|
Editura "Sapientia": Trei noi cărți "Istorie creștină în 365 de zile", scrisă de pr. Emil Dumea, "Biserica în rugăciune", scrisă de Călugării cartuzieni și "Actul de lectură între fuziunea orizonturilor și cooperarea interpretativă. Un drum de reflecție între abordarea hermeneutică a lui Paul Ricoeur și semiotica interpretativă a lui Umberto Eco", teza de doctorat a pr. Fabian Pitreți, sunt noile cărți apărute la Editura "Sapientia" și disponibile inclusiv în Librăria "Presa Bună". * La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Istorie creștină în 365 de zile, scrisă de pr. dr. Emil Dumea. Cartea apare în colecția "Istorie bisericească", în formatul 17Ś24 cm, are 422 și poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 45 lei. Noi, oamenii, suntem precum copacii; cu cât rădăcinile sunt mai adânci, înfipte într-un sol sănătos, cu atât creștem mai mari, mai sănătoși, mai viguroși. Istoria reprezintă rădăcinile care alimentează copacul vieții noastre, îl țin ferm și puternic în bătaia vânturilor și furtunilor care uneori se abat asupra noastră. A-ți cunoaște istoria neamului și religiei tale reprezintă o necesitate vitală; fără cunoașterea trecutului, nu știi cum să-ți construiești prezentul și nici cum să-ți proiectezi viitorul. Scopul acestor scurte istorisiri zilnice este tocmai acesta, de a ne alimenta viața cu exemple sau modele care ne pot da idei, ne pot încuraja, sau pot reprezenta un avertisment pentru ce nu trebuie să facem. În acest sens, istoria este învățătoarea vieții. Cartea se adresează în primul rând cititorului român, de confesiune catolică, sau de altă confesiune. Deși, în ansamblu, aceste mici pastile zilnice de istorie au un caracter universal, am acordat o atenție deosebită evenimentelor și personalităților din spațiul românesc, deoarece cred că avem menirea de a îmbogăți cultural și spiritual această țară, pentru binele căreia mulți și-au sacrificat viața. Pentru a rămâne autentică, istoria trebuie studiată și prezentată fără patimă sau interes. Acest lucru am încercat să-l păstrez; mai mult, am dorit să scriu istorii ecumenice și deschise spre dialog constructiv, bazat pe dragoste și adevăr. Trăim într-o epocă a globalizării, în care multe din valorile identitare naționale, culturale și religioase sunt marginalizate, sau chiar combătute. Prin evenimentele sau personajele prezentate, am încercat să prezint și să pun în valoare ceea ce este important și face frumoasă istoria noastră ca oameni și creștini. Sunt conștient de limitele acestei cărți, și, de altfel, este imposibil să prezinți o mare personalitate sau un eveniment important în doar câteva rânduri. Scopul cărții este acela de a oferi cititorului o pastilă istorică, un mic aperitiv care îi poate deschide apetitul cunoașterii în profunzime a bogățiilor și frumuseților, a luminilor și umbrelor istoriei care ne-a marcat și ne marchează viața. Conținutul acestei cărți poate fi citit și pe pagina mea de Facebook a anului 2023; multe portrete istorice se găsesc și în anii anteriori ai paginii mele. Sursele din care m-am informat sunt multiple, în formă tipărită sau digitală, pe site-uri oficiale, importante. M-am folosit de numeroasele biografii ale sfinților publicate de editurile catolice din țară și străinătate; datorită multitudinii lor, nu le menționez aici, căci ele pot fi găsite ușor pe site-urile respectivelor edituri. Mulțumesc Editurii "Sapientia" pentru bunăvoința și efortul de a tipări această carte pe care o dedic cu drag oricărui cititor, cu speranța de a aduce o rază de lumină în mințile noastre și o adiere de căldură în inimi, pentru a fi mai autentici ca oameni și creștini. Pr. dr. Emil Dumea * La Editura "Sapientia" a apărut de curând cartea Biserica în rugăciune, scrisă de Călugării cartuzieni și tradusă în limba română de Paula Bordei. Cartea apare în colecția "Spiritualitate", în formatul 14Ś20 cm, are 92 pagini și poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. Acesta este al șaselea volum din seria de opt care vor apărea în seria "Note despre rugăciune", ediție îngrijită de Dicasterul pentru Evanghelizare, Secțiunea pentru problemele fundamentale ale evanghelizării în lume. Toate volume sunt prefațate de Papa Francisc. Redăm câteva fragmente din concluzia cărții care ne spune ce este rugăciunea pentru călugărul cartuzian. Definiția clasică a rugăciunii este cea a lui Ioan Damaschinul, "o înălțare a sufletului către Dumnezeu" (cf. CBC, nr. 2559). Cu toate acestea, cartuzianul poate prefera definiția călugărului Ioan Climax, care numește rugăciunea o "frecventare" a lui Dumnezeu (Scara, treapta 28. El mai adaugă că rugăciunea este unirea cu Dumnezeu, enôsis!). Noi folosim cuvântul "frecventare" pentru a traduce homilia, un cuvânt care desemnează contactul obișnuit cu o persoană - un a fi-împreună-cu. În Ordinul Cartuzian, Guigo, autorul primei reguli (de fapt o simplă colecție de obiceiuri) scrie, aproape în treacăt (este stilul său), o frază fundamentală: "Principala noastră aplicație și vocație este să trăim în tăcerea și singurătatea celulei" (Consuetudines Cartusiae 14.5). Cu toate acestea, trebuie să ne amintim ce spunea un călugăr cistercian care a fost un mare prieten al cartuzienilor, Guillaume de Saint Thierry: "Călugărul nu este niciodată mai puțin singur decât atunci când este singur": pentru că în singurătate călugărul este cu Dumnezeu. De aceea, rugăciunea pentru el nu va fi altceva decât trăirea acestei situații. Sfântul Bruno, fondatorul cartuzienilor, scria într-una dintre puținele scrisori pe care le avem de la el: "Ce aduc singurătatea și tăcerea pustiului ca beneficiu divin și bucurie celor care le iubesc, numai cei care au experimentat-o știu" (Ad Radulphum 6). Prin urmare, este vorba de o "experiență". Dar să spunem imediat că această "experiență" poate fi trăită în întuneric total, în absența oricărui sentiment. Acesta este un lucru foarte greu de înțeles pentru omul de astăzi: totuși, înțelegerea acestuia este perla prețioasă ascunsă în vocația cartuziană. La nivelul a ceea ce este perceput, a ceea ce trăiește călugărul foarte des, există pur și simplu faptul că el "rezistă", că el continuă, în ciuda tuturor lucrurilor, să trăiască în singurătate. În ciuda încercărilor, în ciuda uneori a tentației de a fugi, el perseverează, pentru că adâncul inimii sale aderă la acest mod de viață. Pentru că în această constanță Dumnezeu este prezent. El, și numai el, este cel care ne dă puterea de a persevera. Bruno însuși învață acest lucru într-o altă scrisoare către frații din Charterhouse. Mulți, spunea el, au tânjit după această singurătate, dar nu au fost capabili să rămână în ea, "pentru că nu au primit harul de sus - Nulli eorum desuper concessum est". Deși unii preferă astăzi să vorbească despre cauzele psihologice ale vocației sau ale lipsei de vocație, această observație a sfântului Bruno este fundamentală. Realitatea este aceasta: putem rămâne în singurătate pentru că suntem susținuți de Dumnezeu. Factorii umani, ceea ce simțim, fie ei pozitivi sau negativi, există cu siguranță; dar, după o experiență îndelungată, ne dăm seama că acești factori nu ating realitatea profundă din noi. Noi nu o putem simți. Iar realitatea profundă este că știu prin credință că Dumnezeu este acolo, în mine, și că el este cel care mă poartă. Știu asta prin credință. Credința nu este doar un strigăt, este cunoaștere. Pentru că există multe forme diferite de știință sau de cunoaștere umană. Dar la vârf se află "supracunoașterea" (epignôsis): acesta este un neologism inventat de sfântul Paul pentru a descrie lumina pe care Dumnezeu o pune în noi (Ef 4,13 etc.). Cunoașterea credinței este o lumină divină prezentă în secret în spiritul meu, care