Astăzi Acţiunea Catolică are oare nevoie de a fi redescoperită? - este o întrebare care îşi caută răspunsul de-a lungul istoriei sale, dar este şi o provocare în acelaşi timp...

Se ştie că Acţiunea Catolică este o asociaţie de laici foarte cunoscută, cu o tradiţie bogată în evenimente şi roade. Ne gândim aici la generaţiile fidele de bărbaţi şi femei, adulţi, tineri şi copii, pentru care Acţiunea Catolică a fost - şi este încă - o şcoală solidă de formare creştină. Pentru mulţi laici, ea a devenit o şcoală a evangheliei şi a sfinţeniei! Este foarte cunoscută lista sfinţilor şi a fericiţilor care s-au numărat printre membrii Acţiunii Catolice. Amintim aici pe: Antonia Messina, Manuel Morales, Salvador Lara Puente, Ivan Merz, Pierina Morosini, Marcel Callo, Pier Giorgio Frassati, martirii mexicani, Gianna Berettta Molla, Alberto Marvelli, Pina Suriano, Pére Tarrés i Claret şi alţii. Câte vocaţii sacerdotale şi călugăreşti s-au născut în Acţiunea Catolică! Acţiunea Catolică este cea care pregăteşte terenul pentru "ora laicatului" în Biserica timpului nostru, spre o teologie reînnoită a laicilor care a atins punctul său forte în învăţătura Conciliului Vatican II. Ce bogat este magisteriul pe care papa l-a consacrat acestei asociaţii care s-a bucurat totdeauna de o atenţie pastorală particulară. Este suficient să aruncăm o privire în biblioteca Bisericii şi vom vedea atâtea cărţi scrise despre Acţiunea Catolică de-a lungul istoriei sale. Dar în ciuda a toate acestea, suntem convinşi că în acest moment Acţiunea Catolică are nevoie de a fi redescoperită în cadrul Bisericii. Trebuie cu toţii să o redescoperim: laici şi păstori, colaboratori şi fideli asociaţi. Trebuie să o redescoperim ca un adevărat dar al Duhului Sfânt pentru Biserica timpului nostru!

Ca un ghid, pentru această redescoperire a părţii autentice şi adevărate a Acţiunii Catolice, l-am ales pe Ioan Paul al II-lea. Acest papă a acordat o mare atenţie acestei asociaţii de laici. Cu o forţă insistentă, Sfântul Părinte a vorbit despre dimensiunea "carismatică" a Acţiunii Catolice. Se pare că, în specificul asociaţiei, acesta este un element nou şi foarte important din punct de vedere ecleziologic. Papa scria: "Lunga voastră istorie este născută dintr-o carismă, adică dintr-un dar particular al Duhului Învierii, care face ca Biserica să nu fie lipsită de talente şi de resurse de har divin, de care creştinii au nevoie pentru a sluji cauzei evangheliei. Regândiţi-vă cu o umilă mândrie şi cu o bucurie interioară la carisma Acţiunii Catolice!... Eu vă încurajez să exploraţi totdeauna în profunzime carisma voastră..." (8 septembrie 2003). Această poziţie deschide în faţa Acţiunii Catolice un orizont nou şi foarte bogat în consecinţe teologice şi practice. Mai întâi îi este reamintită Acţiunii Catolice sursa originară a vitalităţii sale şi a dinamismului său. Este vorba despre Duhul Sfânt. La nivel practic, această poziţie va conduce la stabilirea, în mod necesar, a unor puncte de legătură între Acţiunea Catolică, noile comunităţi şi noile carisme pe care Duhul Sfânt nu încetează să le facă să înflorească în Biserica de astăzi.

"Regândiţi-vă... cu o umilă mândrie şi cu o bucurie interioară la carisma Acţiunii Catolice!..." Iată provocarea noastră! A ne regândi, a redescoperi, a întâmpina cu un entuziasm şi cu o fidelitate reînnoită carisma asociaţiei. Papa insistă: "Deschideţi-vă cu blândeţe darurilor Duhului Sfânt! Întâmpinaţi cu recunoştinţă şi ascultare carismele pe care Duhul nu încetează să vi le împartă cu dărnicie! Nu uitaţi că fiecare carismă este dată pentru binele comun, asta înseamnă că e în beneficiul întregii Biserici!" (30 mai 1998).

