Iaşi: Festival "Privind copiii"

La Iaşi, în perioada 4-6 decembrie 2006, a fost un festival itinerant de film, care şi-a propus promovarea drepturilor copilului printr-un program de şapte filme, urmate de dezbateri. Toate proiecţiile de film s-au desfăşurat la Casa de Cultură "Mihai Ursachi" din Parcul Copou. Festivalul Itinerant Iaşi a fost continuarea Festivalului Internaţional de Film "Privind Copiii" - "Facing children", care a avut loc la Bucureşti sub egida SIGNIS şi UNICEF în perioada 15-20 noiembrie 2006. Parteneri locali ai proiectului au fost Centrul Diecezan Caritas Iaşi şi Primăria Municipiului Iaşi.

Un copil are:

• dreptul la viaţă (Articolul 6)

• dreptul la identitate (Articolul 8)

• dreptul la familie (Articolul 5)

• dreptul la un mediu care să-l protejeze (Articolul 9)

• dreptul la educaţie (Articolul 28)

• dreptul la libertatea de exprimare (Articolul 13)

• dreptul la protecţie împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual (Articolul 19)

• dreptul de a fi protejat împotriva exploatării economice (Articolul 32)

• dreptul la protecţie în caz de război (Articolul 38)

• dreptul la protecţie împotriva discriminării (Articolul 2)

Nu întâmplător am început cu decalogul de mai sus. Aidoma aceluia lăsat pe munte lui Moise, apoi gravat pentru totdeauna în inima omului (nu mai amintim de ce s-a trecut de la scrijelitul legii în piatră, la punerea ei în inimă), şi acesta de mai sus dovedeşte spiritul legii de a-l apăra pe om de propriile porniri rele.

UNICEF şi Asociaţia SIGNIS România au desfăşurat un proiect care promovează drepturile copilului prin film. Obiectivele acestui proiect au fost acelea de a promova cunoaşterea drepturilor copilului prin intermediul celei de a şaptea arte, de a stimula cooperarea în domeniul educaţiei, între cineaşti, asistenţi sociali şi psihologi, de a oferi unor copii defavorizaţi sau marginalizaţi oportunitatea de a se exprima prin intermediul fotografiei şi a producţiilor video şi de a face cunoscută viziunea lor asupra drepturilor copilului atât publicului larg cât şi factorilor de decizie din societate, de a informa şi sensibiliza comunitatea asupra problemelor cu care se confruntă copii defavorizaţi şi, nu în ultimul rând, de a oferi publicului larg o modalitate de a înţelege problematica drepturilor copilului, prin dezbaterile unor filme de calitate. Festivalul a avut o secţiune itinerantă: Iaşi şi Timişoara.

La Iaşi, Festivalul "Privind copiii" s-a desfăşurat în perioada 4-6 decembrie, organizator local fiind Centrul Diecezan Caritas Iaşi, în parteneriat cu Casa de Cultură "Mihai Ursachi" şi Primăria Municipiului Iaşi.

Lista invitaţilor a cuprins personalităţi din domeniul universitar, religios, social şi media, deoarece intenţia noastră a fost de a aborda subiectele filmelor din punctul de vedere al realizării lor, al mesajului pe care l-au transmis, şi al experienţei de care dispuneau participanţii.

Am avut onoarea ca în deschidere să participe PS Petru Gherghel, episcop al Diecezei de Iaşi, pr. Egidiu Condac, Director General Centrului Diecezan Caritas Iaşi, pr. Wilhelm Dancă, rector al Institutului Teologic Romano-catolic "Sf. Iosif", Anca Berlogea, preşedinte SIGNIS România, prof. univ. Popa Cojocaru, Fundaţia Holt (care a transmis mesajul UNICEF), un reprezentant al DGASPC Iaşi.

Dezbaterile care au urmat primei proiecţii, "Copiii din Beslan" (Trofeul pentru Drepturile Copilului oferit de SIGNIS şi UNICEF), au scos la lumină, prin moderarea făcută de pr. Wilhelm Dancă, o întrebare care a marcat toate cele trei zile ale Festivalului, născută din replica unui copil din film, victimă a catastrofei din Beslan: "Când eram acolo, eu nu credeam în Dumnezeu. Credeam în Armata Roşie care mă va salva". Întrebarea părintelui era: Dacă pentru un creştin e mai mult sau mai puţin greu în mijlocul unei suferinţe atroce, cât de greu trebuie să fie pentru omul care nu crede în Dumnezeu? Aceeaşi problematică am întâlnit-o prezentată dintr-o altă perspectivă de către doamna conf. univ. Daniela Şoitu, în filmul Lilja 4-ever, un film despre traficul de persoane.

În seara aceleiaşi zile a festivalului am beneficiat şi de prezenţa a doi documentarişti ieşeni, Dana Petrea şi Titus Ceia, care mai mult decât observaţii de natura profesională asupra documentarelor proiectate (Living Rights), ne-au împărtăşit din experienţa lor şi uneori, din compromisurile pe care trebuie să le facă orice jurnalist, documentarist în istorisirea adevărului despre un grup minoritar. În experienţa lor, aplicând la realitatea românească, a fost vorba despre minoritatea romilor.

Un alt moment tulburător de frumos s-a întâmplat în cea de a doua zi a festivalului, când invitata noastră, conf. univ. Gabriela Irimescu, de la Catedra de Sociologie Asistenţă Socială a Universităţii "Al.I. Cuza", a reuşit să declanşeze o dispută aprinsă între studenţii de la Psihologie şi cei de la Sociologie, în urma vizionării de data aceasta, a unui film de ficţiune Ça commence aujourd?hui.

În film era vorba despre dificultăţile pe care le întâmpină un director de grădiniţă în relaţia cu autorităţile locale, încercând să reprezinte interesele beneficiarilor defavorizaţi din punct de vedere social. În cele din urmă, disputa s-a dizolvat în observaţiile unor artişti din sală, ceea ce a destins auditoriul foarte aplecat către problemele sistemului românesc pe care desigur că deja le sesizează. Însă, la întrebarea invitatei "Care a fost bunul câştigat în acea seară?", a răsunat clar răspunsul unei studente: "O discuţie serioasă între noi şi dumneavoastră, în afara mediului universitar". Aşadar, aplauze pentru Casa de Cultură "Mihai Ursachi", datorită căreia a reuşit să se creeze un astfel de ambient.

Mulţi dintre profesioniştii invitaţi au considerat necesar să aibă la dispoziţie filme precum cele vizionate drept material didactic atât în domeniul universitar, cât şi în cel social. Apoi, să nu se mai mire nimeni, mulţi studenţi ieşeau la sfârşitul serii îngăimând că abia atunci aflau despre un drept al lor sau al celor mai mici...

Ultima zi a festivalului, stând întâmplător sau nu sub semnul sfântului Nicolae, a umplut de bucurie inimile tuturor, sfântul având grijă, printr-o minunată inspiraţie, să-şi trimită colegul mai tânăr de breaslă, pe PS Petru Gherghel să împartă daruri copiilor care au participat la atelierele din vară "Un minut de adolescenţă" (şi ale căror filmuleţe le-am vizionat), altor copii beneficiari ai proiectelor Caritas şi copiilor de la Corul "Luceafărul" şi Academia "Show" (prof. Anca Apetroaiei, Cosmina Ţărnă şi Ligia Cosoi) care ne-au încântat cu cântece şi dansuri.

Îi mulţumim pe această cale episcopului nostru, PS Petru Gherghel, pentru că a răspuns cu atâta solicitudine invitaţiei noastre şi a împărţit cu bonomia care îl caracterizează, daruri celor 150 de copilaşi prezenţi. Unii dintre copii făcuseră un film de un minut despre viaţa lor, alţii deja colaborează cu televiziunile locale şi chiar participă la Festivaluri Internaţionale de Muzică; alţii, dar nu cei din urmă, s-au lăsat încântaţi şi încurajaţi în acea zi dedicată lor să se exprime liber şi cu voie bună.

Suntem siguri că primul Festival de Film privind Drepturile Copilului ar putea să însemne un izvor bogat pentru spiritualitatea, profesionalismul şi destinele multor ieşeni. De aceea, mulţumind tuturor colaboratorilor şi participanţilor, spre mai marea glorie a lui Dumnezeu, aşteptăm noi participanţi şi în ediţiile viitoare.

Vasilica Oncioaia şi sr. Petra Mariuţ, CJ,
Centrul Diecezan Caritas Iaşi

lecturi: 36.