ÎNVĂŢĂTORULE, ÎNVAŢĂ-NE SĂ NE RUGĂM!
Curs introductiv în rugăciune
de Andrea Gasparini
Traducere de pr. Cristinel Fodor

A PATRA SĂPTĂMÂNĂ

Rugăciunea inimii

6. MAEŞTRII

"Abba, Tată! Pentru tine totul este posibil.
Îndepărtează de la mine potirul acesta,
însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu".
(Mc 14,36)

Este timpul acum ca să-i facem să vorbească pe marii maeştri ai rugăciunii inimii.

PĂRINŢII ORIENTALI

"Rugăciunea se naşte din concentrare mai mult decât din orice alt lucru şi de aceea de ea trebuie să ne îngrijim" (Filocalia, II, 24).

"Concentrarea este indispensabilă rugăciunii aşa cum fitilul este indispensabil lămpii" (Filocalia, II, 102).

"Mintea să păzească inima în timpul rugăciunii şi înăuntrul ei să se învârtă fără ca să se îndepărteze vreodată; iar din profundul inimii să înalţe rugăciuni la Dumnezeu" (Simeon Noul Teolog, Predica 68).

"Practica rugăciunii inimii poate să se facă în două moduri: câteodată mintea acţionează prima aderând la Dumnezeu în amintirea neîncetată a prezenţei sale; uneori însă acţiunea însăşi a rugăciunii este cea care cu flacăra bucuriei atrage mintea în intimitatea inimii şi o obligă să-l invoce pe Domnul Isus şi să rămână într-o adoraţie perenă în faţa lui (Grigore Sinaitul).

"Folosirea vâslelor este superfluă atunci când vântul umflă vela... Dacă vezi că rugăciunea interioară acţionează în tine şi nu încetează să izvorască spontan în inima ta, nu o neglija şi nu pune mâna pe cartea de rugăciuni..." (Grigore Sinaitul).

"Dacă în timpul nopţii sau în timpul zilei Domnul te-ar face să simţi o rugăciune pură şi reculeasă, lasă deoparte regulile tale de rugăciune şi cu toate forţele tale caută să aderi la Domnul Dumnezeu şi el va lumina inima ta în această lucrare a Duhului Sfânt" (Abba Filemon).

"Primul lucru care trebuie făcut pentru a învăţa să te rogi este să înţelegi că suntem foarte ignoranţi în rugăciune" (Abba Filemon).

"Trebuie să coborâm de la creier în inimă" (Teofan Zăvorâtul).

"În inimă stă viaţa şi tocmai acolo trebuie să căutăm să trăim" (Teofan Zăvorâtul).

"Dacă vrei să dobândeşti rugăciunea adevărată, perseverează cu tărie în rugăciune iar Dumnezeu, văzând bunăvoinţa ta, îşi va da darul rugăciunii adevărate" (Sfântul Macarie).

"Lucrul principal este să stai cu mintea în inimă în faţa lui Dumnezeu" (Teofan Zăvorâtul).

"Cu inteligenţa ta vei cunoaşte multe lucruri despre Dumnezeu, dar cu inima ta vei ajunge la Dumnezeu" (Teofan Zăvorâtul).

SFÂNTA TEREZA DE AVILA (1515-1582)

"Rugăciunea nu este decât un fapt de iubire" (Autobiografia, VII, 12).

"Este inexact să ne gândim că nu este rugăciune decât atunci când dispunem de timp şi de singurătate" (Autobiografia, VII, 12).

"Rugăciunea nu este pentru mine decât o intimă relaţie de prietenie, o întreţinere frecventă cu cel de care ne ştim iubiţi..." (Autobiografia, VIII, 5).

"Rugăciunea inimii este ca o scânteie de adevărată iubire faţă de Dumnezeu pe care Domnul începe să o aprindă în suflet" (Autobiografia, XV, 5).

În timpul rugăciunii inimii ("rugăciunea de linişte") "sufletul trebuie să se comporte cu blândeţe şi fără zgomot. Numesc zgomot a căuta multe cuvinte cu intelectul" (Autobiografia, XV, 5).

"...raţionamentele sunt ca nişte bucăţi mari de lemn puse fără discreţie pe focuşor, în felul acesta îl sufocă..." (Autobiografia, XV, 6).

"Scopul rugăciunii stă mai mult în iubire şi în efectele practice ale voinţei, decât în speculaţii intelectuale" (Castelul interior, III, 4).

