Galbeni: Şedinţă decanală

Parohia Galbeni a găzduit, luni, 17 decembrie 2007, ultima şedinţă decanală a acestui an la care au luat parte pr. decan Vasile Rediu şi preoţii parohi aparţinând decanatului, împreună cu părinţii vicari.

Este o tradiţie ca, în perioada Adventului, preoţii din decanatul de Traian să se întrunească pentru a trata diferite teme de actualitate, pentru a împărtăşi din experienţa proprie, dar, mai ales, pentru o bună colegialitate între toţi.

La 12 decembrie s-a trimis o scrisoare de înştiinţare tuturor parohiilor decanatului anunţând temele propuse şi dorinţa de a participa intens din partea tuturor preoţilor.

La 17 decembrie, la ora 10.30, pe o vreme ce anunţa o iarnă grea, ne-am adunat la Parohia Galbeni toţi preoţii pentru a dezbate temele propuse.

Iată aceste teme:
- Anul Sfintei Scripturi şi al Familiei, prezentată de pr. Isidor Ghiorghieş
- Celibatul în viaţa Bisericii şi a persoanelor consacrate, prezentată de pr. Augustin Pascaru
- Rugăciunea şi importanţa ei în viaţa preotului, în special recitarea Oficiului divin, prezentată de pr. Mihai Simon
- Anul Paulin 2008-2009, prezentată de pr. decan Vasile Rediu
- Diverse.

Redăm câteva puncte esenţiale din temele prezentate pentru o aprofundare a tuturor celor interesaţi.

Părintele Gheorghieş a propus pentru toţi, preoţi şi laici, o cercetare mai profundă a cuvântului lui Dumnezeu, izvor de înţelepciune şi de linişte interioară. Creştinii de azi, tot mai puţin interesaţi de cuvântul lui Dumnezeu, pun accentul pe alte "valori", care, de fapt, în timp se dovedesc a fi non-valori. Depărtarea de Dumnezeu generează probleme familiale din cele mai diverse. Din criza familială reiese neîmplinirea omului ca om dar, mai ales, negăsirea lui Dumnezeu. Acolo unde familia nu mai pactizează cu Dumnezeu, se poate vorbi şi de o criză de credinţă. Şi sunt numeroase cazurile de divorţaţi, de căsătorii de probă, de cununaţi doar civil, amânând la infinit căsătoria religioasă etc. În acest sens, părintele a prezentat liniile principale propuse de Preasfinţitul Petru Gherghel alături de Consiliul Prezbiteral. În plan practic, s-a propus în primul rând ca, o dată pe lună, în cadrul Liturghiei duminicale, să se predice poporului creştin despre familie, importanţa ei, drepturile şi obligaţiile ei etc. În al doilea rând, părintele decan Vasile Rediu a propus ca, la sfinţirea caselor, să se meargă şi la cei care sunt in stare iregulară: concubinii, adulterii. Nu atât pentru ei, care nu merită acest lucru, dar, mai ales, pentru sufletele nevinovate care locuiesc alături de ei. Părintele decan a exemplificat că, pe când era paroh la Gioseni, după ce a terminat sfinţirea caselor, a găsit la poarta parohiei trei copilaşi care au cerut să sărute crucea, amintind că ei nu au nici o vină în faptul că părinţii lor nu sunt pe drumul cel bun. Este un exemplu bun pentru toţi. Cu această ocazie se poate sensibiliza acel cuplu, care poate de ani de zile trăieşte imoral, să intre în legalitate cu Dumnezeu şi Biserica.

A doua temă propusă dezbaterii este una de actualitate stringentă: celibatul şi importanţa lui. Părintele Augustin Pascaru, paroh de Cleja, a prezentat din punct de vedere doctrinar această normă a Bisericii asumată de fiecare preot şi persoană consacrată în mod liber.

Primul exemplu de curăţie îl găsim în Maria, cea care, născându-l pe Dumnezeu a rămas pururea Fecioară. Apostolii l-au urmat pe Cristos, lăsând toate pentru el şi pentru împărăţia cerurilor. Sfântul Anton Pustnicul, prin viaţa lui exemplară, i-a determinat pe mulţi să accepte această trăire specială. Biserica latină a îmbrăţişat această formă de viaţă pentru toţi membrii ei clerici în secolul VII, la Trullo având trei motivaţii: celibatul pentru împărăţia cerurilor, izvor de rodnicie şi activitate spirituală şi pastorală, imagine a unirii lui Cristos cu Biserica sa. Este cunoscut faptul că sunt tot mai mulţi cei care lovesc azi puternic în această formă de viaţă trăită de fiecare cleric. Se aşteaptă cu nerăbdare orice semn sau motiv pentru a recurge din nou la acuzaţii nedrepte de pedofilie sau homosexualism, lovind astfel în însăşi Biserica lui Cristos. S-a pus problema (în urma expunerii unui caz actual din Italia, în care un preot şi-a recunoscut copilul şi relaţia sa cu o femeie şi a mers la Sfântul Părinte să-i spună că nu renunţă nici la copil nici la preoţie), dacă cele două sacramente, Preoţia şi Căsătoria nu pot găsi o cale comună şi pentru preotul catolic, încercând să se găsească o motivaţie şi o soluţie la cazul amintit mai sus. În mod sigur, puterea Bisericii este celibatul care nu poate fi separat de rugăciune. Acestea merg mână în mână şi se susţin reciproc. Preotul romano-catolic îşi găseşte puterea în jertfa sfintei Liturghii celebrate zilnic, în sacramente şi, mai ales, în comuniunea dintre preoţi. Cei care abandonează preoţia din diferite motive nu trebuie condamnaţi drastic. Dialogul cu ei şi, mai ales, susţinerea spirituală sunt cele mai bune căi de rezolvare a acestor probleme.

