puterea să te cunosc,
şi cunoaşterea să mă facă să te iubesc,
Şi iubirea să mă facă să te slujesc
În fiecare zi mai generos,
Să te văd, să te iubesc şi să te slujesc în toţi fraţii mei,
Dar mai ales în cei pe care mi i-ai încredinţat.

Florentina Budău

lecturi: 12.