Un miracol al lui Don Orione. Se aşteaptă canonizarea

În ziua de 7 iulie 2003 în prezenţa Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea a fost aprobat oficial decretul prin care se recunoaşte un miracol atribuit mijlocirii fericitului părinte Luigi Orione, fondatorul Micii Opere a Divinei Providenţe, "părintele săracilor, binefăcătorul umanităţii suferinde şi abandonate", cum l-a numit Pius al XII-lea, "o genială expresie a carităţii creştine", cum spunea şi Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea în cadrul predicii de beatificare.

Cel puţin în acest caz se poate spune că părintele Orione a fost un "profet în ţara sa", întrucât cel care a fost vindecat, Pierino Penacca, aparţine Diecezei de Tortona (Alessandria), născut în localitatea Momperone, în ziua de 14 mai 1912. Pierino l-a cunoscut pe părintele Orione în tinereţe, spontană fiind, pentru el şi pentru toată familia sa, invocarea fericitului atunci când, în noiembrie 1990, după alarmante hemoragii de sânge, i-a fost diagnosticat în mod repetat o tumoare la plămâni. Înrăutăţindu-se condiţiile fizice generale, în ziua de 28 noiembrie a fost internat în Spitalul "Sf. Rafael" din Milano, unde alte două teste citologice confirmau diagnosticul de cancer pulmonar. Tocmai în acest moment intervine rugăciunea părintelui Orione.

Fiica, Gabriela, a mărturisit că i s-a comunicat rezultatul nefast al celui de al doilea examen citologic în după-amiaza zilei de 31 decembrie 1990: "În acea seară m-am rugat şi i-am vorbit părintelui Orione pe când strângeam puternic, până a-mi provoca dureri, o relicvă a părintelui Orione... După rugăciune, după acel zbucium interior, pe neaşteptate simt o mare linişte ca şi cum nu ar fi fost a mea. M-am simţit bucuroasă şi senină pentru că pe tata l-am pus în mâini bune". Cealaltă fiică, Isaura, aflând vestea cea rea, a spus: "M-am oprit la sanctuarul sfintei Maria a Pazei din Tortona, m-am dus direct la părintele Orione, rotindu-mă în jurul urnei sale, şi l-am rugat ca şi la sfârşitul serii precedente: Ştiu că tata e foarte grav bolnav; părinte Orione, dacă poţi, cere Domnului să-l mai lase încă puţin".

O întreagă cruciadă de rugăciuni adresate părintelui Orione s-a pornit în favoarea bolnavului atât de cunoscut şi îndrăgit în ambientul orionin: s-au rugat cei din familie, câţiva preoţi orionini şi bolnavii din Micul Cotolengo din Seregno lângă Milano, pe care domnul Penacca îi ajuta des, animaţi de infirmierul Ennio Moneghini, care a povestit: "Toţi împreună voiam să obţinem acest har. Aveam relicve de ale părintelui Orione cu care ne rugam... Ne-am rugat mult şi cu copiii purtători de handicap din Micul Cotolengo. Şi apoi îmi vine o stare de siguranţă: Stai liniştit căci totul va fi bine".

În faţa prognozei nefavorabile şi datorită vârstei înaintate a pacientului, deja într-un stadiu grav de decădere, la Spitalul "Sf. Rafael" nu a fost considerată oportună şi posibilă vreo intervenţie terapeutică specifică, nici chimioterapie, nici radioterapie. Fiind externat la 10 ianuarie 1991, fără îngrijiri specifice, a fost lăsat în voia soartei, sugerându-se doar familiei să ia legătura cu un expert de terapie a durerii, pentru a ameliora ultimele sale zile. Nu a mai fost nevoie. "Starea sănătăţii tatălui s-a refăcut bine şi rapid", au afirmat în unanimitate fiii Fiorenzo, Gabriella şi Isaura. Complet vindecat. Nu au fost deloc referiri clinice sau manifestări care să vorbească în vreun fel de o tumoare pulmonară. Pierino Penacca şi-a reluat viaţa sa de mai înainte: a lucrat la câmp, a curăţat pomii de ramuri, a lucrat ca lemnar, a tăiat lemne cu ferăstrăul, a cântat la acordeon. S-a menţinut vioi până la câteva luni înainte de moarte, care a venit la 2 aprilie 2001, la aproape 89 ani, din motive străine tumorii.

