Reflecţie: În căutarea slujirii

Unde eşti slujire? Te visez în somn şi chiar cu ochii deschişi. În timp ce mulţi din semenii mei te resping, te blamează sau din aroganţă de înjură, te caut cu ardoare având faţă de tine cel mai mare respect. Te caut de mult timp pentru că am convingerea că numai tu posezi cheia fericirii mele. Vreau să te întâlnesc şi să fii prietena mea scumpă până în veşnicie.

Unde eşti slujire? Te caut cu multă atenţie şi nu dau de tine. De multe ori am trăit falsa bucurie a întâlnirii cu tine, dar speranţa a fost deşartă şi am rămas cu un gust amar în spiritul meu mâhnit. Când am avut certitudinea că te-am găsit, atunci ai dispărut din nou, pentru ca din nou să o iau de la capăt cu căutarea.

Unde eşti slujire? Te caut zi şi noapte, chiar dacă îmi dai dureri de cap şi insomnii, nu pot trăi fără tine. Vreau să fac orice sacrificiu, pentru a te întâlni şi a te cuceri pentru totdeauna. Împreună să continuăm aventura vieţii şi tot împreună să facem pasul decisiv în eternitatea fericită.

În sfârşit, te-am găsit, scumpă şi dragă slujire, floarea aleasă, preferata inimii mele. Te-am găsit şi te voi găsi mereu ascunsă în sentimentul adevărat de preţuire faţă de aproapele aflat în dificultate. Te-am găsit, talisman preţios al vieţii mele, în lacrima scumpă a bătrânului vizitat, în zâmbetul divin al bolnavului asistat cu respect şi compătimire, în seninătatea muribundului ajutat, care după întâlnirea cu Cristos euharisticul, cu mâinile împreunate, pline de credinţă, aşteaptă în linişte eternitatea.

În sfârşit te-am găsit, nobilă şi gingaşă floare, sub cruce. Acolo e locul tău preferat unde mă aştepţi şi-i aştepţi în tăcere pe toţi oamenii. Sub cruce te-ai făcut aşa de frumoasă, sub cruce te descopăr şi te identific cu sacrificiile sfinte fără murmur ale părinţilor pentru copiii lor, te descopăr în fiecare pas îndreptat spre biserică, unde, în taină, învăţ ştiinţa şi arta slujirii.

În sfârşit te-am găsit slujire în dragostea profundă a educatorilor, învăţătorilor şi a profesorilor, care zi de zi se străduiesc să formeze cât mai bine noile generaţii. Te-am găsit, slujire, în toate gândurile, sentimentele şi faptele bune, care au ca scop slava, cinstea şi preamărirea lui Dumnezeu.

Te-am găsit, scumpă slujire, în angajamentul şi devotamentul surorilor consacrate iubirii divine şi al medicilor care iubesc viaţa. Sunt atât de fericit pentru că te-am întâlnit şi sunt deja pregătit, la început de an liturgic să te caut din nou misterioasă floare a iubirii, să te întâlnesc oriunde vei fi dar, mai ales, în toată activitatea mea sacerdotală.

Pr. Toma Encuţă

lecturi: 12.