Bucureşti: Răsăritul cercetăşiei

Răsăritul soarelui care este simbol al binecuvântării lui Dumnezeu, al vieţii, al bucuriei şi al speranţei a fost ales ca referinţă pentru "răsăritul cercetăşiei". Data de 1 august, ziua când a început primul campus scout organizat de Robert Baden-Powell în 1907, a fost acum ziua începutului celui de-al doilea secol scout, iar ora 8, în mod excepţional, ceasul reînnoirii promisiunilor cercetaşilor din toată lumea.

În unire cu scoutiştii de la Jamboreea din Anglia, cu cei de la Roma din jurul Sfântului Părinte papa şi cu toţi ceilalţi răspândiţi în toată lumea, cercetaşii catolici din ASCRO la Bucureşti, în cadrul sfintei Liturghii prezidate de Excelenţa sa episcopul Cornel Damian, au intrat în noul secol cerând ajutorul lui Dumnezeu pentru a-şi împlini angajamentele. În biserica "Adormirea Maicii Domnului", cercetaşii gazdă, împreună cu cei de la catedrala din Bucureşti, cu reprezentanţi din Moldova şi cu secretarul organizaţiei naţionale au împărţit bucuria evenimentului cu patru grupuri de scoutişti catolici din Italia, un grup din Franţa şi bineînţeles preoţii şi laicii prezenţi.

În cuvântul său, Preasfinţitul Cornel, după ce a găsit în cuvintele Evangheliei şi în viaţa sfântului Alfons de Ligouri învăţături utile cercetaşilor, a citat aprecierile papei care observă că "de un secol scoutismul face o formare integrală membrilor săi" şi că idealul cercetăşesc oferă un sistem de educaţie, viaţă în echipă, slujire celor mici, contact cu natura, jocuri, acţiune şi aventură. Acest ideal este îmbogăţit de valorile credinţei catolice aşa încât, după cum aprecia însuşi Baden-Powel, citat de Sfântul Părinte, chiar de la început întâlnirea cu credinţa catolică "s-a dovedit fecundă şi providenţială", constituind o şcoală a creşterii pentru creştini autentici şi un izvor de spiritualitate genuină. Acestea sunt premisele trecutului ce-i obligă pe cercetaşii de azi să ducă ştafeta mai departe. De aceea s-a solicitat de la Creatorul a toate harul de a putea dărui "băieţilor şi fetelor de astăzi o educaţie care să le formeze o personalitate puternică, bazată pe Cristos şi dornică de a trăi pentru idealurile înalte ale credinţei şi solidarităţii umane".

O dată cu saluturile de la începutul Liturghiei, pr. dr. Alois Hîrja, asistentul spiritual al ASCRO, a prezentat pe scurt "conştiinţa" pe care cercetaşii catolici ar fi normal să o aibă cu această ocazie. "Într-o societate marcată de tensiuni profunde, într-un context de neîncredere şi violenţă, cercetaşii sunt nu numai "moştenitori şi protagonişti ai unei mari aventuri educative", dar şi "colaboratori preţioşi ai Bisericii în misiunea sa educatoare, pentru a-i orienta pe copii şi pe adolescenţi spre orizonturi de speranţă şi de reînnoită încredere în frumuseţea vieţii şi a slujirii fraţilor, pentru a-i face să redescopere sensul istoriei şi să redobândească încrederea în om". Esenţial este "sensul responsabilităţii pe care pedagogia scout îl trezeşte pentru a forma la o viaţă de caritate şi disponibilitate în slujirea aproapelui". Liderii alături de utilizarea metodologiei şi a intuiţiilor fondatorului, a principiilor scoutismului şi a entuziasmul găsesc un ajutor puternic la Isus "Cristos, în mod deosebit prin sacramentele Euharistiei şi Iertării" precum şi celelalte realităţi creştine esenţiale.

"Când omul se străduieşte să fie fidel promisiunilor sale, le-a spus papa, Domnul însuşi întăreşte paşii săi". În acest spirit tuturor cercetaşilor "vânătoare bună, aventură fericită, cale bătută!

Pr. dr. Alois Hîrja

lecturi: 8.