Bacău: Concluzii la sfințirea caselor
("Sf. Cruce" Bacău 2005)
Sfințirea casei s-a-ncheiat;
Cam lung' a fost durata.
Din ușă-n ușă am sunat.
Ați fost și n-ați fost gata.
La unii somnul a fost greu.
Așa li-i datul sorții
Să vadă filmele mereu,
Trecând de miezul nopții.
Și "șouri" ei au admirat
Cu Dan Diaconescu.
Sfințirea casei.... au uitat.
De vină-i Iliescu.
"Credeam că veți veni târziu,
Așa mi-a spus și mama.
Să vă primesc acum, nu știu,
Căci mă cuprinde teama."
Pe holul casei eu zăresc
Rulouri de țigară.
"Permiteți ca să vă sfințesc
Să iasă fumu-afară!"
"Sunt, Doamne, foarte supărat",
Așa cânta caseta.
De ce anume, am aflat.
Ne povestise Veta.
De vină-i soțul ce n-a dat
Un semn din primăvară.
De toți copiii a uitat
Când a plecat din țară.
Pierdut prin lume el a frânt
Cinci inimi de acasă.
Tot rătăcește pe pământ.
De-ai săi nici că îi pasă.
Că mai demult, pe la altar,
Un jurământ făcuse,
Își amintește în zadar
Cu gândurile duse.
De patima ce l-a cuprins
Robit va fi o viață.
Păreri de rău nu l-au atins
În nici o dimineață.
În altă casă supărat,
Cuprins de îndoială,
Un tânăr a eliminat
Slujba duminicală.
Citind Scriptura s-a uimit
Și nu a dat crezare.
Numai păcate a găsit.
Eroare și eroare.
Că neamul tot s-a înmulțit
De la Adam îndată,
Incest îi pare negreșit
Sau viață desfrânată.
Dar cum ai vrea fără izvor
Un râu ca să apară?
Sau fără de un autor,
Pictură foarte rară?
Cu judecata de acum
Condamni viața trecută.
Morala ce-ai primit pe drum
A fost ieri neștiută.
În altă casă supărat,
Un pretendent ca mire,
Se miră că nu-i dezlegat
L-a sa mărturisire.
Logodnica de câțiva ani
O ține-n a lui casă,
Atrasă poate de mulți bani,
Să fie a lui mireasă.
Nu ține cont de-al său păcat,
Că viața-i efemeră,
Că mâine va fi judecat
Trecând în altă sferă.
Ar vrea permis pentru-al său trai
Și poate altă lege,
Ca de aici să urce-n rai.
Nu e fărădelege?
Că un nou dascăl am găsit,
Cu voce în schimbare,
La unii nu le-a convenit.
E altă constatare.
Am întrebat de fiii lor
Din astă parohie,
Dac-au permis ei, dumnealor,
Să-i dea la dăscălie.
De ce pretenții se ivesc
Când noi nimic n-am face
Să crească neamul dăscălesc
Pe plaiurile dace?
Ne-am învățat să tot cerșim,
Dar darul ne lipsește.
Tot cerem mult ca să primim.
E oare omenește?
Curate bănci am vrea și noi
S-avem la Liturghie,
Dar cu bocancii de noroi
Stăm zilnic pe stinghie.
De măturat să nu vorbim
Spălat de dușumele.
Așa gândim și socotim
Ca alții să le spele.
Și voci mai multe pentru cor,
Tot altele să vină.
Găsesc o scuză prea ușor:
"Am vocea de găină".
Că slujbele de s-ar citi
Și nu cântate-n seară,
Ar fi un timp pentru-a dormi
Sau timp de o țigară.
Doar cinci minute de-s în plus,
Cântând la Liturghie,
La alții par că lui Isus
Îi dau o veșnicie.
Dar când rămâi la un ecran,
Privindu-l peste-o oră,
Nu este timp pierdut în van,
Stimate domn, stimată soră?
Sunt unii care vin cam rar
Aici la Liturghie.
Nici n-au aflat că nou vicar
Avem în parohie.
Și de simbrie-au întrebat:
"Cât este, drag părinte?"
Din întrebare am aflat:
Lipsesc la slujbe sfinte.
Cum pot să fie-așa străini
De viața creștinească?
Străini de Domnul, de vecini,
Făr' să sărbătorească.
Și taxele cam an de an
Mereu le tot amână.
Pentru beție au un ban
În orice săptămână.
Așa urcarăm noi în top,
Ca alții să ne știe
Că România nu-i deloc
În urmă la beție.
O rugăciune am făcut
Umblând din casă-n casă.
Ca să apară început
De viață mai frumoasă.
Am admirat când copilași
Cu fețele senine
Rosteau ca niște îngerași
O rugă lângă mine.
Familii bune se-ntâlnesc
Și-aș vrea să fie multe
Care, cu traiul creștinesc,
De Domnul să asculte.
Când multe uși deschise sunt
La binecuvântare,
E traiul altfel pe pământ,
Mai multă încântare.
Când promptitudine-am găsit
Și ordine în casă,
Am fost extrem de mulțumit
Chiar fără bani pe masă.
Mi-ar fi plăcut să stau mai mult
La unul fiecare,
Să vă sfințesc, să vă ascult
Până prin Postul Mare.
Dar timpul este programat
Servicii ne presează.
Ne este totul calculat
Și-n zori și dup-amiază.
Sub ocrotirea lui Isus
Vă fie casa toată!
Și binecuvântări de sus
Să vină înc-odată!
Pr. Eugen Budău
lecturi: 123.