În catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi a fost celebrată sâmbătă, 7 aprilie 2007, începând cu ora 22.45, Liturghia din noaptea Paştelui. Mesajul episcopului şi o parte a acestei Liturghii au fost transmise pe Tvr2. În mesajul său, episcopul de Iaşi, după ce arată importanţa învierii lui Isus, face un apel la autorităţi de a opri distrugerea catedralei din Bucureşti. Prezentăm omilia rostită de PS Petru Gherghel.

* * *

Noaptea de Paşti 2007

Bucuraţi-vă, nu este aici
Cristos Bucuria mea a înviat!

Sfinţiile voastre, iubiţi fraţi şi surori în Cristos,
Să tresalte de bucurie cerul şi pământul, îngerii şi oamenii, creştinii din toată lumea, cei mici şi cei mari, cei ce au o suferinţă sau o cruce, cei bogaţi şi cei săraci la marea veste pe care ne-o anunţă Biserica în aceste momente sfinte: Cristos cel de ieri şi de astăzi; începutul şi sfârşitul, alfa şi omega este viu, a ieşit biruitor din mormânt, a învins păcatul şi moartea: ale lui sunt timpurile şi veşnicia, a lui este mărirea şi puterea pentru toată veşnicia, amin.

E miez de noapte, e cea mai lungă şi mai frumoasă priveghere. E noaptea Învierii Domnului. E clipa când apare lumina cerească a speranţei şi a învierii. E sărbătoarea victoriei - Paştele Domnului.

Focul care s-a aprins din cremene, lumânarea pascală aprinsă din acest foc, înaintarea luminii prin mijlocul mulţimilor, care s-a oferit tuturor, fără să se termine, cântarea de biruinţă a luminii pascale - "Exultet" - cu armonii impresionante - istorisirea creaţiei şi a ieşirii din robia Egiptului spre ţara făgăduită, cu sacrificarea mielului de Paşti, imnul de mărire şi preamărire a lui Dumnezeu - Gloria in excelsis Deo, intonarea solemnă a bucuriei transmisă de profeţi prin aleluia, vestea cea impresionantă a îngerilor care se adresează femeilor: Nu vă temeţi. Îl căutaţi pe Isus Nazarineanul cel răstignit. A înviat. Nu e aici. Iată locul unde îl puseseră (Mc 16,6) ne-au făcut să trăim clipe de mari emoţii în această noapte sfântă.

Toate acestea ne-au făcut să tresăltăm de bucurie şi să ne unim şi noi în cântarea ce a cuprins Ierusalimul, Roma, Constantinopolul, Europa, Americile, toate continentele şi universul întreg. Moartea a fost învinsă, viaţa a biruit, întunericul a fost alungat, căci a apărut Dumnezeu, a ieşit victorios din mormânt, a apărut viaţa şi speranţa cea nouă. E lucru clar: Dumnezeu nu este Dumnezeul morţii, ci al vieţii: omul, făptura sa, nu e destinat morţii, ci vieţii. Pentru om nu există neant, nefiinţă, ci el este nemuritor, are un destin veşnic; inima sa cere să trăiască mereu.

E Paştele, a apărut lumina pe care omul şi omenirea o aşteaptă din prima clipă a păcatului - acea speranţă că va fi eliberat din sclavia morţii, din partea celui care l-a creat şi nu l-a părăsit niciodată. Ar fi fost o adevărată tragedie care ar fi semănat tristeţe şi durere necontenită, dacă nu ar fi intervenit Dumnezeu să şteargă urmele păcatului, ofensa teribilă adusă iubirii veşnice prin trimiterea Fiului său, să treacă prin moarte în locul tuturor şi să ispăşească păcatele oamenilor prin jertfa sa pe cruce şi prin victoria de a treia zi.

Acesta este paştele celor ce cred, lumina care îndepărtează întunericul de pe mormintele omenirii, pacea care acoperă şi şterge ura şi duşmănia, speranţa cea nouă care reface armonia dintre oameni, bucuria care şterge lacrimile din ochii tuturor prin surâsul celui înviat, care spune tuturor: Pace vouă!

Cristos este paştele nostru. El este cel care aduce adevărata lumină şi adevărata bucurie. El este motivul prezenţei noastre aici şi acolo unde este o biserică, un altar, unde se celebrează învierea. Creştinii, indiferent când celebrează aceste adevăr, sunt cu adevărat creştini când îl întâlnesc şi-l aclamă pe Cristos viu în mijlocul lor, când îşi spun unii altora cu bucurie - Cristos a înviat! - când poartă în mâini şi în inimi lumina învierii.

Mă bucur să vă chem atenţia la imnurile pe care Biserica din Orient, ca şi cea din Occident le propune credincioşilor în aceste minunate zile ale Învierii, elogii adevărate şi încântătoare poezii inspirate di evlavia poporului credincios.

Să le ascultăm şi să le medităm:

Să tresalte de bucurie toţi îngerii, oştirea cerească,
în preamărirea tainelor dumnezeieşti.
Şi trâmbiţa mântuirii
să vestească biruinţa unui împărat atât de mare!
Să se bucure şi pământul, învăluit în atâta lumină,
şi înveşmântat în strălucirea împăratului veşnic,
să înţeleagă că de pretutindeni
a fost alungat întunericul.
Să se veselească şi maica Biserică,
împodobită cu dumnezeiască splendoare,
să răsune acest locaş sfânt
de glasul înalt al mulţimilor.
Să tresalte şi să cânte aleluia,
căci e noaptea învierii, a luminii şi a vieţii.
(Din Praeconium pascale)

La glasul Bisericii din Occident se uneşte glasul Bisericilor din Orient, cu minunata Liturgie bizantină evocând în cântări de sărbătoare şi imnuri pascale marea bucurie a învierii şi a Paştelui.

Ziua învierii! Popoare să ne umplem de bucurie
este ziua Paştelui, Paştele Domnului, că din
moarte la viaţă şi din pământ la ceruri
Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi
Cei ce-i cântăm cântare de biruinţă.
Să ne curăţim simţirile
Şi să vedem pe Cristos strălucind,
cu apropiata lumină a Învierii.
Cerurile să se bucure,
să tresalte de bucurie pământul,
lumea să trăiască în sărbătoare,
toată lumea vizibilă şi invizibilă
pentru că Cristos a înviat din morţi,
El care este veselia cea veşnică.
Noi prăznuim omorârea morţii şi închiderea iadului,
noi îl cântăm pe autorul vieţii celei noi şi nemuritoare,
pe Dumnezeul cel unic al părinţilor noştri,
binecuvântat şi strălucitor.
Un Paşte sacru ne-a apărut astăzi,
Paşte nou şi sfânt, Paşte mistic,
Paştele lui Cristos, eliberatorul nostru,
Paştele creştinilor, Paşte care ne deschide porţile paradisului. Iată aceasta este ziua Învierii;
să tresăltăm de bucurie în această zi,
să ne îmbrăţişăm unii pe alţii
şi să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi,
să iertăm toate pentru înviere.
Şi aşa să cântăm şi noi:
Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând
şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le.
(Adaptare după liturgia bizantină)

Mă bucur să reiau în acest context şi câteva gânduri dintr-o omilie de Paşti a episcopului Meliton din Sardes, sec. II, care spunea:
"Preaiubiţilor, luaţi aminte: misterul Paştelui este nou şi vechi, veşnic şi temporar, muritor şi nemuritor. Domnul, deşi era Dumnezeu, s-a făcut om şi a suferit pentru cel care suferă, a fost prizonier pentru prizonier, condamnat pentru cel vinovat şi îngropat pentru cel care este îngropat, a înviat din morţi şi strigat acest cuvânt mare: Eu sunt Cristos care am distrus moartea, care l-am învins pe duşman, care am pus iadul sub picioare, care l-am legat pe cel puternic şi l-am ridicat pe om la înălţimile cerului, eu, spune el, sunt Cristos.

Aşadar, veniţi toate neamurile asuprite de păcate şi primiţi iertarea păcatelor. Într-adevăr eu sunt iertarea voastră, eu sunt Paştele răscumpărării voastre, eu sunt mielul jertfit pentru voi, eu sunt baia voastră, eu sunt viaţa voastră, eu sunt învierea voastră, eu sunt lumina voastră, eu sunt mântuirea voastră, eu sunt regele vostru.

Eu vă duc sus în ceruri. Eu vă voi învia şi vi-l voi arăta pe Tatăl care este în cer. Eu vă voi înălţa cu dreapta mea".

Auzind aceste mişcătoare cuvinte, încă de la începutul creştinismului (secolul II) înţelegem de ce sfântul Petru spunea: "Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi" (1Pt 1,3,13).

Şi noi, aşadar, trebuie să strigăm şi să cântăm: Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl şi Fiul său, Domnul nostru Isus Cristos, care, prin Duhul său cel Sfânt, a înviat biruitor din morţi pentru învierea noastră. Aleluia. Lui să-i fie slavă în vecii de veci.

Fraţi creştini, iubiţi fraţi şi surori în Cristos,
De două mii de ani creştinii se apropie de Biserici în noaptea sfântă a Paştelui purtând în mâini lumânări şi aşteptând în rugăciune izbucnirea luminii şi a cântărilor.

De două mii de ani lumea veghează şi se roagă să biruie viaţa şi să dispară răul şi întunericul, să triumfe binele, să triumfe credinţa.

Dragi şi iubiţi credincioşi din întreaga Românie, mai mult ca oricând acum când am intrat oficial în UE să dăm mărturie că Isus Cristos, cel în care credem, cel care e viu şi prezent în mijlocul nostru, el singur ne poate aduce tuturor adevărata demnitate, adevărata prosperitate, adevărata victorie asupra răului, asupra păcatului şi a întunericului, numai el ne poate aduce ordinea în suflet şi în case, în instituţii şi parlamente, numai el este cel care vrea şi poate să ne salute pe toţi cu cel mai mângâietor salut: "Pace vouă!" şi poate să ne ofere adevărata sanare morală şi spirituală a ţării şi societăţii noastre.

Vrem să le spune tuturor responsabililor şi conducătorilor, tuturor celor care răspund de destinul poporului nostru, că bisericile şi altarele, crucile şi monumentele sunt sacre, sunt simbolurile unei credinţe bimilenare în Cristos, adevărata lumină a lumii şi adevărata speranţă şi pace pe pământ. Ele au fost şi trebuie să rămână bucuria şi speranţa noastră. Nu banii, nici puterea, nici orgoliile vor mântui lumea, ci frumuseţea care vine din credinţa care ne-a adus-o şi ne-a împărtăşit-o Cristos prin sfânta sa înviere. Doar credinţa va păstra demnitatea şi vocaţia poporului nostru între ţările lumii.

Nu lăsaţi, aşadar, să fie distruse Bisericile, mănăstirile, catedralele, catedrala catolică din Bucureşti, biserica armeană, icoanele creştine din şcoli şi din instituţii; ele sunt cartea de identitate şi mândria poporului nostru credincios. Cine le distruge, se distruge pe sine şi-şi distruge propria istorie.

De două mii de ani răsună între oameni acelaşi adevăr şi acelaşi salut: Cristos a înviat, aleluia. El este bucuria şi speranţa noastră. Acest adevăr şi acest salut trebuie să răsune mereu, pentru că Cristos înviind din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui.

De aici din catedrala noastră şi din inima Moldovei ne unim şi noi într-un glas de veghe şi de rugăciune, de laudă şi de cântare, cu toţi cei ce cred în înviere, şi, plini de bucurie şi de speranţă, vrem să purtăm în întreaga lume, în casele noastre şi la toţi fraţii noştri: bucuria Învierii, adevărata lumină - lumina lui Cristos.

Cristos a înviat!

Petru Gherghel, episcop de Iaşi
 

lecturi: 10.