|
Editura "Sapientia": Patru noi cărți La Editura "Sapientia" au apărut de curând cărțile: Rugăciunea Mariei cu sfinții care au întâlnit-o, scrisă de Catherine Aubin, Doar bolnavii se vindecă. Umanitatea celui (ne)credincios, scrisă de Luigi Maria Epicoco, Rugăciunea cu sfinții și cu păcătoșii, scrisă de Paul Brendan Murray OP, și Rugăciunea lui Isus, scrisă de Paul Juan López Vergara. * La Editura "Sapientia" a apărut de curând cartea Rugăciunea Mariei cu sfinții care au întâlnit-o, scrisă de Catherine Aubin și tradusă în limba română de Paula Bordei. Cartea apare în colecția "Spiritualitate", în formatul 14Ś20 cm, are 68 pagini și poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. Acesta este al șaptelea volum din seria de 8 care vor apărea în seria "Note despre rugăciune", ediție îngrijită de Dicasterul pentru Evanghelizare, Secțiunea pentru problemele fundamentale ale evanghelizării în lume. Toate volume sunt prefațate de Papa Francisc. Redăm câteva fragmente din introducerea autoarei. Roma, aprilie 2003, în apropierea bisericii "Tre Fontane", o tânără, Alexandra, o femeie nepracticantă, bântuie străzile. Este tensionată și îngrijorată: fosta soție a celui de-al doilea soț al ei o urmărește pentru a-i face rău. În plus, copilul cel mic al acestuia are probleme. În această stare emoțională, ea se îndreaptă spre acest loc turistic izolat, ieșit din tipare, unde Maria i s-a arătat unui comunist anticlerical, Bruno Cornacchiola, în 1947. În acest loc neîngrijit și neglijat, lumânările sunt deteriorate, iar florile ofilite zac pe jos. În acest sanctuar, Alexandra stă în fața statuii Fecioarei Maria. Se privesc în tăcere. Dintr-o dată, Alexandra vede brațul Mariei mișcându-se, arătându-i o direcție. Își freacă ochii pentru a încerca să se convingă că nu visează. Nu, brațul Mariei arată într- adevăr spre ceva. Ea urmărește gestul cu privirea și vede ce indică: o fotografie a Mariei cu Pruncul Isus, în vârstă de trei sau patru ani, pe care îl ține de mână. Alexandra a înțeles imediat mesajul: Maria îi cerea să aibă grijă de copilul celui de-al doilea soț al ei, Ioan, care avea tot patru ani. Din adâncul ființei sale, Alexandra strigă la ea: "NU! E prea mult pentru mine, nu!" A părăsit sanctuarul, revoltată și foarte furioasă. Câteva săptămâni mai târziu și după câteva călătorii, Alexandra și-a dat seama, fără să vrea, că a primit acest copil ca fiind al ei. Rezistența ei se topise, iar acum avea nu doar un fiu, ci doi. Mai bine de 20 de ani mai târziu, Ioan a rămas o personalitate dificilă și s-a mutat pe un alt continent, nu departe de Alexandra. Și de fiecare dată când are probleme serioase, o sună pe "mama" sa, Alexandra, spunându-i: "Ești o mamă pentru mine, o mamă adevărată, ești mama mea". Alexandra mărturisește că, de fiecare dată când își susține cel de-al doilea "copil", simte prezența Mariei, care îi spune din nou: "Ai grijă de acest copil ca și cum ar fi al tău", și simte atât puterea, cât și blândețea Mariei. Când nu putem face ceva de unii singuri, de multe ori altcineva ne iese în întâmpinare. În vulnerabilitatea Alexandrei, Maria a fost cea care a venit să îi dea curaj și încredere. Ioan a devenit copilul ei pentru eternitate. În acest loc, numit "Sanctuarul Revelației", Maria i s-a arătat lui Bruno Cornacchiola de mai multe ori, cerându-i să-l construiască. Ea i-a spus acest lucru: Cei însetați și cei pierduți vor veni aici să se roage. Ei vor găsi iubire, înțelegere și consolare: adevăratul sens al vieții. Aici, în această parte a grotei unde am apărut de mai multe ori, va fi o ușă numită "Ușa Păcii". Toți trebuie să intre prin această ușă. La fel ca Alexandra, am ales să intrăm prin această "ușă" pentru a scrie această carte despre rugăciunea cu Maria. Atunci când Maria apare în cele patru colțuri ale lumii, locurile în care apare au multe în comun cu locurile biblice în care a stat și a trăit. În primul capitol, vom explora aceste locuri, întrebându-ne ce dezvăluie ele despre identitatea Mariei și ce spații interioare ne cere Maria să locuim astăzi. Apoi, într-un al doilea capitol, vom asculta puținele cuvinte ale Mariei transmise în Evanghelii și vom analiza gesturile, atitudinile și privirea ei pentru a le înțelege sensul. Sau, altfel spus, cum ne învață ea să ne raportăm în relațiile noastre cu oamenii și evenimentele. Și, în sfârșit, vom interoga alte femei, sfinte care au avut toate o relație unică cu Maria. Acest text va fi punctat de fraze preluate din imnul acatist al tradiției bizantine. Ele ne vor conduce spre o nouă și profundă revelație a prezenței Mariei pentru fiecare dintre noi. Iată un extras: Bucură-te, Bunăvoința lui Dumnezeu către noi,