În ciuda anilor care au trecut, carisma Acţiunii Catolice îşi păstrează actualitatea sa în viaţa Bisericii timpului nostru. Ioan Paul al II-lea nu a încetat să ne repete că Biserica are o mare necesitate: "Biserica nu se poate lipsi de Acţiunea Catolică! Biserica are nevoie de un grup de laici care, fideli vocaţiei lor şi îndeaproape uniţi cu păstorii lor legitimi, să fie dispuşi să mărturisească, cu aceştia din urmă, munca zilnică a evanghelizării în toate domeniile... Biserica are nevoie de Acţiunea Catolică, pentru că ea are nevoie de laici pregătiţi care să-şi consacre existenţa lor apostolatului şi care să stabilească, în mod particular cu comunitatea diecezană, o legătură care lasă urme în viaţa şi drumul lor spiritual... Ea are nevoie de laici, în a căror experienţă de viaţă se manifestă, în mod concret şi cotidian, măreţia şi bucuria vieţii creştine; de laici care ştiu să vadă în Botez rădăcina demnităţii lor, în comunitatea creştină, propria lor familie cu care îşi împart credinţa, şi în păstor, tatăl care îi ghidează şi îi încurajează în drumul lor de fraternitate." (26 aprilie 2002). Această afirmaţie că "Biserica nu se poate lipsi de Acţiunea Catolică!" se referă atât la Bisericile unde această asociaţie trăieşte şi munceşte încontinuu cu o tradiţie de mulţi ani, dar şi la acelea - în particular la cele din Europa centrală şi orientală - unde Acţiunea Catolică renaşte după mulţi ani de suprimare, prin sistemul totalitar al comunismului ateu. Papa încurajează puternic această renaştere, spunând episcopilor din Polonia, la vizita ad limina: "Trebuie ca ea să renască! Fără ea, infrastructura asocitismului catolic în Polonia ar fi incomplet" (12 ianuarie 2003).

Biserica timpului nostru are nevoie de Acţiunea Catolică şi aşteptările de la ea sunt foarte mari. Papa, din acest punct de vedere se arată a fi un maestru foarte exigent şi aşază în faţa ei aşteptări bine definite. El a spus: "Biserica are nevoie de o Acţiune Catolică vie, puternică şi frumoasă!" (12 ianuarie 2003).

Acţiunea Catolică se prezintă ca un instrument privilegiat pentru formarea creştină a laicilor. Formarea a fost totdeauna marea sa prioritate. Papa o caracterizează astfel: "Acţiunea Catolică este o şcoală de formare permanentă, pentru că ea îmbrăţişează toate vârstele şi condiţiile lor de viaţă; este o şcoală a educaţiei de integrare umană, culturală şi pastorală prin scopul său însuşi, care este scopul apostolic general al Bisericii. Aşază în centrul oricărui proiect formativ primatul vieţii spirituale, ca răspuns pe care toţi cei botezaţi ar trebui să-l dăm chemării noastre fundamentale la sfinţenie" (24 aprilie 1992). În acelaşi timp, papa ne avertizează asupra riscului închiderii în noi înşine şi asupra goanei spre o spiritualitate dezîncarnată şi ruptă de lume. De aceea el reaminteşte că "dimensiunea formativă ar fi evident limitată şi eronată dacă ar fi izolată de activitate, de acea "acţiune", aşa cum o zice chiar şi numele asociaţiei voastre, sau mai rău, dacă ele (formarea şi acţiunea) ar fi, în mod absurd, atât de opuse. Din contra, aşa cum formarea este rădăcina acţiunii misionare tot aşa ea trebuie să fie intrinsec misionară, orientată spre acţiunea apostolică. O formare autentică a laicilor din Acţiunea Catolică trebuie să cuprindă, alături de teme spirituale şi teologice, întreaga doctrină socială a Bisericii şi tot ceea ce este apt să insufle o forţă mântuitoare evangheliei în realitatea temporală" (25 aprilie 1986).