mă face să văd, prin această lumină primită și prin niciun alt mijloc, că "toate acestea sunt adevărate" și, în primul rând, tocmai că Dumnezeu este prezent în mine. Eu nu pot "apuca" această lumină pentru a o scruta, dar ea este în mine. * La Editura "Sapientia" a apărut de curând cartea L'atto di lettura tra fusione di orizzonti e cooperazione interpretativa. Un itinerario di riflessione tra l'approccio ermeneutico di Paul Ricoeur e la semiotica interpretativa di Umberto Eco (Actul de lectură între fuziunea orizonturilor și cooperarea interpretativă. Un drum de reflecție între abordarea hermeneutică a lui Paul Ricoeur și semiotica interpretativă a lui Umberto Eco), scrisă de pr. dr. Fabian Pitreți. Acest studiu constituie disertația doctorală pe care autorul a susținut-o la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma (Italia). Cartea apare în colecția "Disertatii doctorale", în formatul 17Ś24 cm, are 216 pagini și poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei. Practica lecturii este o activitate constantă și continuă în viața noastră, impregnând-o într-un mod profund și omniprezent. Este o activitate pe care adesea poate o subestimăm sau o considerăm prea naturală, dar care, în realitate, are o putere considerabilă. De fapt, atunci când privim un text, un mesaj, un panou publicitar, un ecran, gesturi sau evenimente care au loc în jurul nostru, ne cufundăm într-o lume de semnificații, sunete și imagini, și facem acest lucru cu o ușurință aparentă care poate părea aproape magică. Tot ce trebuie să facem este să ne oprim asupra unui cuvânt, a unei imagini sau a unei succesiuni de fapte, ceea ce deschide aproape instantaneu o poartă către lumea noastră interioară. În lumina acestor considerații foarte succinte, credem că putem fi deja de acord că actul lecturii nu este o simplă scanare a unor semne grafice, o percepție înțeleasă într-o manieră simplistă sau un act de descifrare a mesajelor codificate într-o limbă și într-un text, ci este mult mai mult: este un proces activ dirijat poate de cititor, dar și de textul sau contextul în care se citește; este un proces activ, care mai degrabă decât să descopere mesaje, generează fluxuri de gânduri care se dezvoltă în conștiința noastră de cititori. Astfel, putem spune că actul lecturii este o operațiune care se află la răscruce între diverse discipline, dar în special între filosofie și neuroștiințe și, și mai deosebit, între hermeneutică și semiotică. Desigur, s-a reflectat mult asupra acestor aspecte și încă se mai reflectează, dar, în opinia noastră, Paul Ricoeur și Umberto Eco au oferit o contribuție excelentă care poate aduce considerații remarcabile asupra subiectului. Paul Ricoeur, de fapt, este cunoscut pentru abordarea sa hermeneutică, dar, în special, pentru că a fost capabil să evidențieze importanța interpretării și a înțelegerii în lectura textelor și în procesul de formare a sensului. Prin urmare, teoria sa a "fuziunii orizonturilor", în ciuda faptului că este foarte influențată de gândirea lui Gadamer, poate oferi un cadru conceptual excelent pentru a înțelege modul în care cititorul interacționează cu textul și, astfel, ce fel de relație se stabilește între un cititor și un text. La rândul său, Umberto Eco, deși este poate mai cunoscut publicului larg pentru romanele sale decât pentru contribuțiile sale filosofice, este un reprezentant important al semioticii și un filosof care a încercat să înțeleagă, la fel ca Ricoeur, cum sunt generate sau construite sensurile. Într-adevăr, analizând rolul semnelor, al simbolurilor și al culturii, el a putut aduce o contribuție importantă la problema interpretării textelor și, astfel, și la actul lecturii. Prin urmare, în cercetarea noastră am voit să explorăm modul în care ideile lui Ricoeur și Eco pot fi integrate pentru a crea un cadru cuprinzător pentru înțelegerea actului de lectură. Aceasta este o provocare fascinantă și relevantă, în opinia noastră, într-o epocă în care cititul și interpretarea sunt cruciale pentru înțelegerea complexității culturale și lingvistice. În acest sens, credem că actul lecturii poate fi într-adevăr un teren bogat pentru filosofie, deoarece implică probleme complexe legate de înțelegere, interpretare, experiență și comunicare. Cercetarea va începe, în prima sa parte, cu câteva studii istorico-critice privind actul lecturii, abordarea semiotică și receptarea, va continua cu un studiu puțin mai amplu de natură neuroștiințifică și se va încheia cu un studiu lexicografic. Aceste studii sunt menite să contureze un tablou general, dar și să circumscrie aria cercetării noastre. În partea a doua, pe de altă parte, ne propunem să intrăm mai concret în meritele contribuției pe care autorii noștri o aduc temei în cauză. Dincolo de o simplă referire la diferitele interpretări care pot fi date atât gândirii lui Ricoeur, cât și celei a lui Eco, având în vedere că ambele se pretează la lecturi multiple, ne vom concentra pe încercarea de a crea o rețea conceptuală, o hartă a conceptelor care, în timp ce sintetizează gândirea celor doi autori, credem că poate oferi o cale de reflecție centrată pe actul lecturii și pe întrebările legate de acesta. Din această perspectivă, teoria mimesis-ului a lui Ricoeur și teoria cooperării interpretative a lui Eco se prezintă ca o mină și o parabolă a întregii lor gândiri și a evoluției pe care aceasta a cunoscut-o pe parcursul producerii lor, reușind să evidențieze atât intuițiile, cât și limitele lor în ceea ce privește actul lecturii. Partea a treia, în sfârșit, își propune în principal să exploreze relația dintre text și cititor în lumina gândirii lui Ricoeur și Eco. Pornind de la ceea ce a reieșit din partea a doua, vom încerca în special să înțelegem motivele unora dintre alegerile terminologice ale lui Ricoeur, dar și să creăm o teorie a actului lecturii pe baza a ceea ce au reușit să spună cei doi filosofi. De fapt, acesta din urmă va fi unul dintre obiectivele centrale ale acestei a treia părți, deoarece credem că de aici și în acest "între" al celor două discipline, deci al hermeneuticii și al semioticii, tema noastră de studiu va găsi mai multă lumină și o înțelegere mai largă. Prin examinarea critică a gândirii lui Ricoeur și a lui Eco, vom scoate în evidență limitele conceptuale sau perplexitățile care se desprind din noua înțelegere a actului lecturii, observații care vor crea un spațiu de dialog cu alți gânditori care au fost interesați de această problemă sau care s-au întrebat despre teme precum sensul, adevărul, identitatea etc. Acest lucru ne va permite să scoatem în evidență repercusiunile pe care înțelegerea noastră a actului lecturii le poate avea asupra acestor teme, dar, mai ales, ne va permite să formulăm o definiție a actului lecturii, în lumina gândirii lui Ricoeur. Acest lucru va permite evidențierea repercusiunilor pe care înțelegerea noastră a actului lecturii le poate avea asupra acestor subiecte, dar, mai presus de toate, va permite formularea unei definiții a actului lecturii, în lumina gândirii lui Ricoeur și a lui Eco, o definiție care sintetizează și încurajează dialogul între cele două discipline pe care le reprezintă. Pr. dr. Fabian Pitreți * * * Istorie creștină în 365 de zile
Biserica în rugăciune
L'atto di lettura tra fusione di orizzonti e cooperazione interpretativa. Un itinerario di riflessione tra l'approccio ermeneutico di Paul Ricoeur e la semiotica interpretativa di Umberto Eco
* * * Aceste cărți, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii): Din Librăria "Presa Bună":
* De la Librăria "Sapientia":
* * * Vă invităm să accesați pagina "Noutăți editoriale" pe www.ercis.ro
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |