Participare catolică la zilele legate de comemorarea lui Ştefan cel Mare

În perioada 30 iunie-4 iulie au avut loc mai multe manifestări cultural-religioase dedicate comemorării a 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a voievodului Ştefan cel Mare. La Borzeşti, Oneşti, Suceava, Putna, Vaslui, Bucureşti, Galaţi... precum şi în bisericile şi mănăstirile Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane s-au oficiat Liturghii comemorative şi a fost evocată personalitatea marelui domnitor. La manifestările spirituale, culturale şi naţionale au participat personalităţi bisericeşti şi de stat. La unele dintre aceste manifestări au fost prezenţi şi ierarhi catolici. Astfel, la invitaţia ÎPS Daniel Ciubotea, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la Borzeşti şi la Putna au participat PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, şi ÎPS Antonio Mattiazzo, arhiepiscop de Padova.

La 2 iulie s-au împlinit 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a voievodului Ştefan cel Mare.

În aula Academiei Române a fost anunţată, miercuri, 30 iunie, cu prilejul sesiunii solemne închinate comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, ieşirea de sub tipar a volumului "Artă şi civilizaţie în timpul lui Ştefan cel Mare".

În ziua de 1 iulie, la biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Borzeşti (1494; locul naşterii şi copilăriei voievodului), a avut loc slujba de sfinţire a picturii bisericii. Slujba a fost oficiată de ÎPS Daniel, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de peste 20 de ierarhi. Au participat personalităţi de stat, preoţi şi numeroşi credincioşi.

"Suntem deosebit de onoraţi de prezenţa aici, la Borzeşti - a spus ÎPS Daniel -, a numeroşi ierarhi care, în drum spre Putna..., s-au oprit la rugămintea PS Eftimie, episcopul Romanului, şi a PS Ioachim Băcăoanul, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, pentru a aduce mulţumire lui Dumnezeu. Suntem onoraţi, de asemenea, de prezenţa ÎPS Antonie, arhiepiscop de Padova, şi a PS Petru Gherghel de Iaşi, episcop romano-catolic de Iaşi, care are jurisdicţie pastorală peste toate comunităţile romano-catolice din Moldova. ÎPS arhiepiscop Antonie de Padova a venit ca invitat al PF părinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi al nostru, personal, pentru a reprezenta localitatea Padova din Italia de unde au venit doi medici de-ai sfântului voievod Ştefan cel Mare, pentru că Padova a avut şi are până astăzi una dintre cele mai renumite, prestigioase şi competente Facultăţi de Medicină, precum şi o policlinică bine dotată şi care este înzestrată cu mari talente în ceea ce priveşte chirurgia...".

La Suceava în ziua de 1 iulie seara, cu participarea şi a preşedintelui României, au avut loc o lansare de album, dezvelirea unei plăci comemorative, o prezentare de film şi un spectacol literar-artistic.

La Mănăstirea Putna, unde este înmormântat voievodul, s-au organizat, în ziua de 2 iulie, manifestări comemorative, cu participarea oficialităţilor Bisericii Ortodoxe Romane şi a oficialităţilor politice ale României (Ion Iliescu, preşedintele României; Adrian Năstase, primul ministru al României; Răzvan Theodorescu, ministrul Culturii şi Cultelor; Laurenţiu Tănase, ministrul secretar de stat în Secretariatul de Stat pentru Culte etc.). Au fost invitaţi reprezentanţi ai Bisericilor din ţările cu care, în mod deosebit, domnitorul Moldovei a avut legături culturale, spirituale şi de întrajutorare (PF Sava, primat al Bisericii Ortodoxe din Polonia, ÎPS Ghenadios, mitropolit de Sasima şi reprezentant al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, ÎPS Antonio, arhiepiscop Romano-Catolic de Padova, PS Petru Gherghel, episcop romano-catolic al Diecezei de Iaşi). De asemenea, au fost prezenţi oaspeţi din Germania, Polonia, Franţa, Ucraina etc.

ÎPS Antonio, arhiepiscop romano-catolic de Padova, a evidenţiat în cuvântul său importanţa politicii voievodului moldovean pentru Europa. S-a declarat impresionat de smerenia pe care o arăta Ştefan după fiecare înfrângere: "Invitaţia de a participa la această comemorare mi-a dat posibilitatea de a cunoaşte mai bine lucrările făcute de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare. Aprofundarea cunoştinţelor despre sfântul voievod Ştefan cel Mare m-au făcut să înţeleg că nu aparţine numai României, în general, sau Moldovei, în special, ci aparţine întregii creştinătăţi. Binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt a dat o splendoare deosebită nu numai ţării Moldovei, ci a încercat ca să aibă relaţii de frăţietate cu toţi suveranii din Europa şi cu reprezentanţii Bisericilor creştine. În luptele pe care le-a purtat cu turcii şi tătarii, sfântul voievod Ştefan cel Mare a scos în evidenţă creştinătatea Moldovei şi a întregii ţări, fiind idealul său de apărare al creştinătăţii. O altă calitate a sa a fost aceea că a apărat poarta creştinătăţii de intrare în Europa, fără de care Europa ar fi avut de suferit de pricina Imperiului Otoman. Un alt aspect care m-a frapat de la binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost acela că, atunci când era învins, el recunoştea faptul că a fost învins pentru păcatele sale...".

Copia sabiei de luptă a lui Ştefan cel Mare a fost oferită de statul turc premierului României, Adrian Năstase, care a donat-o Mănăstirii Putna.

După celebrarea sfintei Liturghii de către un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi în frunte cu PF Teoctist, clopotele au sunat în toate bisericile României, timp de cinci minute, în memoria lui Ştefan. Apoi s-au depus coroane de flori la mormântul domnitorului.

După-amiază au avut loc alte manifestări: un spectacol-concert de muzică populară, o vizită la Muzeul Mănăstirii Putna, un spectacol cu făclii aprinse şi rugăciuni pe Dealul Crucii, organizat de tineri, cuvântări, pământul adus de tineri din toate colţurile ţării a fost depus într-o urnă specială...

În ziua de 3 iulie, la Mănăstirea Putna s-a ţinut Congresul Românilor de Pretutindeni, o manifestare la care au luat parte personalităţi marcante ale vieţii culturale româneşti.

În ziua de 4 iulie la Galaţi a avut loc sfinţirea pânzarului moldovenesc reconstituit după datele culese din timpul lui Ştefan. Corabia are o lungime de 17,6 m, o lăţime de 4 m, pescajul de 1,8 m, deplasamentul navei fiind de 60 tone. Tot în ziua de 4 iulie, la Vaslui a avut loc un simpozion "Ştefan cel Mare şi Sfânt - 500". Au fost susţinute referate şi comunicări despre imaginea şi personalitatea voievodului; a avut loc un spectacol folcloric.

* * *

Dar cine a fost Ştefan cel Mare?

Domn al Moldovei aproape jumătate de secol (14 aprilie 1457 - 2 iulie 1504), nepot al lui Alexandru cel Bun, fiu al lui Bogdan al II-lea şi al Mariei Oltea (+ noiembrie 1465, înmormântată la Probota, Iaşi), s-a născut şi a copilărit, după câte se pare, la Borzeşti. După ce l-a învins la Doljeşti pe Petru Aron (cel care i-a ucis tatăl la Răuşeni), a luat scaunul Moldovei cu ajutorul lui Vlad Ţepeş şi a trecut la consolidarea statului. Avea, se crede, 20 de ani.

În prima parte a domniei a cooperat cu Polonia, în lupta pentru redobândirea Chiliei, reanexată Moldovei în 1465. Respinge încercarea lui Matei Corvin de a supune Moldova controlului Ungariei prin victoria de la Baia (1467); înfrânge armata tătară la Lipnic, în apropierea Nistrului (20 august 1470).

A doua etapă se caracterizează prin declanşarea luptei politice, diplomatice şi militare pentru stăvilirea expansiunii turceşti. Îşi impune proprii săi favoriţi la tron în Ţara Românească; încheie tratate cu Ungaria, Veneţia şi statul turcoman al lui Uzun Hasan; câştigă la Vaslui (ianuarie 1475) împotriva oştilor otomane. În 1476 (26 iulie), oastea moldovenească este înfrântă la Valea Albă-Războieni de către Mehmet al II-lea.

Înfrânge oastea regelui polon Ioan Albert în bătălia de la Codrii Cosminului (1497). În total a purtat 36 de bătălii din care a pierdut două.

Dintre cele 44 de mănăstiri şi biserici ctitorite amintim: Mănăstirea Putna (1466-1470), Mănăstirea Voroneţ (1488), Mănăstirea Tazlău (1496-1497), Mănăstirea "Sfântul Ilie" (azi biserică în Suceava, 1488), bisericile din Bădeuţi (1487, lângă Rădăuţi), Pătrăuţi (1487, lângă Suceava), "Sfântul Ilie" din Suceava (1488), "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Vaslui (1490), "Sfântul Nicolae" din Iaşi (1491-1492), "Precista" din Bacău (1491), "Sfântul Gheorghe" din Hârlău (1492), "Sfântul Nicolae" din Dorohoi (1495), "Porgorârea Duhului Sfânt" din Doborvăţ (1503-1504)...

Moare la 2 iulie 1504 la Suceava ("într-o zi de marţi, ceasul al patrulea din zi - ora 10.00") în urma rănii pe care a primit-o la picior încă din 1465 în lupta de la Chilia. A fost înmormântat la Mănăstirea Putna.

