Milano: Salut către emigranţii români

Cardinalul de Milano, Dionigi Tettamanzi, îi salută pe emigranţii români din Dieceza de Milano, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun

Redăm mai jos scrisoarea trimisă de cardinalul de Milano, Dionigi Tettamanzi, comunităţii de emigranţi români de pe teritoriul Diecezei de Milano, scrisoare care are o însemnătate cu atât mai mare cu cât, după cum ştim, comunitatea de emigranţi români de pe teritoriul Italiei a traversat - sperăm să nu greşim folosind timpul trecut - o perioadă mai dificilă. Dincolo însă de gestul în sine, scrisoarea impresionează prin frumuseţea şi gingăşia conţinutului ei, care dezvăluie inima deosebită pe care o are cardinalul de Milano.

*

Noi speram...
Domnul să-ţi dăruiască speranţa sa

Scrisoare de Crăciun către emigranţi

Dragă soră,
dragă frate,

Ce frumos să te întâlnesc din nou pe străzile Crăciunului nostru, aici în Milano!

Îţi aminteşti? De câte ori paşii noştri s-au întâlnit!

Aşa cum Isus "copilul care s-a născut pentru noi" (Isaia 9,5), a întâlnit surâzând de foarte multe ori privirea dulce şi caldă a Mariei, mama, aşa şi privirile noastre, cu această mică scrisoare a mea, vor să se întâlnească în semnul unui sincer afect şi a unei mai profunde condiviziuni.

Un drum care ne dezvăluie cuvântul.

Aş vrea să merg un pic alături de tine, cum au făcut cei doi discipoli din Emaus cu Isus: pentru a respira împreună acest aer de Milano, acest aer de Italia, care poate în acest ultim timp a devenit un pic cam apăsător pentru emigranţi.

Aş vrea să înţeleg - aş sta în linişte să te ascult pe tine, cuvintele tale poate ascunse în spatele multor suspine - motivul acelei expresii care apare pe buzele tale şi care este aceeaşi îndreptată către Isus de discipolii din Emaus: "Noi speram..." (Luca 24,4).

Mi se pare că aud spunându-mi: "Preasfinţite, părintele meu, eu speram: speram ieşind din ţara mea, lăsând familia mea, copiii mei...; şi chiar şi acum, în ciuda tuturor, eu sper să găsesc o viaţă mai bună! Preasfinţite, fratele meu, de multe ori poate ai auzit aceste cuvinte. Dar crede-mă: sunt adevărate!"

Iar eu îţi spun: "Frate, fiul meu: ascult cuvintele tale, ritmate de sunetul paşilor pe care îi parcurgem împreună. Vreau să merg îndelung alături de tine, în linişte. Te asigur, ca episcopul tău: vreau să împart cu tine şi cu fraţii tăi ceva din acest moment aşa de apăsător şi de greu".

O maternitate nouă şi misterioasă.

Doresc acum să meditez cu tine un gând sugerat de Biserică, ce în acest timp de Advent se pregăteşte pentru Crăciun. În ascultare faţă de cuvântul lui Dumnezeu, ea ne cere convertirea, ne invită să primim "noutatea" dăruită nouă de Isus mântuitorul cu naşterea sa; ne cere să schimbăm.

Da, noi toţi cei care locuim aici, chiar şi noi care locuim de mult timp la Milano, trebuie să schimbăm! Ştiu că nu la toţi fraţii mei italieni le va place acest cuvânt. Dar sunt sigur: trebuie să schimbăm ceva! Să ne schimbăm în raportul nostru cu Dumnezeu şi în raportul nostru între noi: acesta este harul, cerinţa sfântului Crăciun.

Sunt mişcat de imaginea foarte gingaşă a Mariei, mama Fiului lui Dumnezeu care se face copil pentru noi. Dar împreună, văd multe dintre voi, surori emigrate, mergând cu trepidaţia şi bucuria copilului pe care-l purtaţi în pântec. Ştiu că pentru fiecare femeie, ca şi pentru Maria din Nazaret, când vine momentul darului de a naşte şi de a păzi un copil ca pe tezaurul cel mai preţios din lume, se schimbă multe lucruri în viaţă!

