Cel de-al 47-lea Pelerinaj Militar Internaţional (II)

Desfăşurat în perioada 27-29 mai, la Lourdes (Franţa), cel de-al 47-lea Pelerinaj Militar Internaţional (PMI) a reunit aproximativ 15.000 de pelerini, dintre care două treimi militari în activitate, ceilalţi fiind "civili", membri ai familiilor militarilor, personal angajat în cadrul armatelor sau militari retraşi; printre aceştia, au fost şi între 250 şi 300 de răniţi sau bolnavi. Din România au participat pr. Florin Buhalea din Bucureşti cu o delegaţie de 17 ofiţeri şi soldaţi. Din Dieceza de Iaşi au participat pr. Iosif Răchiteanu şi pr. Petru Sescu.

Un preot mai în vârstă relata despre un fost coleg al său de şcoală, ajuns ofiţer de securitate şi acum la pensie, că l-a întrebat odată, ca între consăteni şi foşti colegi, cum a rezistat în sistemul pe care l-a slujit atâţia ani. Scoţând rozariul din buzunar, acesta i-a spus: "Nu ştiu dacă o să mă credeţi, dar l-am purtat mereu cu mine; şi nu doar ca pe un obiect oarecare sau ca pe un talisman: rugăciunea a fost aceea care m-a susţinut. Cum şi când am putut, aşa cum am ştiut m-am rugat mereu!"

Părintele Ieronim Iacob, fostul capelan militar, după ce a participat cu delegaţia oficială a României la unul dintre primele PMI, îmi mărturisea că este inimaginabil - mai ales pentru noi, care ne-am obişnuit să vedem în spatele hainei militare sau de poliţie forţa opresivă - că este greu de înţeles cum în faţa altarului şi aceste categorii de oameni îngenunchează, că merg să se roage, că şi ei se simt copii ai lui Dumnezeu. Şi impresionează, spunea pr. Ieronim, ordinea pe care ştiu să o respecte, vin în faţa altarului cu toată disciplina lor profesională, cu entuziasmul însufleţit de muzica militară, cu curajul pe care îl degajă şi îl inspiră... Poate că acesta a fost şi motivul pentru care am mers la Lourdes în perioada unui PMI.

A merge în pelerinaj înseamnă a merge să-l întâlneşti pe Dumnezeu în locuri în care prezenţa sa în lume s-a făcut simţită mai puternic, în anumite momente istorice, anumitor persoane. Lourdes-ul este unul dintre sanctuarele spre care se îndreaptă anual mulţimi nenumărate de pelerini în căutarea acestei întâlniri cu Dumnezeu, pentru a căpăta noi puteri în purtarea crucii de fiecare zi, în trăirea credinţei, sau pentru unii chiar în căutarea credinţei. Dincolo de vindecările spectaculoase acestea sunt marile minuni pe care Maica Domnului le face permanent aici ca şi în atâtea alte locuri din lume.

Este, într-adevăr, impresionant. Dincolo de fanfare, dincolo de tinereţea liceenilor militari, dincolo de cadenţa pasului şcolilor militare superioare, dincolo de varietatea ţinutelor militare ale diferitelor naţiuni, dincolo de ordinea impecabilă, m-au impresionat câţiva ofiţeri cu multe grade care aveau arborat rozariul printre stelele de la epoleţi. Am înţeles mai bine, încă o dată dacă mai era nevoie, că şi ei sunt copii ai lui Dumnezeu, că şi în spatele acestor haine bat inimi omeneşti în căutarea mântuirii.

* * *

Pelerinul militar la Lourdes

Cine vine la Lourdes?

Ar fi greşit să spui că cei care vin la Lourdes aparţin unei categorii sociale precise. Dimpotrivă, pot fi întâlniţi militari de toate gradele care formează o mulţime imensă cu adevărat reprezentativă pentru armatele noastre.

Participă, de asemenea, familiile şi copiii, prietenii, o populaţie întreagă reunită de aceeaşi credinţă şi care formează o comunitate militară alături de care trăim în toate zilele. Există şi grupurile care însoţesc un rănit, un preot militar sau cei care sunt alături de noii botezaţi sau de noii miruiţi la Lourdes.

Există grupuri zgomotoase, autorităţi din atâtea ţări, angajaţi din teritorii îndepărtate.

Există fanfare militare, unităţi însărcinate cu ordinea şi securitatea, străini şi uniforme strălucitoare.

Aceştia vin să o vadă pe Maica Domnului, un popor cucerit imediat şi mişcat până în adâncul inimii; un popor fervent la celebrări, recules la grotă şi plin de bucurie pe străzi.

Pentru ce se vine la Lourdes?

Ei vin la Lourdes pentru că Maica Domnului a cerut-o! Este un drum al credinţei care, cu mult înaintea lor, a adunat mulţimi imense.

Ei vin la Lourdes la pelerinajul militar pentru că este unul dintre locurile de întâlnire anuală a diecezelor militare şi cu această ocazie este posibil pentru fiecare să înceapă sau să continue drumul convertirii...

Calea conduce creştinul la solidaritate cu fraţii săi şi îl pregăteşte pentru întâlnirea cu Domnul său; vizitarea sanctuarelor invită la ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi la celebrările sacramentale; în sfârşit, întorcându-se, îşi va aminti că misiunea sa în lume este aceea de martor al Salvării şi santinelă a păcii...