"Esenţialul nu stă în a gândi mult, ci în a iubi mult" (Castelul interior, I, 7).

"Este foarte util să rămânem în cea mai mare solitudine pentru a uşura mai bine acţiunea lui Dumnezeu, permiţându-i să lucreze în noi ca în casa proprie.

Maximul care se poate face, după mine, este să adăugăm din când în când câte un cuvânt ca un fel de suflare uşoară care să învioreze flacăra fără s-o stingă." (Calea perfecţiunii, XXXI, 8)

"Sunt persoane - şi eu am fost una dintre acelea - pe care Dumnezeu continuă să le inspire rugăciunea de linişte (rugăciunea inimii). Dar ele se prefac că nu aud. Sunt atât de ataşate de rugăciunea vocală, şi fac atâtea rugăciuni şi atât de repede încât par că trebuie să credem că sunt obligate la o normă de cantitate în fiecare zi, o normă ce trebuie lichidată cât mai rapid posibil...

Voi păziţi-vă să faceţi aşa. Dimpotrivă, fiţi foarte atenţi dacă Dumnezeu vă cheamă la rugăciunea de linişte... pentru că pierdeţi o mare comoară." (Calea perfecţiunii, XXXI, 13).

"Credeţi că interesează prea puţin un suflet supus distracţiilor să înţeleagă acest adevăr şi să cunoască faptul că pentru a vorbi cu Tatăl său ceresc şi să se bucure de compania sa nu are nevoie să se urce la cer nici să ridice vocea? Oricât de încet ar vorbi, el care îi este aproape îl ascultă întotdeauna.

Şi pentru ca să-l caute nu are nevoie de aripi, pentru că este destul să se retragă în solitudine şi să-l contemple în sine însuşi." (Calea perfecţiunii, XXVIII, 2)

"Acelea dintre voi care ştiu să se închidă în felul acesta în micul cer al sufletului lor unde locuieşte acela care l-a creat şi a creat şi toată lumea, şi se obişnuiesc să-şi ia privirea şi să fugă de ceea ce le distrage simţurile lor, merg pe calea cea bună."

"Reculegerea are diferite grade, totuşi în principiu, nefiind încă atât de perfect, efectele sale nu sunt foarte sensibile. Sufletul însă să caute să se obişnuiască cu ea, să nu evalueze efortul pe care trebuie să-l facă pentru a se reculege, şi să se învingă trupul care-şi va cere drepturile sale" (Calea perfecţiunii, XXVIII, 7).

SFÂNTUL IOAN AL CRUCII (1542-1591)

"Dumnezeu se dăruieşte mai mult sufletului care este mai înaintat în iubire" (Urcarea muntelui Carmel, II, 5,4).

În rugăciune "este necesar ca toate simţurile, atât interne cât şi externe, să fie în odihnă, să fie calme, deoarece cu cât se agită mai mult cu atât creează mai mult deranj rugăciunii" (Cânt spiritual B, 16,11).

În rugăciunea inimii "sufletul nu face altceva decât să rămână într-un exerciţiu armonios cu Dumnezeu" (Cânt spiritual B, 16,11).

Rugăciunea inimii înseamnă a fi "în comunicare de iubire iubind" (Cânt spiritual B, 16,11). "Duhul Sfânt trezeşte iubirea" (Cânt spiritual B, 17,4).

Un semn pentru a şti momentul de trecere de la rugăciunea vocală la rugăciunea inimii este "dacă sufletul găseşte satisfacţie în a sta cu atenţie iubitoare în Dumnezeu, în pace interioară ... chiar şi în liniştea gândurilor" (Cânt spiritual, 13,4).

Să înveţi "să stai cu atenţie iubitoare în Dumnezeu, odihnindu-te cu intelectul, chiar dacă ai impresia că nu închei nimic... şi să nu smulgi sufletul din bucuria sa şi din pacea sa cu imaginaţia ori căutând reflecţii şi raţionamente" (Cânt spiritual B, 16,5).

Dacă ai impresia că nu concluzi nimic, "aminteşte-ţi că este deja mult să construieşti pacea în suflet" (Cânt spiritual B, 16,5).

Rugăciunea inimii este ca o "dăruire lui Dumnezeu: sufletul ca pe un lucru propriu îi oferă lui Dumnezeu pe Duhul Sfânt ca el să-l iubească atât cât merită" (Flacăra B, 3,79).