Rugăciunea şi importanţa ei în viaţa preotului, în special recitarea Oficiului divin, a fost o temă care a completat foarte bine cele tratate la tema despre celibat. Părintele Mihai Simon a prezentat într-o manieră exhaustivă necesitatea rugăciunii, care este mijlocul cel mai eficace de a fi în contact cu Dumnezeu, în special importanţa ei în viaţa preotului şi a credinciosului. Rugăciunea este mijlocul şi calea prin care credincioşii se pot înălţa la Dumnezeu. În rugăciune creştinul îi vorbeşte direct lui Dumnezeu ca unui bun părinte, căruia îi destăinuie gândurile, păsurile şi sentimentele sale. Preotul este invitat să fie un maestru al rugăciunii, un model pentru toţi cei care îi sunt încredinţaţi. Totuşi este un pericol pentru unii preoţi chiar şi pentru cei plini de zel să se scufunde atât de mult în lucrarea Domnului, încât să uite de Domnul lucrării, adică să nu se facă nimic în dauna legăturii intime cu Dumnezeu. În partea a doua, părintele Mihai a vorbit despre valoarea de neînlocuit a Oficiului divin care este rugăciunea lui Isus şi a Bisericii sale. Preotul are obligaţia gravă de a recita Oficiul divin în fiecare zi. Este gravă pentru că este o rugăciune adresată întregii Biserici, întregii comunităţi pe care o păstoreşte. În plan practic s-a propus o atragere a laicilor spre recitarea Oficiului divin, mai ales Laudele şi Vesperele. S-a remarcat cu bucurie că sunt anumite comunităţi care au deja această practică, ceea ce este un semn pozitiv şi un exemplu pentru cei care doresc pe viitor să introducă în parohii această practică.

Părintele decan Vasile Rediu a prezentat pe scurt, în a patra temă programul anului paulin, propunerile şi aşteptările pentru acest prilej. Anul paulin va începe pe 28 iunie 2008 şi se va încheia pe 29 iunie 2009, prilej cu care se doreşte, în primul rând, o cunoaştere profundă a sfântului Paul, cunoscut fiind faptul că sunt mulţi şi dintre creştinii catolici care nu au o idee clară despre persoana apostolului neamurilor. În al doilea rând se pune accentul foarte mult în această perioadă pe dimensiunea ecumenică, cu scopul de a se tinde spre unitate. În bazilica "Sfântul Paul din afara zidurilor" este în curs de amenajare o capelă ecumenică şi care să fie disponibilă fraţilor separaţi care doresc să se roage în imediata apropiere a mormântului sfântului Paul. Celebrările liturgice comune nu vor exista pentru că acestea vor fi posibile numai când se va ajunge la unitate. La nivel local se vor pregăti conferinţe pentru cunoaşterea persoanei sfântului Paul, vor fi organizate pelerinaje la locurile pauline din Roma, Grecia, Turcia.

În încheiere, părintele decan a adus la cunoştinţă tuturor preoţilor temele discutate la ultima şedinţă a Consiliului Prezbiteral din toamnă cum ar fi: structura Bisericii şi a Diecezei de Iaşi, înfiinţarea a trei vicariate - Bucovina, Moldova şi Vrancea, necesitatea inventarierii tuturor bunurilor parohiei, cursuri de formare pentru laici la Traian cu durata de 7 ani, după care se poate obţine diplomă de recunoaştere din partea Presfinţitului Gherghel, dar nu pentru a preda în şcoli, ci pentru o cultură personală sau pentru desfăşurarea dimensiunii catehetice. La 10 mai 2008, va avea loc un pelerinaj la Sighet cu ocazia a 120 de ani de la naşterea episcopului martir Anton Durcovici, de unde se va aduce o urnă de pământ care va fi depusă în catedrala din Iaşi. În perioada 8-31 mai 2008, moaştele Fericitului Ieremia vor fi aduse la Oneşti.

Întâlnirea s-a încheiat cu rugăciunea Angelus, aducându-i mulţumiri Domnului şi Maicii sale preasfinte pentru ajutorul oferit de a aprofunda noi teme şi de a crea între preoţi un climat de bună dispoziţie şi angajare. Fiecare întâlnire de acest gen doreşte să depăşească ideea unei sindrofii sau a unei simple întâlniri între preoţi. Finalitatea este îmbogăţirea reciprocă şi trăirea fiecărei decizii luate în mod matur. Prezenţa la această şedinţă a fost de 99%, cu un total de 22 de preoţi din 23 activi în decanat.

Pr. Marius Gabriel Catrinţaşu

lecturi: 13.