Interviu cu pr. Eugen Blaj: Viaţa de misionar

Părintele Eugen Blaj lucrează din octombrie 1999 ca misionar în Kenya. În perioada 29 mai - 20 iunie fiind în România a avut amabilitatea de a împărtăşi câteva gânduri din experienţa din misiune.

• Multă lume ştie că sunteţi misionar în Kenya. Puţini însă sunt cei care ştiu cum anume aţi ajuns acolo. Ne puteţi spune în câteva cuvinte cine şi ce anume v-a călăuzit paşii pe acele meleaguri?

PS Petru Gherghel a vizitat Kenya împreună cu Preasfinţitul din Padova care avea deja de 40 de ani misiuni în Kenya. Sunt convins că Domnul a pus în inima lui dorinţa de a colabora cu Biserica din Kenya, dorinţă pe care a dorit să o concretizeze în scurt timp. Ştiind de dorinţa mea de a fi misionar pe continentul african, într-o zi m-a întrebat dacă mai vreau să merg ca misionar. După ce a cerut şi părerea altora, a considerat oportun să iniţieze un proiect de colaborare a diecezei noastre cu Kenya, un proiect care s-a concretizat în noiembrie 1999 şi care continuă şi astăzi.

• Din multele momente grele prin care aţi trecut ne puteţi povesti unul pe care nu-l puteţi uita uşor?

În misiune, din punct de vederea al evanghelizării, momentele cele mai grele sunt cele care îngreunează libertatea de evanghelizare. Unele dintre momentele cele mai dificile, mai dure, sunt conflictele etnice între cele două triburi majoritare din zona Parohiei Maikona pe care noi o păstorim. Şi aceasta pentru că provoacă rivalităţi şi duşmănii între ei, pentru că măreşte nesiguranţa drumurilor, a călătoriilor, şi pentru că pare să se demonstreze că rasismul este superior fraternităţii creştine, ignorându-se în acest context tribal valorile credinţei în Cristos. Dacă mai înainte erau conflicte sporadice, în ultimul an tensiunea acestor conflicte a ieşit de sub controlul autorităţilor şi a virtuţilor umane şi a degenerat în atacuri reciproce, furturi de animale, arderi şi distrugeri de case şi omoruri. Aceste conflicte încă nu şi-au găsit o rezolvare pacifică.

• Viaţa de misionar este grea şi plină de primejdii. Ce anume face să existe aceste primejdii?

Greutăţile din viaţa de misionar ar putea fi văzute din două puncte de vedere: obiectiv şi subiectiv. Subiectiv, adică ceea ce ţine direct de misionar, se întâmpină greutăţi culturale şi lingvistice, care după o anumită perioadă vor fi depăşite. Un alt aspect al greutăţilor din partea misionarului pot fi: lipsa de prudenţă, decizii neconforme cu ceea ce au ei în culturile lor. Din punct de vedere obiectiv, adică ceea ce ţine de mediul în care trăieşte misionarul, se întâmpină greutăţi deoarece sunt persoane care urmăresc interese personale, fie economice, fie de altă natură, mai puţin creştine, şi aceasta pentru că misiunea este de multe ori văzută ca o organizaţie nonguvernamentală prezentă în comunitate doar cu scopuri trecătoare. Natura creează şi ea multe greutăţi: seceta şi căldura excesivă creează multe probleme supravieţuirii. Un ultim aspect, nu mai vine nici de la misionar, nici de la mediul în care trăieşte, ci din planul lui Dumnezeu. Pedagogia divină poate pune la încercare persoana misionarului pentru a-l perfecţiona în credinţă şi speranţă şi pentru a-l face un martor optim al lui Cristos în misiune.

• Vorbiţi-ne puţin despre parohia dumneavoastră. Cu ce se ocupă oamenii, unde locuiesc?

Misiunea din Maikona poate să celebreze 40 de ani de existenţă, adică 40 de la credinţa creştină pe acele meleaguri. Primele botezuri care s-au făcut în Parohia Maikona au fost la 17 iulie 1967. În registrul botezurilor sunt în prezent aproximativ 3.800 de botezaţi. În registrul de căsătorii am ajuns la numărul 80. Avem şi un preot din parohie, care a fost sfinţit în luna mai anul acesta şi un alt seminarist care în decembrie anul acesta va termina seminarul. Ocupaţia de bază a oamenilor este păstoritul, majoritatea din parohie sunt nomazi, însă avem şi sate sedentare: Maikona, Badha Hurri şi Forole. Din partea misiunii oferim servicii de catehizare şi de educaţie în 17 locuri diferite. Pe teritoriul parohiei avem patru şcoli primare şi un liceu. Apoi oferim servicii în favoarea sănătăţii atât în dispensar cât şi cu clinica ambulantă în toate satele de nomazi mai îndepărtate. Vorbim de o populaţie între 10 şi 11 mii de locuitori, cu drumuri întinse în diferite direcţii, cel mai lung de 160 km.

• În final un gând senin pentru cititori.

În rugăciunile personale şi comunitare să mijlocească pentru noi şi pentru cei cărora noi le ducem cuvântul lui Dumnezeu.

A consemnat pr. Iosif Tiba

lecturi: 12.