Catherine Aubin * La Editura "Sapientia" a apărut de curând cartea Doar bolnavii se vindecă. Umanitatea celui (ne)credincios, scrisă de Luigi Maria Epicoco și tradusă în limba română de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu. Cartea apare în colecția "Spiritualitate", în formatul 14Ś20 cm, are 104 pagini și poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei. Cu toții avem o cale de revenire. Sunt drumuri pe care le parcurgem cu capul plecat, cu coada între picioare, purtând expresia amară a tristeții și grimasa înfrângerii. Le cunosc de când eram copil, când îmi pierdeam toate piesele din colecția de surprize, cu prietenii, sau când pierdeam mingile în entuziasmul vreunei alergări. Îmi lăsam capul jos ca și cum m-aș fi condamnat să mă uit doar la picioare și îmi strângeam pumnii în buzunare. Aproape întotdeauna îmi încetineam ritmul și alegeam cel mai lung drum spre casă. Poate că voiam, de asemenea, să-mi dau timp să jelesc. La urma urmei, ieșisem dimineața încrezător că voi face cine știe ce afaceri, dar acum mă întorceam învins de hazardul numerelor de pe piesele cu surprize, care decideau soarta bucuriei sau tristeții noastre, a tuturor; alteori, învins la o cursă de alergare, care aproape întotdeauna se termina cu transpirații din belșug și fără învingător, dar cu multe lucruri pierdute între timp. Pe scurt, de la o vârstă foarte fragedă facem experiența drumurilor de întoarcere, de revenire. Unii le numesc dezamăgiri. Îmi place să le numesc experiențe de autenticitate. Experiențele sunt aproape întotdeauna mai bune decât conceptele. Experiențele sunt adevăruri sub formă de viață. Ele sunt explicații făcute trup. Ele sunt viața care explică viața. Conceptele sunt, de asemenea, utile, dar ele servesc pentru a ordona, pentru a cerceta experiența, dar niciodată pentru a deveni mai bune decât ea. O mare parte din dezinteresul societății noastre contemporane față de cultură este cauzată de acel exces de intelectualism care a mutat reflecțiile în locul periculos al abstractului pur, uitând aproape complet de lumea experienței, adică de viața însăși. Îmi amintesc că, odată, pe când eram student, unul dintre profesorii mei s-a lăudat că a reușit să țină o prelegere de peste două ore fără să fie înțeles de nimeni. Logica este aceeași cu cea a acelei femei din sat care, ascultându-și preotul paroh vorbind în termeni încâlciți, i-a șoptit vecinei: "Cât de priceput este! Eu nu înțeleg nimic, dar se vede că le spune bine". Experiența este tezaurul lucrurilor ce pot fi învățate. Nu trebuie doar să pătimim întâmplările pe care le trăim, ci trebuie să învățăm, stând să le ascultăm. De aceea, Evanghelia este o relatare de experiențe, și nu un simplu tratat teologic. Evanghelia nu este matematica lui Dumnezeu, ci este Dumnezeu ascuns în poveștile și chipurile acelor personaje. În cele din urmă, nu este greșit să folosim termenul "ascuns". Este nevoie de timp pentru a înțelege că ne aflăm de fapt în fața lui Dumnezeu. De foarte multe ori, Isus este mai întâi neînțeles și doar apoi înțeles. Așadar, dacă Dumnezeu se ascunde în experiență, tocmai în relatările evanghelice găsim materialul de care avem nevoie pentru a înțelege ceva despre noi înșine și despre Dumnezeu. Și tocmai spre un pasaj din Evanghelie ne vom îndrepta pentru a intra în miezul problemei. Dintre toate relatările despre aparițiile Domnului înviat, am vrut să o iau pe cea celebră a ucenicilor din Emaus. Am ales-o cu mare risc, pentru că la ceea ce cunoști foarte bine te uiți cu mai puțină atenție. Odată cu trecerea timpului, nu te mai uiți la chipul femeii pe care o iubești, pentru că ai impresia că o cunoști deja. Nu te mai uiți la priveliștea de la fereastra casei tale, deoarece crezi că o cunoști deja. Spectacolul unui apus de soare sau sunetul blând al zăpezii care cade, sau senzația pe care ți-o dă marea când intri în ea, toate acestea nu mai sunt interesante pentru că tu crezi că le știi deja. Dragostea, pe de altă parte, cere întotdeauna ochi deschiși. Dragostea cere întotdeauna atenție. Pentru că este o luptă nesfârșită împotriva cancerului obișnuinței. Iubirea este martiriul atenției, pe când creierul îți spune "Next! Schimbă, caută noi emoții". Aceasta este deci provocarea: să refacem povestea ucenicilor din Emaus, păstrând ochii deschiși și evitând tentația de a spune "știu deja cum se termină". Cei avantajați sunt cei care, dintr-un motiv sau altul, citesc această poveste pentru prima dată. Îi rog să nu se grăbească, deoarece ceea ce contează în Evanghelie nu este cum se termină (știm deja acest lucru), ci "felul" în care se termină. Adevărata călătorie nu este doar sosirea. Adevărata călătorie este tot ceea ce se întâmplă între plecare și sosire. Așadar, "atenție!", pentru cei care știu deja, și "răbdare!", pentru cei care nu cunosc încă această poveste. Luigi Maria Epicoco * La Editura "Sapientia" a apărut de curând cartea Rugăciunea cu sfinții și cu păcătoșii, scrisă de Paul Brendan Murray OP și tradusă în limba română de Cătălina Popescu. Cartea apare în colecția "Spiritualitate", în formatul 14Ś20 cm, are 70 pagini și poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. Acesta este al patrulea volum din seria de 8 care vor apărea în seria "Note despre rugăciune", ediție îngrijită de Dicasterul pentru Evanghelizare, Secțiunea pentru problemele fundamentale ale evanghelizării în lume. Toate volume sunt prefațate de Papa Francisc. Redăm câteva fragmente din introducerea autorului. Sfinții, ale căror scrieri despre rugăciune și despre meditație sunt explorate în această carte, sunt printre cei mai iluștri din marea tradiție spirituală. Ei cunosc în profunzime lumina și focul despre care vorbesc. Pagină după pagină, din scrierile lor, ating niveluri de viziune și de înțelegere remarcabile. Cu toate acestea, lucrarea de față nu se concentrează în principal pe stările și pe etapele superioare ale rugăciunii contemplative. Scopul este ceva mult mai modest, și anume, să descoperim ce ajutor pot oferi marii sfinți acelora dintre noi care dorim să progresăm în viața de rugăciune, dar care ne găsim deseori distrași de la scopul nostru, eforturile noastre timide fiind subminate, poate cel mai mult, de slăbiciunea umană. Unul dintre lucrurile pe care le descoperim în istoriile sfinților creștini, și acesta este un paradox frapant, este acela că ei au învățat cum să se roage, cel puțin în parte, din mărturia unor celebri păcătoși. Astfel, în calea a doua, din Cele nouă căi de rugăciune ale sfântului Dominic, de exemplu, îl vedem pe acesta repetând cu umilință rugăciunea vameșului din Evanghelia sfântului Luca: "Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!" (Lc 18,13). De asemenea, sfânta Tereza de Avila, vorbind în Castelul interior despre cei care ajung la cea mai înaltă locuință, consideră că aceștia nu pierd niciodată contactul cu spiritul smerit al vameșului. Copleșiți de strălucirea și de măreția lui Dumnezeu și de gândul la propria lor slăbiciune umană, ei "umblă uneori, ca și vameșul, fără să îndrăznească să-și ridice ochii". Cele patru capitole ale acestei mici cărți se concentrează pe activitatea a patru sfinți, doi bărbați și două femei. Iată, numele acestora, în ordinea în care le este abordată opera: Augustin de Hippona (354-430); Tereza de Avila (1515-1582); Toma de Aquino (1225-1274); Tereza de Lisieux (1873-1897). Toți patru se bucură de o mare venerație în cadrul tradiției, aceștia fiind numiți și recunoscuți ca doctori ai Bisericii. Scrierile lor sunt remarcabile pentru revelația pe care o conțin despre o prietenie intimă cu Dumnezeu. Dar nu mai puțin remarcabile sunt smerenia și modestia în spirit cu care acești sfinți se îndreaptă de bunăvoie către Dumnezeu pentru ajutor. Adesea, îi găsim la rugăciune înălțându-și vocile cu perseverență și cu