Comunicat: Sfinţirea bisericii "Sfinţii Petru şi Paul" din Răducăneni

Duminică, 12 octombrie, în cadrul Liturghiei de la ora 11.00, Excelenţa sa Petru Gherghel, episcop al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, va sfinţi biserica romano-catolică "Sfinţii Petru şi Paul" din Răducăneni, după ce au fost terminate lucrările de consolidare, modificare şi finisare. La celebrare vor fi prezenţi: PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi; PS Anton Coşa, episcop de Chişinău. Sunt aşteptaţi să participe un mare număr de preoţi din Diecezele de Iaşi şi Bucureşti şi alţi invitaţi din ţară şi străinătate, alături de binefăcătorii acestei biserici şi de credincioşii din localitate. Au fost invitaţi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe, autorităţile com. Răducăneni.

Actuala biserică a fost construită între anii 1914 şi 1938 pe locul unei alte biserici din lemn (din 1829). Lucrările au fost executate în timpul cât au păstorit în comunitate preoţii: Iosif Tălmăcel, Benevenut Wiener şi Daniel Hampel. Din cauza cutremurelor, în 1986, parohul de atunci, pr. Petru Solomon, a început lucrările de consolidare, care au fost întrerupte în 1987 şi apoi reluate în 1993, o dată cu venirea actualului paroh, pr. Anton Farcaş.

La sugestia păstorului diecezei a fost aleasă o soluţie arhitectonică originală de consolidare, prin înlocuirea celor opt stâlpi de susţinere, în locul acestora turnându-se grinzi longitudinale. Astfel, biserica a devenit mai luminoasă şi mai spaţioasă. Această lucrare a fost condusă de arhitecţi şi ingineri de la Firma "Spedac" din Iaşi, sub supravegherea prof. ing. Alexandru Cişmigiu din Bucureşti. La realizarea lucrărilor au contribuit, financiar, dar, mai ales, prin muncă, întreaga comunitate, ajutată de mulţi binefăcători.

Comunitatea are în momentul de faţă 863 de familii catolice cu 2.447 de credincioşi. Paroh de la 15 octombrie 1993 este pr. Anton Farcaş. Acum Sfinţia sa este ajutat de pr. Iulian Tancău.

În Răducăneni, din 1995, activează şi călugăriţe din Congregaţia Misionară "Slujitoarele Duhului Sfânt". "Ecouri răducănene" este revista lunară a parohiei. Există o bună colaborare cu Biserica şi creştinii ortodocşi din acelaşi sat.

Biroul de Presă
Pr. Cornel Cadar

Informaţii suplimentare:
pr. Anton Farcaş:
707400-Răducăneni, jud. Iaşi;
tel. 0232/292205; 0722/788486;
http://www. parohia-raducaneni.go.ro

* * *

Scurt istoric

Ceea ce se poate vedea astăzi este rodul muncii şi abnegaţiei unor întregi generaţii de credincioşi, căci această biserică s-a construit în timp şi a suferit diverse consolidări şi renovări. De altfel, documentele arheologice şi istorice ne permit să întocmim astăzi o monografie nu numai a acestui lăcaş de cult, dar şi a celorlalte biserici care au aparţinut comunităţii catolice de aici.

Ne face o deosebită bucurie să-i pomenim acum şi pe primii locuitori catolici ai Răducăneniului, aduşi aici acum 200 de ani din satele catolice din jurul oraşului Roman de către hatmanul Răducanu Rosetti. Chiar dacă şi-au schimbat domiciliul, aceşti oameni nu şi-au schimbat religia, fapt pentru care una dintre preocupările lor a fost şi aceea de a avea un lăcaş de cult, ceea ce au şi realizat în anii 1807 şi 1808. În anul 1825, din cauza alunecărilor de teren, a început strămutarea gospodăriilor catolicilor de la Pietrosu pe actuala vatră a satului vechi. Aici, conform "Schematismului Misiunii Catolice de Iaşi", pe locul acestei biserici, între anii 1826 şi 1829, catolicii şi-au construit o biserică de lemn, care a suferit mai multe renovări şi amenajări, dăinuind aproape o sută de ani. Locul bisericii şi al cimitirului din jurul ei a fost donat, în anul 1896, de proprietarul locului, doamna Ana Catargi, nepoata boierului Lascăr Rosetti.

Crescând numeric, comunitatea catolică din târgul Răducăneni a dorit să-şi mărească biserica, dar nu a avut impulsul necesar executării unei asemenea lucrări. În Răducăneni erau 930 de suflete cuprinse în 201 familii, deserviţi atunci de preoţii de la Huşi.