Mă gândesc apoi la Biserica noastră din Milano: şi ea, ca o mamă, vrea să vă primească pe fiecare dintre voi ca pe un "fiu" ca pe un "dar al lui Dumnezeu", în sânul său. Şi aşa pentru toţi - pentru Maria, pentru Biserică, pentru noi - nimic nu mai poate fi ca înainte: totul se schimbă, totul trebuie să se schimbe!

Maria ştie că primeşte pe cineva mai mare decât ea. Ştie încă - şi acesta este un mister minunat - că acest dar viu pe care-l primeşte, va trebui să-l educe, să-l crească, şi poate chiar să-l corijeze. Dar, înainte de toate, ştie că de acum înainte şi pentru totdeauna va fi "fiul său". Tot la fel şi Biserica noastră de Milano te primeşte, experimentând o maternitate nouă şi misterioasă. Să ne ajutăm toţi aşadar, să trăim împreună: toţi fii, toţi fraţi şi surori între noi!

Izvoarele speranţei creştine.

Doar în acest fel, aşadar, dificultăţile pe care le întâlnim pe drumul vieţii vor putea să devină izvoare de speranţă. Şi nu vom reuşi să ţinem ascunsă bucuria care ne vine de la sărbătoarea Crăciunului. "Este bucuria de a trăi botezul nostru care ne face fii ai lui Dumnezeu; de a educa copiii noştri la iubire, cea adevărată, şi la valorile care contează; de a ne strădui să fim în viaţa de fiecare zi martori convinşi ai lui Isus şi ai evangheliei sale; de a ne simţi protagonişti ai unei schimbări sociale care să aducă tuturor siguranţă şi seninătate". Este aceasta sarcina dată Bisericii noastre pentru acest an pastoral cu scrisoarea: "Familie, comunică credinţa ta".

Îţi repet şi ţie astăzi aceste cuvinte ale mele şi le însoţesc cu binecuvântarea care vine de la Copilul din Betleem, o binecuvântare care "să ajungă la cele patru colţuri ale pământului", la toţi cei dragi ai tăi de departe: tatăl, mama, rude şi prieteni, mai ales la copiii tăi dacă nu sunt aici cu tine.

Domnul Isus, care se naşte la Betleem şi renaşte în inima noastră, să ne dăruiască să aducem contribuţia noastră la edificarea dreptăţii, dragostei şi păcii unicei familii a fiilor lui Dumnezeu.

cu o afectuoasă urare de "Crăciun fericit",

arhiepiscopul tău,
+ Dionigi Tettamanzi

Sfântul Crăciun 2007

* * *

Amintim că la Milano, în fiecare duminică, la ora 12.00, se celebrează sfânta Liturghie în limba română pentru credincioşii catolici români care se află în Milano sau în împrejurimi. Înainte şi după sfânta Liturghie sunt ocazii de spovezi în limba română.

Sfânta Liturghie se celebrează în biserica "Spirito Santo", care se află în Corsico, Piazza Europa, numărul 3.

La biserica "Spirito Santo" se poate ajunge în felul următor:

• cu maşina: pe Tangenţiala Vest, ieşirea Corsico, la al doilea semafor se face la dreapta;

• cu mijloacele de transport în comun: cu metroul se coboară la staţia Romolo MM2 şi de aici se merge cu autobuzul 325 până la capăt de linie (clic aici pentru orarul autobuzului);

• cu trenul: linia Milano - Vigevano - Alessandria, coborându-se la staţia Corsico.

Responsabilul comunităţii este pr. Mititelu Maricel Irinel, care poate fi contactat la numerele de telefon: 0039/3334107653; 0039/024479686, sau la adresa de e-mail: mititelumarcel@yahoo.it.

lecturi: 22.