* * *

Mărturii ale pelerinilor la Cel de-al 46-lea Pelerinaj Militar Internaţional (2004)

Trei zile de rugăciune în bucurie

"«Totul era atât de frumos», spune cu nostalgie un subofiţer urcând în trenul de întoarcere, «solemnitatea celebrărilor şi strălucirea uniformelor ce defilau în ritmul muzicii pe străzile Lourdes-ului. Nu se vede aceasta nicăieri în altă parte», adaugă un alt camarad cu ochii săi mari plini de uimire. «Îmi vine să plâng de emoţie gândindu-mă la noii botezaţi», adaugă un al treilea, care spune că este necredincios, dar continuă să vină la Lourdes pentru a încerca să găsească răspunsuri la întrebările metafizice pe care «inevitabil», recunoaşte el, şi le pune adesea... «Este atât de uşor să intri în discuţie cu străinii», declară un tânăr angajat, mândru că a avut posibilitatea să folosească cunoştinţele sale de limbă engleză, atât cât îşi mai amintea din şcoală. Un ofiţer superior, venit pentru prima dată împreună cu soţia şi cu fiica mai mare, îşi face deja planuri ca anul viitor să vină din nou şi cu ceilalţi copii...". (Edith-Noëlle Carbonneaux, EGMIL - Église dans le Monde Militaire, iunie 2004)

Îmi amintesc...

Vineri, 14 mai

"Îmi amintesc acea mulţime plină de bucurie reunită în bazilica subterană «Sfântul Pius al X-lea» pentru a participa la veghea internaţională de bun-venit. O mulţime venită «din toate naţiunile, popoarele şi limbile» (Ap 7,9). După salutul de bun venit din partea Mons. Le Gal, sărbătoarea a început: un spectacol desfăşurat cu precizie, o punere în scenă de vis, totul atât de bine pregătit şi realizat. Fără cea mai mică notă falsă, fanfarele militare coordonate perfect, aplaudate cu căldură, urmate de prezentarea drapelelor ţărilor participante la pelerinaj care au fost dispuse în jurul altarului central.

Această veghe, care a durat cam o oră şi jumătate, a atins apoteoza prin intonarea magnificului «Aleluia» de Händel executat de corurile susţinute de marea orgă a bazilicii, urmat, la final, de «Imnul bucuriei» (devenit imnul Europei), din simfonia a 9-a de Beethoven, cântat de toată adunarea.

Ascultând toate aceste voci unite, m-am gândit că reconcilierea este pe cale să se înfăptuiască şi că Europa unită nu mai era o utopie dar a început să devină realitate".

Sâmbătă, 15 mai

"Îmi amintesc biserica «Sfânta Bernadeta» plină cu lume în reculegere şi care se ruga, venită să participe la bucuria şi speranţa viitorilor botezaţi şi miruiţi.

Văzând cum înaintează această lungă procesiune a catehumenilor (toţi adulţi) înconjuraţi de naşii şi naşele care i-au însoţit de-a lungul întregului drum spre botez, m-am simţit asemenea creştinilor din primele secole ale creştinismului şi parcă îl auzeam pe sfântul Petru spunând: «Botezul este ca o invocare de la Dumnezeu a unei conştiinţe curate prin învierea lui Isus Cristos» (1Pt 3,21).

Îmi amintesc cele două lungi fluvii de lumină, care, la căderea întunericului, pe două itinerare diferite pe străzile Lourdes-ului, se îndreptau spre esplanada Rozariului. Procesiunea a început din piaţa «Capdevielle» şi era formată din mii şi mii de lumânări purtate de miile şi miile de pelerini cântând cu glas puternic, fiecare în limba lui, laudă Maicii noastre cereşti, Fecioara Maria".

Duminică, 16 mai

"Îmi amintesc Liturghia internaţională: bazilica «Sfântul Pius al X-lea» era arhiplină. Şi uriaşele spaţii de acces erau ocupate! Cam câţi să fi fost acolo? Cu siguranţă, 20.000 sau poate mai mulţi. Uniţi pentru a cânta din toată inima cântări adaptate: Laudate Dominum... omnes gentes, aleluia! («Lăudaţi pe Domnul... toate popoarele, aleluia!»)". (Gerard Niobey, fost preot militar)

"Cei din generaţia noastră văzându-i pe aceşti tineri fervenţi, entuziaşti, generoşi în ceea ce fac suntem întăriţi în speranţa unei lumi mai bune plină de pace. În această perioadă de violenţă şi de conflicte în lume, văzându-i pe aceşti militari din toată lumea reuniţi pentru aceeaşi cauză, «reconciliere şi pace», suntem întăriţi în convingerea că santinelele veghează". (Marie-France Dumoulin)

"Ce m-a impresionat cel mai mult au fost militarii «1,90m x 1m», căzuţi pur şi simplu în genunchi în faţa Fecioarei Maria; erau îndreptaţi cu totul spre ea, cu faţa transfigurată de iubire faţă de Maica noastră. Acesta este momentul care revelează, cel mai mult dintre toate cele întâlnite aici, atât pentru militari cât şi pentru civili, sănătoşi sau bolnavi, scopul pelerinajului la Lourdes: iubirea şi sprijinul alături de Mama lui Isus". (Anne-Christine Ozout)

(Sursa: http://catholique-diocese-aux-armees.cef.fr/daf/)

Pr. Iosif Răchiteanu

lecturi: 28.