Doctorul Francesco Misenti, medicul de familie, a fost cel care a început să aibă suspiciuni faţă de ceea ce s-a întâmplat. Cei din familie, care au avut o anumită rezervă cu privire la vindecarea miraculoasă, aveau însă o explicaţie şi au mărturisit-o mai întâi postulatorului părintelui Orione, părintele Flavio Peloso, şi apoi în faţa tribunalului bisericesc prezidat de episcopul de Tortona, Mons. Martino Canessa.

În ziua de 12 martie 1999 a început ancheta diecezană, au fost ascultaţi martorii, au fost strânse probele şi documentele clinice despre acest caz. Apoi toate acestea au fost transmise Congregaţiei Vaticane pentru Cauzele Sfinţilor pentru studiul amănunţit din punct de vedere ştiinţific şi teologic. Comisia medicală din 16 ianuarie 2003 s-a pronunţat în unanimitate că această vindecare nu este explicabilă din punct de vedere ştiinţific. O formă de cancer pulmonar necrotic, cu o vindecare imediată, totală şi de lungă durată şi supravieţuirea pacientului, care nu a mai fost supus niciodată terapiei, în perioada ulterioară de 12 ani, nu este explicabil în termeni medicali.

După aceea, comisia teologică reunită la 4 aprilie 2003, luând în consideraţie poziţia comisiei medicale, a constatat că în etapa prognozelor nefavorabile, rugăciunea la părintele Orione şi vindecare este o conexiune de continuitate. Toţi, în unanimitate, la întrebarea dacă este vorba de un miracol, au răspuns afirmativ.

În sfârşit, a ajuns şi hotărârea părinţilor cardinali şi a episcopilor în timpul sesiunii ordinare din 3 iunie 2003, fiind relator Mons. Andrea Erba, episcopul de Velletri. Părinţii au hotărât în unanimitate că este vorba de un miracol atribuit fericitului părinte Orione. Sanctitatea sa Ioan Paul al II-lea, informat de întreaga dezbatere, a ratificat cu consimţirea sa hotărârea pozitivă dată de Congregaţia Vaticană pentru Cauzele Sfinţilor, dispunând să se pregătească decretul pentru miracolul sus-menţionat.

Decretul publicat de Sfântul Scaun pune sigiliul autoritar pontifical asupra unui eveniment care a redat sănătatea unui om, bucuria unei familii, a cărui importanţă este aşa de mare, încât nu putem să nu ne încredinţăm providenţei divine şi intermedierii părintelui Orione care a fost invocat ca mijlocitor. Biserica recunoaşte miracolul tocmai pentru a întări credinţa în Dumnezeu şi speranţa atât a creştinilor, cât şi a celor departe de credinţă.

Miracolul recunoscut este în tradiţia şi practica Bisericii un semn ce confirmă sfinţenia fericitului invocat. Prin decretul promulgat se deschide drumul canonizării părintelui Orione. Sfântul Părinte, reunind în consistoriu cardinalii, va fi cel care va decide recunoaşterea părintelui Orione ca sfânt în Biserica Universală.

"E o veste bună care încoronează celebrările de 100 de ani de la înfiinţarea Micii Opere a Divinei Providenţe", a afirmat părintele Roberto Simionato, superior general, "o ulterioară confirmare a unei moşteniri sfinte pe care noi, călugării, preoţii, surorile şi laicii orionini, trebuie să o onorăm şi să o ducem la îndeplinire pentru a răspândi gloria lui Dumnezeu spre binele fraţilor".

