Săbăoani: Sfinţirea bisericii "Regina Sfântului Rozariu" (I)

Ziua de 7 octombrie 2006 va rămâne pentru multă vreme de acum încolo în amintirea credincioşilor din Săbăoani, întrucât în această zi au trăit marea bucurie de a participa la sfinţirea bisericii "Regina Sfântului Rozariu", cel de-al treilea lăcaş de cult al comunităţii, ridicat în perioada septembrie 2003 - octombrie 2006. Liturghia de sfinţire a bisericii şi de consacrare a altarului a început la ora 11.00 şi a fost prezidată de PS Petru Gherghel. Au participat: PS Aurel Percă, PS Cornel Damian, PS Anton Coşa, prelatul Martin Walchhofer (Salzburg), prelatul Albert Holenstein, oaspeţi veniţi din străinătate, preoţi din Biserica Greco-Catolică, preoţi din sat, din împrejurimi şi de departe (aproximativ 100), numeroase oficialităţi, cei care au contribuit într-o formă sau alta la ridicarea noii biserici, precum şi numeroşi credincioşi.

După salutul PS Petru Gherghel şi după cuvântul de mulţumire adresat de pr. paroh Toma Encuţă tuturor celor care şi-au adus contribuţia într-un fel sau altul la ridicarea noului lăcaş de cult dedicat sfintei Fecioare Maria, a urmat sfinţirea şi stropirea cu apă a credincioşilor şi a zidurilor bisericii. După aceea, episcopul a preluat cheile şi a deschis noua biserică, spunând: "Intraţi cu credinţă prin porţile casei Domnului...". Apoi, rând pe rând, ministranţii, preoţii, episcopii şi ceilalţi credincioşi au păşit cu emoţie şi multă bucurie spre altarul noii biserici.

Au urmat intonarea imnului "Mărire", proclamarea lecturilor sfinte şi cuvântul de învăţătură al PS Aurel Percă. "Întreaga solemnitate de astăzi trebuie să ne îndrepte privirea şi gândul spre sfinţenia acestui loc, unde vom veni să-l adorăm pe Dumnezeu, care trăieşte în mijlocul nostru", a spus episcopul la începutul predicii. "Aici îi vom oferi găzduire Mântuitorului şi vom învăţa să ne recunoaştem ca adevăraţi fraţi şi să construim zi de zi o vie şi mare comunitate de credinţă".

Vorbind apoi despre semnificaţia zidirii unui lăcaş de cult, episcopul a subliniat: "A construi o biserică este o lucrare pe care Duhul lui Dumnezeu o însufleţeşte... A înălţa o biserică este ofranda întregii comunităţi, care se adună pentru a celebra jertfa lui Cristos".

"Ce este mai frumos" - a spus în continuare PS Aurel Percă - "decât să încredinţăm această biserică celei care este plină de har şi templul prin excelenţă al Duhului Sfânt..., unde însuşi Dumnezeu a venit să locuiască între noi! Maria este, aşadar, templul, locul spiritual în care se descoperă gingăşia lui Dumnezeu faţă de poporul său".

"Consacrând o biserică, noi îl lăudăm pe Dumnezeu..., care face din Biserica sa un trup viu, însufleţit de sângele lui Cristos. Noi îl lăudăm pe Dumnezeu, care înalţă cetatea sa sfântă, deoarece ea îl are drept piatră unghiulară pe Isus Cristos", a mai spus episcopul.

După predică a fost intonată Litania tuturor sfinţilor şi au fost depuse în altar moaşte aparţinând sfântului Anton de Padova, sfântului Francisc de Sales şi sfintei Ecaterina din Siena. A urmat ungerea altarului şi a pereţilor cu sfânta crismă, apoi pe altar s-a aprins focul şi s-a pus tămâie. În continuare, episcopul a incenzat altarul şi întreaga biserică. După ştergerea şi pregătirea altarului, episcopul, conform ritului prescris, a aprins lumânările de pe altar. Apoi au fost aprinse şi celelalte lumini din biserică, începând astfel liturgia euharistică.

După împărtăşanie, au luat cuvântul prelatul Albert Holenstein, un preot reprezentând Biserica Greco-Catolică şi episcopul Petru Gherghel, care a ţinut să-l felicite într-un mod deosebit pe pr. paroh Toma Encuţă pentru zelul şi activitatea depusă la ridicarea unei biserici măreţe închinate sfintei Fecioare Maria, înmânându-i cu acest prilej o cruce pectorală şi o diplomă de onoare.

După sfânta Liturghie, toţi cei prezenţi la acest eveniment solemn au fost invitaţi la biserica din centru, pentru a participa la o masă fraternă şi la un program cultural-artistic oferit de copiii şi tinerii din parohie. Cu această ocazie, pr. Toma Encuţă a ţinut, la rândul său, să le mulţumească din inimă şi să le ofere diplome celor care l-au susţinut din punct de vedere financiar în realizarea măreţului proiect, dar şi tuturor celor care şi-au adus contribuţia într-un fel sau altul la construirea noii biserici.

Detalii despre eveniment sunt prezentate şi pe situl www.sabaoani.cnet.ro.

Emanuel Imbrea

* * *

Biserica "Regina Sfântului Rozariu"

Scurt istoric al desfăşurării lucrărilor:

• 10 septembrie 2003: începerea lucrărilor la cea de-a treia biserică a comunităţii din Săbăoani;

• până la 27 noiembrie 2003: turnarea temeliei şi ridicarea zidurilor până la înălţimea de 2 m;

• 1 martie - 7 noiembrie 2004: finalizarea zidurilor, punerea acoperişului şi începerea lucrărilor la cele trei turnuri;

• 28 martie - decembrie 2005: finalizarea turnurilor, tencuirea zidurilor şi punerea instalaţiei de încălzire;

• martie - octombrie 2006: împodobirea bisericii cu obiectele de cult necesare şi amenajarea curţii;

• 7 octombrie 2006: sfinţirea bisericii şi consacrarea altarului.

* * *

Prezentare

Biserica "Regina Sfântului Rozariu" are 60 m lungime, 28 m lăţime în crucieră şi 22 m în navată, înălţimea de 16 m în interior şi 20 m în exterior, şi are trei turnuri, două laterale de 30 m fiecare şi unul principal de 50 m. Biserica este concepută sub formă de cruce, atât interiorul, cât şi exteriorul său vorbind de la sine despre simbolul central al creştinismului.

Intrarea în curtea bisericii se face printr-un porticul alcătuit din şase coloane care, împreună cu cele şase coloane de la intrarea în biserică, îi simbolizează pe cei doisprezece apostoli, şi dintr-o boltă semicirculară, întreruptă la mijloc de o piatră, simbolul lui Cristos, piatra din capul unghiului. Această boltă realizează împreună cu poarta forma unui ostensor.

Curtea bisericii are forma unui potir, iar în interiorul ei este amenajată "grădina Maicii Domnului", care, prin frumuseţea şi deschiderea ei, creează o atmosferă care îi îndeamnă pe credincioşi la rugăciune şi interiorizare.

Tot farmecul aspectului exterior al bisericii este dat de statuia sfintei Fecioare, Regina Sfântului Rozariu, patroana acestui locaş de cult. Statuia, de 8 m înălţime şi 3 m lăţime, este realizată în stilul Art Deco şi o prezintă pe sfânta Fecioară cu rozariul la piept şi cu mâinile larg deschise, chemând poporul lui Dumnezeu la meditaţie şi rugăciune. Impresionate sunt mâinile sfintei Fecioare, parcă exagerat de mari, tocmai pentru a exprima perseverenţa ei în a ne strânge în braţele ei de mamă.

La intrarea în biserică, paşii credinciosului sunt conduşi de o cruce imensă din marmură, plasată pe pavimentul bisericii şi care se termină sub altar, vrând să semnifice faptul că Euharistia este actualizarea jertfei lui Cristos de pe cruce, izvorul oricărui har din lume.

Construit din marmură masivă, altarul are forma unui potir. De o parte şi de alta a sa se află două pupitre, ale căror socluri preiau tema coloanelor din biserică şi care au partea superioară sub formă de papirus. Altarul închide în el relicve ale sfântului Anton de Padova, ale sfântului Francisc de Sales şi ale sfintei Ecaterina din Siena, aşezate sub placa superioară cu ocazia consacrării.

Interiorul bisericii este dominat de imaginea sfintei Fecioare din spatele altarului, realizată în mozaic, care reia într-o altă formă ideea statuii din exteriorul bisericii. Sfânta Fecioară este reprezentată ca fiind cea care, umilindu-se şi acceptând crucea în viaţa ei, e acum înălţată la Tatăl. Maria este îmbrăcată într-o haină roşie (simbolul pământului), acoperită de o mantie albastră (simbolul cerului), întregul portret fiind încadrat de un fond auriu (simbolul gloriei cereşti), joc de culori ce simbolizează faptul că Maria, deşi este în cer, continuă să fie mijlocitoare între noi şi Fiul ei prezent pe altar.

Tabernacolul, realizat tot în mozaic, este aşezat în centrul globului pământesc, arătând că acolo se află cea mai preţioasă comoară a lumii, Cristos.

În dreapta altarului se află baptisteriul, realizat în marmură şi alcătuit dintr-un soclu şi cinci cercuri concentrice suprapuse. În partea opusă se află cel de-al doilea tabernacol, din metal aurit şi gravat cu simboluri euharistice.

Concepută într-un stil clasico-modern, Calea crucii se impune prin sobrietatea staţiunilor, care îl au în centru pe Isus, cel ce acceptă drumul crucii, pentru ca noi să putem ajunge la mântuire. Fiecare staţiune reprezintă un studiu de portret al personajelor, ale căror chipuri sunt lucrate cu minuţiozitate. De remarcat este faptul că, pe lângă mesajul clasic al scenelor, în toate cele 14 staţiuni se poate citi mesajul artistului, care scoate în evidenţă diferite realităţi filozofico-existenţiale. Un exemplu în acest sens îl constituie chiar prima staţiune, în care Isus pare să nu-l asculte pe Pilat, conştient fiind de misiunea primită de la Tatăl. Deşi este legat la mâini, Mântuitorul este reprezentat ca fiind liber, în timp ce Pilat, deşi e liber, este reprezentat ca fiind legat.

Interiorul bisericii este conceput într-un stil romanic, simplu. Impresionează de la prima vedere cele 12 coloane solide, simbolul apostolilor, stâlpi pe care se sprijină Biserica vie a lui Cristos.

Capacitatea spaţiului de cult este de peste 1.500 de locuri: 800 în bănci şi aproximativ 700 pe culoare, în spate şi la cor.

lecturi: 53.