Mediaş: Raport Kolping

După adunarea generală a Organizaţiei Kolping din România, care a avut loc la Mediaş, în zilele de 25 şi 26 noiembrie, a fost redactat un raport al praesesului central, semnat de Mons. Csiki Denes. Redăm textul acestui raport.

Capitolul 10 din Evanghelia după sfântul Luca descrie trimiterea şi întoarcerea celor 72 de discipoli, respectiv raportul acestora despre munca lor îndeplinită.

Asemănător celor 72 de discipoli, după un an ne-am adunat şi noi, pentru a relata şi raporta despre evenimentele petrecute şi despre munca pe care am desfăşurat-o de-a lungul anului.

Anul care a trecut din mai multe puncte de vedere poate fi considerat că a fost un an dificil, existând catastrofe naturale, urmată de serioase probleme materiale şi sociale. Cu toate acestea mulţumim bunului

Dumnezeu că ne-a îngăduit să muncim şi putem să prezentăm astăzi rezultatul muncii noastre, chiar dacă acestea sunt realizări mai modeste.

De la ultima adunare generală, aş dori să vă prezint raportul celor mai importante evenimente, de exemplu:

1. inaugurarea şi predarea în folosinţă a casei Kolping din Oradea, care a fost renovată şi extinsă;

2. exerciţii spirituale pentru membrii Kolping la Centrul Manresa din Cluj-Napoca;

3. întrunirea consiliului director la Sighişoara în 11-12 martie 2005;

4. întrunirea consiliului director la Bacău în 27-28 mai 2005.

Deşi am constatat o atitudine aparent pasivă a unora dintre membrii Kolping, totuşi aceste evenimente sunt încurajatoare şi ne stimulează să ne continuăm activitatea.

Aş dori să vă prezint pe scurt trecutul casei Kolping din Oradea, despre care probabil foarte puţini dintre noi o cunosc, astfel: această clădire a fost nu numai centrul calfelor din localitate, începând din sec. al XIX-lea şi între anii 1922-1949 a fost centrul întregii mişcări Kolping din Transilvania, cuprinzând şi regiunea Banat, Crişana şi Maramureş. Aceste lucruri sunt atestate de unele înscrisuri (invitaţii, programe, ordine de zi) îngălbenite de vreme, care ne dovedesc faptul că, înainte de a intra în ilegalitate, aici se desfăşura o activitate intensă.

Casa Kolping Oradea a fost renovată şi extinsă, astăzi se desfăşoară multiple activităţi printre care se asigură cazare pentru 30 de studenţi, astfel a devenit centru regional pentru organizaţiile Kolping Oradea - Satu Mare.

Între timp am primit informaţii de la o persoană vârstnică despre fosta casă Kolping din Tg. Mureş, însă verificând în arhive şi la biroul de carte funciară am constat că dreptul de proprietate este înscris în favoarea unor persoane fizice. Imobilul se află situat în Tg. Mureş, Str. Kogălniceanu, nr. 14. Este o construcţie cu două nivele, unde îşi desfăşoară activitatea Ministerul de Interne.

După ultima şedinţă a consiliului director, am constatat cu bucurie că Organizaţia Kolping Sighişoara şi-a reînceput activitatea şi astfel activitatea familiilor membre are un nou elan, datorită noului preot care o păstoreşte.

În Moldova am constatat cu multă bucurie, că există foarte mulţi enoriaşi, potenţiali membri Kolping, deoarece aceşti enoriaşi frecventează bisericile.

Specific enoriaşilor catolici din Moldova este faptul că participă cu plăcere la toate slujbele religioase, chiar şi în timpul săptămânii, umplând băncile bisericilor. Aceste imagini îmi amintesc despre organizaţiile europene, care ar trebui să ne ajute la renovarea bisericilor, care însă refuză pentru motiv că în Europa există multe biserici care sunt goale, unele fiind închise şi chiar vândute.

În ţara noastră o situaţie aproape asemănătoare s-a întâmplat în perioada comunistă, când ţăranii au fost deposedaţi de terenurile agricole şi de utilajele lor, tinerii fiind nevoiţi a pleca din satele natale, practic dezrădăcinându-se, bătrânii trecând rând pe rând la Domnul.

Deşi au existat astfel de perioade de tristă amintire, în general pot spune că enoriaşii sunt totuşi credincioşi şi păstrează în general cu sfinţenie tradiţiile, iubindu-şi biserica. Acest lucru l-am constatat în diferite zone din ţară: Banat, Bihor, Satu-Mare şi alte părţi din Ardeal şi Moldova.

Astăzi, când în Occident se vorbeşte despre o nouă evanghelizare, datoria noastră este să ne ţinem enoriaşii cât mai aproape de biserică, să păstrăm spiritul creştin.

Din motive bine întemeiate am pomenit cu ocazia întâlnirii noastre la Bacău, în aceasta vară, o veche zicală "Lux venit ex Oriente" - lumina vine de la Răsărit. Soarele răsare la răsărit şi străluceşte, dar ar fi bine dacă această zicală ar reflecta activitatea creştinilor catolici şi a familiilor Kolping care trăiesc la răsărit. Ar fi bine ca prin credinţa şi faptele noastre să strălucim şi să luminăm pe toţi creştinii lumii.

Este de notorietate faptul că în perioada comunistă, din cauza dictaturii, nu se puteau realiza întruniri religioase, bisericile au fost supravegheate permanent. Însă acest lucru a reprezentat un impuls pentru unele grupuri mici care se întâlneau în diverse locuri, în case particulare pentru a se ruga, pentru a ţine ore de religie. Rezultatul acestor întâlniri a fost faptul că, în locurile în care se ţineau astfel de întruniri, oamenii au devenit fideli credinţei lor, aceşti oameni fiind reprezentanţi serioşi ai societăţii.

Rolul familiilor Kolping ar fi de coordonare, de a ţine unite aceste mici grupuri şi a se implica în munca acestora. Când există astfel de întâlniri, membri familiilor Kolping se încurajează reciproc, se îmbărbătează, învaţă reciproc unii de la alţii. Participând activ la viaţa religioasă, devin adevăraţi creştini şi vor reprezenta exemplu pentru alţi membri ai societăţii în care trăiesc, având rolul unui catalizator. Credinţa noastră va fi reflectată prin viaţa noastră de zi cu zi, prin comportamentul nostru care va constitui un exemplu.

Aceste lucruri nu pot fi străine pentru noi, aduceţi-vă aminte că ţelul lui Adolf Kolping a fost ca prin educaţie şi credinţă să formeze oameni buni. Scopul lui este definit cu acurateţe prin citatul "Viaţa este bazată pe credinţă". În această muncă o mare responsabilitate îi revine prezesului, acolo unde preotul adună în jurul său oamenii, putem considera deja începută munca grupurilor mici despre care vorbeam adineaori, aici începe educaţia şi formarea membrilor familiilor Kolping. Pentru acest motiv consider că este foarte important faptul că toţi conducătorii Kolping şi membrii familiilor să participe la exerciţii spirituale. Şi mai important este faptul că prezesii să fie bine pregătiţi, exemplific pregătirea spirituală ce s-a ţinut în 27-28 septembrie 2005, la Sighişoara, cu prezesul Ştefan Hartmann din Wurzburg.

Acuma aş adresa o rugăminte conducerii Kolping Internaţional să ne ajute în această muncă de pregătire spirituală, am dori să ne trimită prezesi pentru a conduce seminarii privitoare la activităţile Kolping. Consider că există o experienţă vastă în acest sens, cunoscut fiind faptul că prezesii se ocupă numai cu activităţi Kolping.

La noi, din păcate, nu există prezesi care să fie implicaţi doar în astfel de activităţi, ci trebuie să ne desfăşurăm activitatea pastorală în mai multe sate, ne ocupăm de renovarea şi construirea bisericilor, astfel că o mare parte din energia preoţilor este cheltuită pe astfel de activităţi, rămânând mult mai puţină energie pentru activităţile Kolping.

Am dori ca pe viitor să existe la fiecare dieceză, un preot care să se ocupe doar cu activităţile Kolping (lucru ce va fi, desigur, destul de dificil de realizat).

Cu aceste cuvinte aş dori sa-mi închei discursul, amintind încă o dată că mulţumim bunului Dumnezeu pentru că în anul care a trecut am putut muncii cu folos, şi îl rugăm totodată să ne dea putere de muncă şi să ne binecuvânteze.

Mons. Csiki Denes, praeses, Kolping România

lecturi: 22.