"... sufletul îi dă lui Dumnezeu tot ceea ce Dumnezeu i-a împărtăşit (pe Duhul Sfânt), pentru a răsplăti iubirea: ceea ce echivalează cu a dărui cât îi este dat" (Flacăra B, 3,79).

"Dumnezeu se mulţumeşte cu acel dar al sufletului şi nu s-ar mulţumi cu mai puţin; îl primeşte cu plăcere ca pe un lucru propriu pe care sufletul îi oferă dintr-al său" (Flacăra B, 3,79).

"În acest dar el îl iubeşte din nou, şi în această dăruire a sufletului din nou lui Dumnezeu, şi acesta îl iubeşte din nou" (Flacăra B, 3,79).

"Ce vrei mai mult, o, suflete? De ce mai cauţi încă în afara ta, din moment ce ai înăuntrul tău bogăţiile tale, satisfacţia ta, belşugul tău, împărăţia ta, adică pe Iubit?

Totuşi îmi vei spune: dacă Iubitul sufletului meu este înăuntrul meu, de ce nu-l găsesc şi nu-l simt?

Cine vrea să găsească un lucru ascuns trebuie să intre până la ascunzişul unde acel lucru se găseşte.

Va fi necesar ca tu, pentru ca să-l găseşti, uitând toate lucrurile şi îndepărtându-te de toate creaturile, să te refugiezi în ascunzătoarea interioară a spiritului tău... Atunci rămânând ascuns în el îl vei iubi...

Însă nu te opri niciodată în iubire... Dumnezeu fiind inaccesibil şi ascuns chiar dacă ţi se pare că-l găseşti, că-l simţi şi că-l înţelegi, trebuie să-l consideri întotdeauna ascuns şi să-l cauţi în obscuritate..." (Cânt spiritual B, 6).

"Apropiindu-te de el, soare strălucitor, ochiul tău trebuie în mod necesar să fie lovit de întuneric" (Cânt spiritual B, 6).

SFÂNTA TEREZA DE LISIEUX (1873-1897)

"Vocaţia mea e iubirea! Acolo mi-am găsit locul în sânul Bisericii" (Istoria unui suflet, XI).

"Cel mai mic act de iubire pură este mai util de toate faptele luate la un loc" (Istoria unui suflet, XI).

"Numai abandonarea în mâinile Domnului meu mă conduce, nu cunosc altă busolă. Nu mai ştiu să cer nimic cu ardoare în afară de îndeplinirea perfectă a voinţei lui Dumnezeu în mine" (Istoria unui suflet, VIII).

"Bineînţeles să se poate cădea, că se poate comite infidelităţi, dar iubirea care ştie să tragă profit din toate, consumă imediat ceea ce îi displace Domnului" (Istoria unui suflet, XI).

"Am înţeles că toate faptele, chiar şi cele mai splendide, fără iubire nu sunt nimic" (Istoria unui suflet, XI).

PĂRINTELE DE FOUCAULD (1858-1916)

"A mă ruga înseamnă în primul rând să mă gândesc la mine iubindu-mă" (Comentariu la Luca, XII, 48).

"Cu cât mă iubesc mai mult, cu atât mă rog mai bine" (Comentariu la Luca, XII, 48).

"Rugăciunea este atenţia sufletului fixat cu iubire asupra mea: cu cât atenţia este mai plină de iubire, cu atât mai bună este rugăciunea mea" (Comentariu la Luca, XII, 48).

"Ceea ce trebuie să domine întotdeauna în rugăciune este iubirea" (Comentariu la Luca, XII, 48).

"Rugăciunea cu atât valorează mai mult, cu cât este mai bogată în iubire" (Comentariu la Luca, XI, 13).

"... solitudine în compania lui Isus, în continuu împreună cu el, să nu ne ocupăm decât de el, ţinându-ne duios la picioarele sale, acum privindu-l fără să spunem nimic, acum întrebându-l, acum bucurându-ne de el, aşa cum făceau apostolii" (Comentariu la Matei, VI, 30).

"Când iubim o fiinţă, o privim fără a obosi, nu avem ochi decât pentru ea, nu ne gândim decât la ea... este iubirea" (Meditaţie asupra Sfintelor Evanghelii).

"Tu mă înveţi să mă rog, o Dumnezeul meu, să mă rog fără discursuri studiate, fără fraze, fără rafinament, un simplu strigăt al inimii..." (Comentariu la Marcu, XIV, 39).