În anul 1900, venind pentru câteva zile la Răducăneni, părintele Ioan Poglut i-a învăţat pe credincioşi cum trebuie să lucreze pentru a realiza biserica pe care o doreau. Exact acum 100 de ani, în anul 1903, s-a început adunarea fondurilor, însă până în anul 1914 nu s-a lucrat efectiv aproape nimic. Între timp, părintele Iosif Tălmăcel a întocmit planurile de execuţie a acestei biserici, în stil roman combinat cu nuanţe gotice.

În vara anului 1914, noul paroh de Huşi, părintele Felix Raffaeli, şi părintele Benevenut Wiener, administrator parohial la Răducăneni, au hotărât să treacă imediat la acţiune. Au adus aici pe meşterii italieni Alois şi Petru Zotto, iar în ziua de 10 iulie 1914 au început săpăturile pentru temelia bisericii. Entuziasmul oamenilor era foarte mare şi ajutau toţi: bărbaţi, femei, fete şi copiii mai mari. Locul unde săpau era cimitir vechi şi peste tot erau morminte. Pământul era slab, de aceea, în medie, s-a săpat la doi metri adâncime şi uneori chiar până la patru metri, iar unde nu se dădea de pământ tare se băteau piloni de stejari pentru a face un grătar. În regiunea turnului s-au bătut vreo 70 de piloni de stejar, aşa cum recomandase inginerul Szebacinski, consultat în această problemă.

La 16 iulie 1914 s-a obţinut autorizaţia de construcţie a bisericii, iar piatra fundamentală s-a pus şi s-a sfinţit a doua zi. Actul comemorativ al sfinţirii pietrei de temelie a fost introdusă într-o sticlă şi îngropată într-un soclu de beton, care se află aici, în temelia din spatele altarului. Sticla a fost înfăşurată în ziarul "Universul" din 17 iulie 1914, în care se publica ştirea izbucnirii Primului Război Mondial.

Venind ca paroh de Răducăneni, la 21 iulie 1916, părintele Benevenut Rudolf Wiener a solicitat ajutorul arhitectului austriac Henric Jasz, care era deportat politic aici, adaptând temeliile deja turnate în stil roman cu un stil gotic. După cum s-a consemnat în Cronica parohiei, planurile erau "frumoase... simple şi drăguţe", dar, nefiind forţă financiară, lucrarea s-a amânat. După terminarea războiului, aceste planuri au fost revizuite şi definitivate de arhitectul Ferdinand Höflich din Bucureşti, care este şi constructorul palatului arhiepiscopal din Bucureşti. Din primăvara anului 1924, execuţia lucrărilor de construcţie a fost condusă de antreprenorul italian Lorenzo Collavigni din Huşi, cu meşteri pietrari aduşi din Italia, de la Forgaria. Biserica este construită din piatră cioplită de Bazga, piatră despre care meşterii italieni spuneau: "Niciodată n-am lucrat cu o piatră aşa de dură!"

Neavând bani pentru continuarea lucrărilor, pentru adunarea fondurilor, s-a recurs la caritatea publică, printr-o pantahuză aprobată de Ministerul Muncii şi desfăşurată în Transilvania, Basarabia şi în alte locuri din ţară. Cu puţinii bani care s-au strâns, la 9 iunie 1924, s-au reluat lucrările de construire a pereţilor, care sunt laţi de 85 cm. Lucrările de zidire s-au derulat fără probleme majore. 50 de zile mai târziu au început lucrările de săpare pentru temeliile coloanelor. Cota minimă a fost de 5,25 m, iar cea maximă de 6,25 m. În ziua de 7 august 1924 a început turnarea fundaţiei coloanelor, lucrarea terminată în 19 zile. Coloanele bisericii s-au zidit între 17 şi 27 septembrie acelaşi an, iar la 3 noiembrie 1924 a început construirea arcurilor de cărămidă de pe stâlpi. Terminându-se construirea arcadelor care legau stâlpi cu nava principală, oamenii se mirau de lucrare şi se întrebau: "Oare nu-i prea înaltă biserica noastră? (...) E un colos!" Merită de evidenţiat faptul că în Răducăneni nu erau atunci decât 320 de familii catolice.

Sub îndrumarea şi supravegherea părintelui Wiener biserica se înălţa văzând cu ochii. La moartea misterioasă a acestuia, 26 octombrie 1926, zidăria turnului era gata şi trebuia să se monteze lemnăria şi crucea turnului. O lună mai târziu s-a încheiat zidirea turnului. Prin grija noului paroh, părintele Daniel Hampel, în anul următor s-au adus clopotele bisericii, de la Apolda - Germania, fiind în greutate de 1350 kg, 620 kg şi 350 kg. În acelaşi an s-a adus de la München şi ceasornicul turnului, după care s-a realizat acoperişul turnului, din tablă de aramă. În anii următori s-a realizat şi acoperişul bisericii, din tablă zincată. Este de notat că la acea dată, ţinând cont că s-au folosit 3.120 metri cubi de piatră, greutatea bisericii era de aproximativ 5.666.000 kg. Şi cu cât urma să se îngreuneze după aceea!

Sub coordonarea părintelui Felix Raffaeli, această biserică a fost tencuită în exterior în anul 1937, iar în anul următor s-a încheiat tencuitul interiorului bisericii. Ulterior s-au făcut duşumelele, s-a construit altarul din marmură şi s-a amenajat restul interiorului. Pictura din biserică a fost renascentistă cu nuanţe bizantine. La finalizare, biserica avea următoarele dimensiuni: lungime - 32 m., lăţime - 17 m, înălţime - 24 m şi înălţimea turnului - 49 m.

Aşadar, au fost ani mulţi de muncă, sacrificii imense şi chiar jertfe umane: parohul Benevenut Wiener, de la a cărui moarte misterioasă se împlinesc peste câteva zile 77 de ani, şi care se odihneşte sub peretele din partea sudică a bisericii. Dumnezeu să-l odihnească!

Dar nici nu s-a terminat bine finisarea bisericii că iată-i pe catolici din nou la muncă. Cutremurul din anul 1941 a afectat tencuiala bisericii şi a fost nevoie de o intervenţie rapidă, coordonată de preoţii Mihai Demeter şi Nicolae Ivanciuc. Ulterior, cutremurele din anii 1977 şi 1986 au devastat biserica aşa de mult încât specialiştii au hotărât executarea unor lucrări de consolidarea a rezistenţei. Ele au fost începute, în toamna anului 1986, sub conducerea părintelui Petru Solomon.

O dată cu venirea mea ca paroh al acestei biserici am primit din partea Preasfinţitului Petru Gherghel şi misiunea de a coordona lucrările de consolidare a bisericii.

* * *

Sfinţirea bisericii

Deseori au fost invitaţi, sau am citit, ori auzit, sau chiar am participat la sfinţiri de biserici şi de fiecare dată trebuie să mărturisesc sincer că mă gândeam întrebându-mă, oare vreodată va fi posibilă şi în Răducăneni o atare solemnitate? Nu că aş fi pesimist, dar, văzând cât de multe mai aveam de făcut la biserica noastră şi din cauza problemelor şi lipsurilor pe care le întâmpinam, eram încercat de gândul că de sfinţirea acestei biserici vor avea parte alţii, peste mulţi ani.

Dar, cum bunătatea lui Dumnezeu nu are niciodată limite şi intervine acolo unde mai puţin ne aşteptăm, acum când se apropie ziua de 15 octombrie, dată la care împlinesc 10 ani de când am fost trimis în această minunată localitate, Răducăneni, mă încearcă sentimente profunde, pentru că ne aflăm cu toţii în febra pregătirilor pentru sfinţirea bisericii noastre, eveniment istoric pentru această comunitate, care aşa cum a stabilit păstorul diecezei noastre, ep. Petru Gherghel, va avea loc la data de 12 octombrie. Şi este vorba doar de 10 ani, pot spune acum că aceşti ani au fost deosebit de încărcaţi şi aglomeraţi, dar rodul acestor eforturi ne face să uităm de tot ceea ce a fost greu sau neplăcut în această perioadă.

Încă înainte de a veni la Răducăneni mi s-a comunicat că vom avea de intervenit câte ceva la biserică, dar nu va fi ceva deosebit, aşa că nu voi avea ca principală activitate decât cea a unui preot, munca pastorală.

Încă din 1993 am început consolidarea exterioară, de la fundaţii şi până la acoperiş inclusiv. Apoi s-a trecut la consolidarea interioară, dar marea surpriză a venit atunci când s-a constatat, de specialiştii în rezistenţă, că cei opt stâlpi care susţineau biserica nu mai prezentau garanţie. Atunci decizia Preasfinţitului Gherghel a fost fermă, dar şi dureroasă. Se va face totul pentru eliminarea stâlpilor. Aceasta presupunea o altă expertiză, un alt proiect, alţi ani de muncă, dar mai ales faptul că foarte mulţi se opuneau, de teamă că se va dărâma biserica. După o bună perioadă de lămuriri, am început şi această lucrare, dar, sincer, cu o mare teamă.

Şi iată că s-a realizat şi acest lucru, iar acum, ruşinaţi parcă de teama pe care am avut-o, ne bucurăm că avem o biserică nouă, spaţioasă şi frumoasă, în care vă aşteptăm pe toţi să păşiţi la data de 12 octombrie, atunci când păstorul nostru, alături de alţi episcopi, va sfinţi această frumoasă casă a Domnului, după consolidare, modificare şi renovare.

Vă invită şi vă aşteaptă cu drag la acest eveniment păstorii sufleteşti şi credincioşii din Răducăneni.

Pr. Farcaş Anton

lecturi: 123.