După perioada de pregătire a Postului Paştilor, am ajuns la ziua atât de aşteptată a sărbătorii Învierii Domnului. Dacă în timpul postului ne-am regăsit pacea sufletească însoţindu-l pe Isus, spiritual, pe Calea crucii, în fiecare vineri din Post, după ce ne-am pregătit cum se cuvine prin sacramentul Spovezii şi post; a venit şi ziua în care să ne bucurăm împreună de marele dar făcut de Dumnezeu nouă tuturor prin Învierea Fiului său unul-născut.

Pentru prima dată, noi, românii catolici din Londra şi din Marea Britanie, ne-am putut bucura de celebrarea sfintei Liturghii de Paşti în limba noastră maternă, celebrată de capelanul român, pr. Robert Măţău, în biserica "Ss. Sebastian şi Pancras" din Kingsbury, Londra.

În număr mare am venit la biserică în noaptea de Înviere pentru a celebra vigilia pascală. A fost un moment special mai ales că a fost o celebrare comună, români şi englezi împreună. Încă o dată în noaptea sfântă am putut să vedem şi să trăim universalitatea Bisericii noastre Catolice, unde în aceeaşi biserică la aceeaşi sărbătoare s-au găsit la un loc credincioşi de diferite naţionalităţi şi de pe diferite continente: englezi, români, irlandezi, africani, asiatici etc. ca un semn al unităţii şi ca o dovadă a faptului că, deşi vorbim limbi diferite, avem o cultură diferită şi venim din multe ţări, ceva ne uneşte, iar acel "ceva" este credinţă creştină, mesajul învierii şi iubirea faţă de Cristos.

În ziua de Paşti, la Liturghia în limba română, pentru câtva timp am uitat de faptul că suntem străini într-o ţară îndepărtată, deşi cetăţeni ai aceleiaşi Europe Unite, am uitat şi de grijile zilnice deloc mici şi de neajunsurile pe care le întâlnim la tot pasul şi ne-am unit într-un singur glas pentru a anunţa lumii marea veste şi marea bucurie "Cristos a înviat". Cântecele noastre dragi de acasă au răsunat mai cu putere ca niciodată şi ne-am bucurat ca o mare familie, sub privirile uimite şi admirative ale credincioşilor englezi care vin deseori la Liturghia celebrată în limba română ca să ne asculte cum cântăm. Nu i-am uitat în rugăciuni pe cei dragi de acasă şi astfel distanţa dintre noi a dispărut fie şi preţ de câteva clipe.

La sfârşitul sfintei Liturghii ne-am adunat în sala de lângă biserică pentru a binecuvânta bucatele de Paşti, a ciocni un ou roşu (obicei ce aici nu mai există de mult) şi a ne ura împreună un Paşte fericit, ceea ce vă dorim şi vouă celor dragi de acasă.

Vă salută cu drag, românii din Londra!

Cristos a înviat!
 

lecturi: 30.