"Sunt două moduri de a ne ruga: lăsând să strige inima proprie, cerându-i lui Dumnezeu cu simplitate de copil ceea ce ea doreşte... şi a spune numai: facă-se voia ta."

"Să ne folosim ori de una ori de cealaltă manieră de a ne ruga atunci când Duhul Sfânt ne-o va inspira" (Comentariu la Marcu, XIV, 39).

"Eu nu-ţi cer să te gândeşti mult, ci să iubeşti mult; adoră-mă şi iubeşte-mă, priveşte-mă şi repetă-mi neîncetat că tu mă iubeşti, că mi te dăruieşti mie" (Scrieri Spirituale).

"Te agiţi pentru mine în loc să mă contempli iubitor, ceea ce este singurul lucru necesar, este ceea ce eu iubesc cel mai mult... Dacă tu ai înţelege fericirea care există în a sta la picioarele mele şi în a mă privi, nu ai petrece atâta timp gândindu-te la lucruri de nimic" (Opere spirituale, Paoline, Milano 1964, 529).

"Să iubim, să iubim, toată ocupaţia noastră stă în iubire, în a-l contempla pe Iubit" (Opere spirituale, 779).

"Îl privim, îi spunem iubirea noastră, ne bucurăm să stăm la picioarele sale, îi spunem că la picioarele sale vrem să trăim şi să murim" (Opere spirituale, 315).

"Iubirea constă nu în a simţi că iubim, ci în a voi să iubim: când vrem să iubim mai mult decât orice alt lucru, iubim mai mult decât orice alt lucru" (Opere spirituale, 315).

"Temelia iubirii, al adoraţiei, stă în a ne pierde, în a ne scufunda în cel pe care-l iubim şi în a considera drept nimic tot restul" (Opere spirituale, 41).

"Pentru a mă ruga ţie este suficient să stau cu iubire la picioarele tale contemplându-te" (Opere spirituale, 164).

"Când iubim suntem aşa de mici, ne vedem aşa de mizerabili şi aşa de săraci..." (Opere spirituale, 164).

ELISABETA A SFINTEI TREIMI (1880-1901)

"Iubirea nu se plăteşte decât cu iubire. El locuieşte în centrul cel mai intim al sufletului ca într-un sanctuar unde vrea să fie iubit fără întrerupere până la adoraţie" (Scrisori, 213).

"Rugăciunea înseamnă a merge cu toată simplitatea la Acela pe care-l iubim, înseamnă a sta alături de el ca un copil în braţele mamei, înseamnă o abandonare a inimii" (Scrisori, 179).

"Din momentul ce el este întotdeauna cu mine, rugăciunea, «inima la inimă» nu poate înceta niciodată!

Îl simt atât de viu în sufletul meu, nu trebuie decât să mă reculeg pentru a-l întâlni în mine, şi aici stă toată fericirea mea" (Scrisori, 141).

"Mângâierea mea este aceea de a mă reculege ca să mă bucur de prezenţa ta, pentru că atunci te simt înăuntrul meu, o, iubirea mea supremă". (Jurnal, 23 ianuarie 1900).

EXERCIŢIU PRACTIC DE RUGĂCIUNE

- Acum Duhul Sfânt te va face să guşti puţin câte puţin frumuseţea rugăciunii inimii. Vei ajunge la această hotărâre: cu cât faci mai mult rugăciunea inimii, cu atât mai mult simţi că ai pus o piatră la temelia vieţii tale. Roagă-te aşa:

"Duhule Sfânt, ajută-mă să duc multe persoane la rugăciunea inimii!"

"Duhule Sfânt, fă ca eu să învăţ să mă rog în timp ce îi învăţ pe alţii să se roage!"

- Adresează-te lui Cristos şi ia în mână o pagină din Evanghelie pe care ai gustat-o mai mult şi acolo întreabă-l pe Cristos cui trebuie să-i anunţi mai întâi rugăciunea.

Este darul cel mai mare pe care îl poţi face unei persoane. Dacă înveţi pe cineva rugăciunea pui persoana în contact direct cu Dumnezeu. Poate că aceasta este prima din toate evanghelizările.

- Fă rugăciunea inimii reculegându-te ca să te bucuri de prezenţa Tatălui, iubirea ta infinită. Dar ai grijă să o faci azi luând pe cineva cu tine, lângă tine; iubeşte-l pe Tatăl unit cu persoana pe care o iubeşti mai mult: "Tată, fă să te iubim cu fapta! Din toate puterile!"

- Confruntă-te cu ultima pagină: "Dacă vrei să te rogi bine".

RUGĂCIUNEA ZILEI

Repetă cu statornicie: "Tată, numai în tine este bucuria mea."

Psalmul 36 este un psalm sapienţial, conţine multe chemări la rugăciunea inimii.

Psalmul 36

Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el va asculta cererile inimii tale.
Încredinţează-i Domnului calea ta
şi încrede-te în el,
şi el va duce la îndeplinire;
el va face să strălucească dreptatea ta ca lumina
şi judecata ta ca soarele la amiază.
Stai în tăcere înaintea Domnului şi aşteaptă-l;
nu-l invidia pe cel care are reuşită în drumul său,
pe omul care urzeşte viclenie.
Fereşte-te de mânie, depărtează de la tine furia,
nu te aprinde, ca să nu faci răul,
fiindcă cei ce fac rele vor fi nimiciţi,
iar cei ce nădăjduiesc în Domnul
vor moşteni pământul.
Încă puţin şi cel rău nu va mai fi;
vei căuta locul lui şi nu-l vei mai găsi.
Dar cei sărmani vor moşteni pământul
şi se vor bucura de multă pace.
Cel rău unelteşte împotriva celui drept
şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
Domnul însă râde de el,
căci vede cum i-a venit ziua.
Cei răi scot sabia, îşi încordează arcul,
ca să-l doboare pe cel smerit şi sărac,
ca să-i ucidă pe cei care urmează căi drepte.
Dar sabia lor le va intra în inimă
şi arcurile lor se vor frânge.
Mai bun e puţinul celui drept
decât bogăţia multă a celor nelegiuiţi,
căci braţele celor nelegiuiţi vor fi zdrobite,
dar sprijinul celor drepţi este Domnul.
Domnul cunoaşte zilele celor neprihăniţi,
moştenirea lor este veşnică.
Ei nu rămân de ruşine în timpul nenorocirii
şi în zilele de foamete sunt îndestulaţi.
Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi
şi vrăjmaşii Domnului
ca podoaba câmpului vor trece,
ca fumul se vor risipi.
Cel nelegiuit împrumută şi nu dă înapoi,
dar cel drept se îndură şi dăruieşte.
Căci cei binecuvântaţi de el vor moşteni pământul,
iar cei blestemaţi de el vor fi nimiciţi.
Paşii omului sunt întăriţi de Domnul
şi-l însoţeşte cu iubire pe cărarea vieţii.
Când omul se clatină, nu cade,
căci Domnul îl ţine de mână.
Am fost tânăr şi am îmbătrânit,
dar n-am văzut să fie părăsit cel drept,
nici urmaşii lui să cerşească pâine.
Ziua întreagă, el se milostiveşte şi dă cu împrumut
şi neamul lui va fi binecuvântat.
Îndepărtează-te de rău şi fă binele
şi vei avea o casă pentru totdeauna.
Căci Domnul iubeşte dreptatea
şi nu părăseşte pe credincioşii săi.
Cei răi vor pieri pentru totdeauna
şi neamul celor fără de lege va fi nimicit.
Cei drepţi vor moşteni pământul
şi-l vor locui în vecii vecilor.
Gura celui drept exprimă înţelepciunea
şi limba lui rosteşte dreptatea.
Legea Dumnezeului său este în inima lui
şi paşii lui nu şovăie.
Nelegiuitul pândeşte pe cel drept,
căutând să-l omoare;
dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui
şi nu-l va condamna când va fi judecat.
Aşteaptă-l pe Domnul şi păzeşte calea lui
şi el te va înălţa ca să moşteneşti pământul,
şi tu vei vedea când vor fi nimiciţi păcătoşii.
L-am văzut pe cel nelegiuit triumfând
şi ridicându-se ca un cedru înverzit;
a trecut şi nu mai este,
l-am căutat şi nu l-am mai aflat.
Priveşte la cel desăvârşit, caută la cel drept,
căci omul păcii are parte de urmaşi.
Cei nelegiuiţi însă vor dispărea cu toţii,
urmaşii celor fără de lege vor fi nimiciţi.
Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul,
el este ocrotitorul lor în timpul încercării.