* * *

Decretul miracolului

Fericitul Luigi Orione s-a născut la 23 iunie 1872, în localitatea Pontecurone, în Dieceza de Tortona, Italia, într-o familie săracă. Întâlnirea cu sfântul Ioan Bosco i-a orientat viaţa sa. Deja ca seminarist vrea să se consacre educării copiilor şi operelor de caritate. Sfinţit preot în 1895, şi-a intensificat apostolatul în favoarea tinerilor, bolnavilor şi săracilor. A fondat Mica Operă a Divinei Providenţe (formată din preoţi, eremiţi şi călugări) şi Congregaţia Micilor Surori Misionare ale Carităţi. Cu râvnă şi multe iniţiative, şi-a desfăşurat misterul preoţesc prin activitatea socială, caritativă şi educativă atât în Italia, cât şi în America Latină. Oriunde a uimit prin sfinţenia vieţii şi iubirea pentru Biserică şi pentru pontifii romani. A murit la 12 martie 1940.

Papa Ioan Paul al-II-lea l-a declarat fericit la 26 octombrie 1980.

În vederea canonizări sale, persoanele care se ocupă de această problemă au supus judecăţii Congregaţiei Vaticane pentru Cauzele Sfinţilor presupusa vindecare miraculoasă a lui Penacca Pierino, care, în 1990, la vârsta de 78 de ani, a manifestat simptomele unei boli pulmonare. Examenele efectuate în spitalul din Alexandria au relevat că este bolnav de cancer la plămâni. Transferat într-un spital din Milano i-a fost confirmat diagnosticul precedent. Prognoza s-a dovedit imediat nefavorabilă şi, din cauza vârstei înaintate a pacientului, nu s-a considerat oportună şi posibilă administrarea chimioterapiei.

A ieşit din spital la 10 ianuarie 1991, cu diagnosticul de cancer, cu speranţa de viaţă de doar câteva luni. În această situaţie dureroasă s-a apelat la ajutorul divin prin mijlocirea fericitului Luigi Orione, invocat de bolnavul însuşi, care-l cunoscuse din familie de la anumiţi preoţi ai congregaţiei şi de la alte persoane. Încă din primele zile ale lunii ianuarie 1991 bolnavul a început să se simtă mai bine şi, în mod rapid, a ajuns la o vindecare completă imediat atribuită mijlocirii fericitului. Asupra cazului, curia diecezană din Tortona, a declanşat, în 1999, o anchetă diecezană a cărei validitate juridică a fost recunoscută de către acest dicaster cu decretul din 14 mai al aceluiaşi an. Comisia medicală, în şedinţa din 16 ianuarie 2003, a recunoscut că vindecarea a fost rapidă, completă şi de lungă durată, inexplicabilă din punct de vedere ştiinţific. La data de 4 aprilie a aceluiaşi an s-a desfăşurat Congresul Peculiar al Consultorilor de Teologie şi, la data de 3 iunie a acestui an, s-a desfăşurat sesiunea ordinară a părinţilor cardinali şi episcopi, susţinător al cauzei a fost Excelenţa sa Mons. Andrea Maria Erba, episcop de Velletri-Segni.

După ce a fost prezentată Sfântului Părinte o relatare exactă despre aceste fapte de către cardinalul prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, Sanctitatea sa a aprobat, prin consimţământul său, voturile sus-menţionatei congregaţii, dând dispoziţie să fie pregătit decretul asupra miracolului. Fiind făcute toate potrivit normelor, astăzi, fiind convocat subsemnatul cardinal prefect, susţinătorul cauzei şi eu, secretarul Sfintei Congregaţii, şi toţi cei care sunt chemaţi de regulă, în prezenţa noastră Sfântul Părinte a declarat în mod solemn că Dumnezeu a făcut un miracol prin mijlocirea fericitului Luigi, preot, fondatorului Micii Opere a Divinei Providenţe şi a Micilor Surori Misionare ale Carităţii, cu o vindecare rapidă, completă şi de lungă durată a lui Pierino Penacca "de cancer pulmonar necrotic, cu celule mari, care s-a împânzit mult".

Papa a hotărât că acest decret să fie publicat şi păstrat în actele Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

Roma, 7 iulie A.D. 2003

Card. Jos Saraiva Martins (prefect)
Edward Novak (secretar)

lecturi: 123.