smerenie, asemenea unor păcătoși precum tâlharul și vameșul. Sfinții, este limpede deja, sunt ființe umane ca și noi. De aceea, ei sunt capabili să ofere oamenilor care încă se luptă cu slăbiciunea, compasiune și încurajare semnificative. Cu toate acestea, remarcabila sfințenie a vieților lor rămâne o provocare puternică și de neignorat pentru micimea noastră. În îndrăzneala lor, în rugăciunea îndreptată către Dumnezeu, au permis ca viețile să le fie transformate de har, ca strălucirea, forța, puterea și frumusețea lui Cristos să lumineze prin slăbiciunea lor umană. Paul Brendan Murray OP * La Editura "Sapientia" a apărut de curând cartea Rugăciunea lui Isus, scrisă de Paul Juan López Vergara și tradusă în limba română de Paula Bordei. Cartea apare în colecția "Spiritualitate", în formatul 14Ś20 cm, are 78 pagini și poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. Acesta este al treilea volum din seria de 8 care vor apărea în seria "Note despre rugăciune", ediție îngrijită de Dicasterul pentru Evanghelizare, Secțiunea pentru problemele fundamentale ale evanghelizării în lume. Toate volume sunt prefațate de Papa Francisc. Redăm câteva fragmente din primul capitol. După treizeci de ani petrecuți în liniștea și izolarea unui sat obscur din Galileea, Isus intră în pustiu și îl ascultă pe Ioan Botezătorul, un martor al adevărului. Ioan nu se referă niciodată la sine, ci la cineva mai mare decât el. Nazarineanul vine la Ioan ca și cum ar fi ultimul dintre păcătoși și, plecându-și capul cu umilință, este botezat în Iordan. Această experiență unică a paternității lui Dumnezeu, pe care îl numește Abba - ceea ce în limba sa aramaică maternă înseamnă Tată - îl va marca pentru totdeauna, transformându-i viața! Isus este umplut de revărsarea bunătății Duhului. Și este o comunicare care depășește experiențele obișnuite cu Tatăl, pentru că acesta intră în dialog cu el, dezvăluindu-i taina minunată a filiației sale unice. În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan. Și îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul, ca un porumbel, coborând spre el. Și din cer a fost un glas: "Tu ești Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit plăcerea" (Mc 1,9-11). Abba, te întâlnesc zilnic în rugăciune, unde respir speranță; m-am întrebat nu doar ce aștepți de la mine, ce trebuie să fac, ce m-ai trimis să fac, ci și cine sunt eu. Astăzi am trăit un moment culminant al călătoriei mele, când am ieșit din apă și am văzut cerurile deschizându-se și Duhul coborând peste mine. Și te-am auzit spunând că eu sunt Fiul tău iubit. Ce aventură uimitoare: să fiu Fiul tău, Abba, în care tu îți găsești plăcerea! Duhul a fost cauza interiorizării acestei conștiințe unice și sublime a filiației, pe care am auzit-o de pe buzele tale, Abba. Abba, mi-am deschis inima către tine, care ești centrul vieții mele și izvorul existenței mele, pentru a înțelege ce voiai să-mi spui. Am fost umplut de Duh, descoperindu-mă pe mine însumi ca fiind copilul tău iubit și s-a aprins în mine dorința de a face voia ta, de a îndeplini lucrarea ta. Într-o clipă eternă, în acea minunată apropiere de tine, Abba, mi-ai dezvăluit splendoarea filiației mele. În această lumină, misiunea vieții mele dobândește adevărata sa dimensiune și se dezvăluie în profunzimea sa spirituală și umană: să fiu martorul paternității tale și să împărtășesc ceea ce mă vei învăța. Mă simt consacrat și mângâiat de tine, Abba, în această intimitate filială, care în același timp îmi deschide misiunea. O, Abba, bunătatea ta mi-a umplut ochii de lacrimi! Și te binecuvântez pentru aceasta din adâncul inimii mele. Juan López Vergara * * * Rugăciunea Mariei cu sfinții care au întâlnit-o
Doar bolnavii se vindecă. Umanitatea celui (ne)credincios
Rugăciunea cu sfinții și cu păcătoșii
Juan López Vergara, Rugăciunea lui Isus, Ed. "Sapientia", 2024, ISBN 978-606-578-572-4, 14Ś20 cm, 78 p., 15 lei * * * Aceste cărți, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii): Din Librăria "Presa Bună":
* De la Librăria "Sapientia":
* * * Vă invităm să accesați pagina "Noutăți editoriale" pe www.ercis.ro
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |