Scrisoarea pastorală de Paşti: Iubirea care învinge moartea

Iubirea care învinge moartea, acesta este titlul scrisorii pastorale de Paşti a PS Petru Gherghel, care a fost semnată în Săptămâna Sfântă 2007. Ea cuprinde patru părţi: o introducere şi câte un gând pentru fiecare dintre cele trei zile, care împreună formează triduumul pascal, mister principal al credinţei, centrul întregului an liturgic.

În introducere este exprimată bucuria participării "la cel mai mare şi profund eveniment al iubirii divine", învierea lui Isus, "adevărul culminant al credinţei noastre". După aceasta, scrisoarea punctează evenimentele care cuprind parcursul realizat de prima comunitate creştină în credinţă, noul traseu pe care s-au înscris primii creştini o dată cu inserarea în noua dimensiune marcată de evenimentul pascal. Experienţa vie a drumului lui Cristos este realitatea pe care o trăim şi noi, creştinii zilelor noastre, prin itinerarul pe care l-am urmat alături de el, retrăind momentele iubirii sale, fiind părtaşi la evenimentele vieţii sale. Învierea lui Isus Cristos reprezintă "împlinirea făgăduinţelor Vechiului Testament", "adevărul dumnezeirii sale", "actul îndreptăţirii omului, al înfierii sale".

După această introducere, scrisoarea pastorală continuă cu dezvoltarea semnificaţiilor zilelor care constituie triduumul pascal.

Specific pentru Joia Sfântă este conturarea centralităţii iubirii manifestată la Cina cea de taină, printr-o invitaţie la pătrunderea, alături de Isus, în cenacol, loc marcat de oferirea testamentului de iubire, de dăruirea sacramentului de iubire, aspect accentuat şi în ultima exortaţie a papei Benedict al XVI-lea, Sacramentum caritatis, element prin care se concretizează opera de mântuire în lume.

Vinerea Sfântă este caracterizată de jertfa lui Isus Cristos, care împlineşte răscumpărarea absolută a omului şi îl pune în noua comuniune cu Dumnezeu. Această jertfă este unică, depăşind orice altă jertfă, şi desăvârşită, prin ea iubirea dăruindu-se până la sfârşit. Pentru a înţelege "legea crucii" este necesar să rămânem împreună cu Maria şi Ioan alături de cel care săvârşeşte jertfa supremă, să stăm mai aproape de Isus, adorând crucea şi înţelegând astfel să preţuim iubirea lui Dumnezeu.

Sâmbăta Sfântă este definită de credinţă şi de speranţă. După "drama Calvarului şi liniştea mormântului răsună bucuria învierii", când lumina frânge întunericul nopţii. Acest fapt, al învierii lui Cristos, este "învăluit în mister", depăşind capacitatea noastră de înţelegere; este "o taină dumnezeiască încredinţată omenirii", fapt adeverit prin întâlnirea reală cu cel viu; este "esenţialmente diferită", nefiind o simplă reîntoarcere la viaţa pământească (asemenea persoanelor înviate de Isus), dar, prin aceasta, se realizează o depăşire a spaţiului şi timpului, trupul său este plin de puterea Duhului Sfânt, participă la viaţa dumnezeiască. Citându-l pe sfântul Atanasie, PS Petru Gherghel subliniază o particularitate a timpului pascal, un timp în care ne este făcut cunoscut un nou început, caracterizat de o permanentă dorinţă de apropiere de cel care s-a jertfit pentru noi.

În finalul scrisorii este subliniată sărbătorirea Paştelui în acest an la aceeaşi dată, 8 aprilie, de către toţi creştinii, şi integrarea în Uniunea Europeană, ca simbol ce provoacă la o extindere a trăirii bucuriei Paştelui, împreună cu alţii.

Scrisoarea poate fi citită în întregime pe acest sit, intrând în secţiunea Actualitate/Documente episcopale.

Iulian Roca

lecturi: 6.