Sprânceana: Ultima Liturghie în biserica veche

Aflat în vecinătatea localităţii Podul Iloaiei, satul Sprânceana este de câţiva ani filială a noii parohii cu acelaşi nume. Duminică, 14 mai 2006, la ora 18.00, această comunitate a trăit un moment unic: ultima Liturghie celebrată în biserica veche care de luni a început să fie dărâmată. Motivul? Construirea unei noi biserici.

În continuare vom reda câteva frânturi din discursul ţinut cu această ocazie de pr. Robert Gaşpal, parohul acestei comunităţi.

"Istoria acestei biserici ce urmează a fi demolată este una zbuciumată, ca de altfel şi istoria acestei comunităţi.

În ziua de 13 iunie 1955, după rugăciunea Rozariului din biserică au rămas de vorbă pe o bancă Ion Mihoc, Petre Onode, Matei Temeş, Gheorghe Ghercă şi Isidor Onode, care au hotărât să construiască o biserică nouă. Ion Mihoc a devenit preşedinte, iar ceilalţi consilieri.

Actul de construcţie a fost întocmit de inginerul catolic Roşca, aprobat de Primărie şi de Mons. Petru Pleşca, pe atunci ordinarius substitutus.

În 1956, în ziua de 8 septembrie s-au adus cinci vagoane cu prundiş la Podul Iloaiei, iar cei cu atelaje au fost repartizaţi la transportul pietrei, ceilalţi la muncă.

Lumea a săpat şanţurile şi a turnat temelia cu un entuziasm de nedescris. S-a ridicat temelia actuală rămânând să se mai adauge încă 30 cm. deasupra cărora să fie pus fier beton promis de conducătorul acestei lucrări, Ion Mihoc.

Retrăgându-se autorizaţia de construcţie, fierul nu a mai fost adus şi s-a sistat lucrul. Totuşi în 1957 Mons. Petru Pleşca a binecuvântat şi a sfinţit temelia dând de înţeles că nimeni nu avea vreun drept asupra ei, afară de comunitatea din Sprânceana.

În 1962 s-a ridicat un turn în faţa bisericii vechi, care data din 1880. În 1963, parohul de Cotnari, pr. Ioan Proschinger, care administra şi satul Sprânceana, a hotărât împreună cu oamenii din sat să ridice biserica pe temelia turnată, dar nu exista aprobarea PCR. Primarul comunei, pe atunci Vasile Maroleanu, a insistat în secret la Hârlău pentru finalizarea lucrărilor. Primul secretar de atunci de la Hârlău, cunoscând dorinţa locuitorilor din Sprânceana de a ridica o biserică a dispus strângerea materialelor necesare. Fiecare familie a făcut câte 200 de chirpici, iar unii au donat şi alte materiale. Când toate au fost adunate, a fost înştiinţat primarul, care a avut grijă ca în timp de două săptămâni să nu intre în sat nici un membru al partidului sau vreun miliţian. Condiţia era ca oamenii să ridice biserica cât mai repede şi s-o văruiască în exterior, ceea ce s-a şi făcut. După un timp, din cauza diferenţei de nivel peretele nordic, datorită fundaţiei slabe a cedat şi s-a crăpat reprezentând un real pericol pentru credincioşi.

Aşa s-a ajuns la necesitatea ridicării unei noi biserici.

Între preoţii care au lucrat la sau în această biserică amintim: pr. Ioan Lădan, pr. Ioan Proschinger, pr. Anton Bişoc, pr. Ieronim Budulai, pr. Claudiu Dumea, pr. Anton Encuţ, pr. Mihai Gal, pr. Alois Bişoc, pr. Iosif Agiorgioaie, pr. Alois Hârja.

Tuturor celor care au făcut parte din istoria acestei comunităţi şi biserici, o caldă mulţumire şi o rugăciune de răsplătire pentru tot efortul făcut pentru Casa lui Dumnezeu.

În anul 2006, în ziua de 14 mai, în prezenţa părintelui Iosif Dorcu, decan de Iaşi, a altor preoţi, a parohului locului şi a multor credincioşi din Sprânceana, precum şi din împrejurimi, a fost celebrată ultima Liturghie în această biserică care urmează a fi demolată.

Pr. Robert Gaşpal

lecturi: 8.