Trei decenii de păstorire: Cuvânt la Liturghia de aniversare

Excelenţa voastră ÎPS Ioan Robu,

Preasfinţia voastră Aurel,

Reverendissimi Monseniori,

Preavenerabili părinţi,

Dragi seminarişti şi persoane consacrate,

Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

Am dorit ca jertfa sfintei Liturghii din această zi să fie punctul central al celui de al 30-lea aniversar de slujire ca ordinarius şi episcop de Iaşi. Am gândit că acest lucru corespunde cel mai bine cu vocaţia mea de preot şi păstor, şi exprimă cel mai potrivit realitatea slujirii noastre: a mea şi a tuturor preoţilor diecezei.

Amintindu-mi de înaintaşi, de care nu trebuie să ne îndepărtăm niciodată, am pornit în această celebrare sfântă din catedrala veche, de lângă mormintele lor, ca să ajungem la acest altar din catedrala nouă. Ne-am adunat aici în jurul lui Isus pentru a trăi un moment prezent de comuniune pentru o lucrare de viitor. Suntem aici, episcopi şi preoţi, pentru a-l întâlni pe Isus, marele preot, şi a-l descoperi pe el, de la care am primit darul preoţiei şi mandatul de a sluji altarul şi oamenii.

Astăzi au răsunat în catedrala noastră cuvintele Domnului, lecturile sfinte, şi înţelegem că fiecare avem o misiune în cadrul poporului lui Dumnezeu, pe care trebuie să o împlinim in persona Christi capitis spre mântuirea lumii.

Suntem aici pentru a ne reaminti că în noi se realizează un dar şi un mister.

Când Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea celebra al 50-lea an al preoţiei sale, a îndreptat spre toţi preoţii lumii şi spre toţi oamenii acea carte vestită Donum et mysterium, o lucrare autobiografică cu amănuntele propriului drum al vocaţiei şi slujirii sale. El afirma atunci că orice preot are un drum pe care poate şi trebuie să-l definească cu aceleaşi cuvinte: donum et mysterium, "un dar şi un mister".

Meditând la anii preoţiei şi ai slujirii mele ca preot, ordinarius şi episcop, trebuie să recunosc că în această perioadă am constatat şi mai mult că am fost privilegiat şi m-am bucurat în mod gratuit, fără nici un merit personal, chiar aş îndrăzni să spun în contrast cu lipsurile şi meritele mele, de un mare dar, darul preoţiei şi al alegerii mele ca păstor în fruntea atâtor preoţi şi credincioşi ai Bisericii locale. Pe bună dreptate se verifică şi aici acel mare mister al hotărârii dumnezeieşti. Nu vreau să insist asupra acestui lucru, ci doar să repet că am fost introdus de providenţă într-un mare mister, bucurându-mă, fără nici un merit personal, de un mare dar şi o mare responsabilitate. Acest lucru cred că s-a realizat în toţi cei care am primit împreună acelaşi dar al preoţiei şi al slujirii.

Îl rog pe Dumnezeu şi pe Cristos, marele preot, să-mi primească prinosul de recunoştinţă pentru tot ce a făcut cu mine şi să nu privească la păcatele şi lipsurile mele, ci la credinţa şi unirea Bisericii sale, la slujirea celorlalţi episcopi şi confraţi preoţi care au fost înaintea mea sau sunt astăzi în comuniune cu mine la acest popas aniversar.

Vă rog să-mi permiteţi ca, o dată cu sentimentele mele de recunoştinţă, însoţite de rugăciunile Sfinţiilor voastre şi ale tuturor celor ce sunt aproape în acest moment, să exprim o rugăciune de preamărire şi mulţumire către atotputernicul Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Preacurate şi a sfinţilor noştri protectori.

Totodată, exprim gândul meu de recunoştinţă tuturor celor prezenţi: Înalt Preasfinţiei sale dr. Ioan Robu, Preasfinţitului nostru auxiliar Aurel, vicarilor noştri episcopali, tuturor consilierilor şi consultorilor, tuturor colaboratorilor din episcopie, seminar, parohii, şcoli şi case călugăreşti, tuturor seminariştilor şi persoanelor consacrate, călugărilor şi călugăriţelor din toate institutele, tuturor colaboratorilor laici din centrele noastre diecezane, tuturor voluntarilor, precum şi tuturor credincioşilor. Un sincer "mulţumesc" pentru comuniune şi o chemare la acelaşi program: Duc in altum! Ca toţi să fie una!

În încheiere, vă încredinţez rugăciunea mea la acest popas aniversar, la care mă bucur să vă simt, ca întotdeauna, alături.

Iaşi, 21 februarie 2008

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

* * *

Trei decenii de păstorire: Rugăciune de mulţumire (rostită de PS Petru la Liturghie)

lecturi: 8.