* * *

Este apreciat pentru faptul că atribuia lui Dumnezeu toate victoriile sale. Postea şi se ruga, mulţumind lui Dumnezeu pentru biruinţe, iar nereuşitele le punea pe seama păcatelor şi avea conştiinţa că Dumnezeu îl pedepseşte pentru acestea. A ridicat 44 de mănăstiri şi biserici pe care le-a înzestrat cu odoare şi moşii. A trimis ajutoare creştinilor din Balcani şi Asia Mică (Rila, Athos, Zugravu, Vatoped, Hilindar etc.). A avut ca părinte duhovnicesc pe Daniil Sihastrul. O cruce şi o icoană triptic care sunt păstrate la Putna le purta permanent în bătălii şi călătorii.

Papa Sixt al IV-lea l-a numit "atlet al lui Cristos" şi "apărător al întregii creştinătăţi, învingând armate pe care numai oştile îngereşti le-ar fi putut înfrânge". Înmormântat fără sicriu, înveşmântat doar într-o mantie domnească, având o cruce de aur pe piept, cu trupul aşezat pe 13 bare de fier, cu capul aşezat pe un căpătâi de cărămizi - îi fac pe cei mai mulţi să creadă că s-a călugărit înainte de moarte. Mormântul a fost deschis în februarie 1758 şi în noiembrie 1856.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în ziua de 20 iunie 1992 cu numele "Dreptcredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt". Motivele care au stat la baza canonizării sunt legate de faptul că "a cârmuit Ţara Moldovei timp de 47 de ani, înarmat cu platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului şi a rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine". Sunt amintite apoi numărul mare de biserici şi mănăstiri zidite, luptele duse pentru apărarea hotarelor şi a credinţei, fiind numit "apărător al creştinătăţii".

Gândindu-se la cele ştiute şi relatate de Grigore Ureche, unii au contestat canonizarea. Într-adevăr cronicarul notează: "Fost-au acest Ştefan vodă om nu mare de stat, mânios şi de grabă a vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorâa fără giudeţ. Amintrilea, era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştia a-l acoperi, şi unde nu gândeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter; unde era nevoie, însuşi se vâră, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze, şi pentru aceia raru război de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, că ştiindu-se căzut gios, să ridica de-asupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967, p. 41.

În timpul vieţi i-au murit patru copii şi două soţii. Căsătorit cu Evdochia, apoi cu Maria de Mangop, înrudită cu Paleologii şi Comnenii; documentele vorbesc de a treia soţie, Maria Vochiţa, precum şi de Maria Maruşca şi Maria Rareş. Unii istorici vorbesc de peste 50 de copii din flori. "Degrabă vărsătoriu de sânge", cronicile mai spun că-i plăceau ospeţele şi vinul.

Rămâne totuşi sublinierea şi aprecierea făcută de acelaşi cronicar: "Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi, ca după un părinte al său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, pănă astăzi, îi zicu sveti (sfântul) Ştefan vodă, nu pentru sufletu, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după aceia, l-au ajunsu. Fost-au, mai nainte de moartea lui Ştefan vodă, într-acelaşi anu, iarnă grea şi geroasă, câtu n-au fostu aşa nici odinioară, şi decii preste vară au fostu ploi grele şi povoaie de ape şi multă înecare de apă s-au făcut. Au domnitu Ştefan vodă 47 de ani şi 2 luni şi trei săptămâni şi au făcut 44 de mănăstiri şi însuşi ţiitoriu preste toată ţara. Iară cându au fostu aproape de sfârşitul său, chiemat-au vlădicii şi toţi sfetnicii săi, boierii cei mari şi alţi toţi câţi s-au prilej itu, arătându-le cum nu vor putea ţinea ţara, cum o au ţinut-o el, ci socotindu din toţi mai puternicu pre turcu şi mai înţeleptu, au datu învăţătură să să închine turcilor. Şi decii au stătut la domnie fiiu-său, Bogdan vodă cel Grozav şi Orbu [...]" (s.n.).

Pr. Cornel Cadar

*

Resurse

• Cronica Romanului, anul IV, nr. 7, iulie 2004. Revistă de teologie, cultură şi spiritualitate a Eparhiei Romanului;
  

• Lumea credinţei, anul II, nr. 7(12), iulie 2004. Magazin ilustrat;
  

• Ştefan cel Mare şi Sfânt - 500. Evocări băcăuane, Ed. "Conexiuni", Bacău, 2004;
  

• Situl www.mmb.ro;
  

• Dicţionar enciclopedic ilustrat, Editura "Cartier", Chişinău, 1999;
  

• Eugen Drăgoi, Istoria creştinismului în date, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2004.

lecturi: 123.