Cum am zis şi la început, ne aflăm într-un moment în care ar trebui să ascultăm intens ceea ce astăzi "duhul spune Bisericii" (cf. Ap 2,7). El vrea să fie pentru noi o şcoală a speranţei, dar nu a unei speranţe uşoare şi iluzorii, ci a unei speranţe care nu dezamăgeşte niciodată. Din această cauză l-am ales ca ghid în reflecţia noastră pe Ioan Paul al II-lea, marele profet al timpurilor noastre. Vorbind despre semnele speranţei care sunt prezente în Biserica mileniului trei, papa zicea: "Duhul Sfânt astăzi insuflă Bisericii să promoveze vocaţia şi misiunea creştinilor laici. Participarea şi coresponsabilitatea lor în viaţa comunităţii creştine şi numeroasele lor prezenţe de apostolat şi de slujire în societate, ne fac să aşteptăm cu speranţă zorii celui de-al treilea mileniu, o epifanie puternică şi rodnică a laicatului" (25 noiembrie 1998).

Iată deci marea provocare care îi este adresată Acţiunii Catolice de a contribui la "o epifanie puternică şi rodnică a laicatului". Nu este o provocare uşoară! Ea cere Acţiunii Catolice în varietatea sa de forme şi de structuri o reînnoire profundă şi continuă. Cere un nou spirit profetic, pentru o prezenţă puternică şi eficace în Biserică şi în societate: să fie sarea evanghelică ce dă savoare, să fie lumina care luminează şi fermentul care transformă. Cere curajul reînnoit de a merge împotriva curentului în cultura laicistă, fără a-i fi teamă să aşeze omul contemporan faţă în faţă cu cerinţele radicale ale evangheliei. O Acţiune Catolică "vie, puternică şi frumoasă" - cum a spus şi papa - dar, mai presus de toate, o Acţiune Catolică clară şi exigentă în cerinţele sale pentru o viaţă creştină ce are totdeauna în vedere chemarea universală la sfinţenie. O Acţiune Catolică fidelă carismei sale originare pe care - aşa cum am văzut - Ioan Paul al II-lea, alături de numeroşii săi predecesori, a descris-o în culori fascinante. Este oare aceasta o utopie? Nu, este o chemare, o provocare şi un program de urmat. Şi această mare aventură a Duhului a început deja pentru Acţiunea Catolică. Papa Ioan Paul al II-lea, marele profet al speranţei nu încetează să o încurajeze: "Acţiune Catolică, nu-ţi fie teamă! Tu aparţii Bisericii şi eşti foarte dragă în inima Domnului care îţi ghidează fără încetare paşii tăi spre o reînnoire totdeauna actuală, dar niciodată lipsită de evanghelie!" (26 aprilie 2002). Şi cu altă ocazie: "Duc in altum, Acţiune Catolică! Ai curajul viitorului! Nu te lăsa atinsă de nostalgia trecutului. Nu-ţi fie teamă să te încredinţezi suflului Duhului Sfânt şi să urmezi căile totdeauna reînnoite ale evangheliei! Nu-ţi fie teamă de drumul tău de reînnoire..." (29 aprilie 2004).

Astfel, şi Acţiunea Catolică din Dieceza de Iaşi îşi urmează cu bucurie şi speranţă drumul său de reînnoire. Astăzi, Acţiunea Catolică are nevoie de a se lăsa condusă spre viitor, trăindu-şi tradiţia ca o forţă. Cum zicea Paul al VI-lea: "Istoria voastră este ca un motor care vă pune în mişcare".

Suntem, aşadar, siguri că nu sunt ale noastre eforturile care ne produc tinereţea ce ne-o dorim, ci mai degrabă este forţa Duhului Sfânt. Ne încredinţăm puterii şi acţiunii sale...

Traducere şi prelucrare de Anca Lucaci
 

lecturi: 8.