ÎNVĂŢĂTORULE, ÎNVAŢĂ-NE SĂ NE RUGĂM!
Curs introductiv în rugăciune
de Andrea Gasparini
Traducere de pr. Cristinel Fodor

A PATRA SĂPTĂMÂNĂ

Rugăciunea inimii

5. A ÎMPĂRTĂŞI IUBIRE

Tată, vie împărăţia ta
(Mt 6,10)

A treia etapă: a împărtăşi iubire

Lunga rugăciune sacerdotală a lui Isus la ultima cină este o magnifică rugăciune a inimii, care iradiază iubirea sa asupra întregii omeniri.

După exemplul lui Isus, rugăciunea noastră a inimii are nevoie la un moment dat să dezvăluie orizonturile iubirii. Are nevoie să comunice iubire, să verse asupra tuturor iubire.

"Iar când toate îi vor fi supuse, atunci şi el, Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi." (1Cor 15,28).

"Vie împărăţia ta!", ne-a învăţat Isus să ne rugăm.

De aceea, în drumul rugăciunii inimii este urgent să ajungem imediat să-i implicăm pe toţi în iubirea noastră.

O RUGĂCIUNE CARE CERE AJUTOR

Există o rugăciune care cuprinde într-adevăr totul. Iat-o: "Isuse, dă-mi inima ta!".

Când ne rugăm aşa cerem într-adevăr tot ceea ce Isus ar vrea să ne dea.

Nu este posibil să cerem mai mult. Când în tăcerea rugăciunii inimii cerem inima lui Cristos, noi îi oferim lui Cristos omagiul de iubire cel mai mare, ca şi cum am spune cu Petru: "Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc!"

Trebuie făcută cu îndrăzneală, "Nu obţine lucruri mari cine se teme să ceară lucruri mari" (Wilhelm de la mănăstirea "Sf. Teodoric").

Dar trebuie să simţim nevoia să cerem pentru toţi inima lui Cristos, până când "Cristos va fi totul în toţi" (Col 3,11).

S-o cerem pentru persoanele pe care le iubim,
s-o cerem pentru persoanele încredinţate nouă,
s-o cerem pentru persoanele pe care nu le iubim sau care nu ne iubesc.

Cât de mare este rugăciunea inimii când devine rugăciune pentru duşmanii noştri!

Trebuie să învăţăm să iradiem iubire asupra responsabililor marilor probleme mondiale: în Biserică, în lume, asupra responsabililor din politică, din economie, ai păcii. Asupra tuturor.

Dar să avem grijă ca rugăciunea noastră să fie iubire: ca rugăciunea pentru alţii, în timp ce cerem iubire, să se transmită asupra noastră, cerând mai întâi de toate pentru noi convertirea, adică iubirea.

Doamne, schimbă-mă pe mine, mai întâi de toate! Inima lui Cristos mai întâi pentru mine, care sunt păcătos!

O IDEE LUMINOASĂ

Vrem să sugerăm o tactică ce ne pare înţeleaptă: când cerem inima lui Cristos, să nu lăsăm în vag cererea noastră, cerem cu mare precizie:

Doamne, dă-mi inima ta!

O cer pentru azi,

pentru că pentru mâine mă voi ruga mâine.

Ne pare mai inteligent să ne rugăm aşa.

Isus nu ne învaţă să cerem pâinea cea de toate zilele? Punctarea nevoii după inima lui Cristos pentru azi face în aşa fel ca toată ziua să dobândească o sensibilitate nouă faţă de evenimente, persoane, datorii.

A ne ruga pentru a trăi cu fidelitate faţă de Cristos, cu inima lui Cristos toate evenimentele zilei, face mai vie atenţia faţă de voinţa lui Cristos pentru momentele critice ale zilei, atunci când apare greutatea, când voinţa rea îşi va deschide calea, când fervoarea va scădea.

Şi totul trebuie să se facă în puţine cuvinte (ar fi suficientă invocarea numelui lui Isus ca să spunem totul), verificând naturaleţea rugăciunii pe care o facem. Şi aici ne folosesc trei teste:
- să fim treji şi prezenţi;
- Dumnezeu să fie centrul tuturor gândurilor;
- totul să fie iubire.

AŞA VORBESC MAEŞTRII SPIRITUALI

Este obositor să te rogi astfel? Stareţul Teofan Zăvorâtul spune: "Nimic nu se obţine fără efort. Ajutorul lui Dumnezeu este întotdeauna gata şi întotdeauna aproape, dar este dat numai celor care caută şi se silesc".

Apoi... "cine iubeşte nu oboseşte!" (Wilhelm de la mănăstirea "Sf. Teodoric").

Atunci se înţelege de ce Simone Weil a scris: "Atenţia este esenţa rugăciunii; calitatea atenţiei este strâns legată de calitatea rugăciunii".

P. Pennington observă: "Adevărata rugăciune nu este constituită din cuvintele noastre, ci de efortul nostru de a fi prezenţi în faţa lui."

Nu te aştepta la nimic, stai numai înaintea lui şi lasă să se întâmple ceea ce vrea el...

Dumnezeu ar fi putut să creeze capul nostru în alt mod: să pună în noi un întrerupător care să stingă fantezia când trebuie să ne concentrăm; un alt întrerupător să stingă memoria, altul pentru a modera sensibilitatea. Însă, Dumnezeu s-a gândit bine să lase în noi toate acele obstacole în calea reflecţiei şi a concentrării pentru că acele obstacole ne sunt foarte necesare pentru a-i demonstra iubirea noastră atunci când mergem la el.

Rugăciunea inimii este dificilă datorită simplităţii sale. Noi iubim lucrurile complicate, speciale, care cer puţină genialitate, aşa încât să scoată în evidenţă şi să satisfacă într-un fel eu-l nostru.

Ne place să complicăm lucrurile şi astfel să ne felicităm că suntem grozavi. Dar în rugăciunea inimii, care constă în întregime în a merge la Dumnezeu şi a-l lăsa pe el să facă totul, avem puţine motive ca să ne felicităm şi să ne auto-exaltăm.

Rugăciunea inimii, fiind o rugăciune profundă, deschide calea roadelor Duhului Sfânt.

Cine a învăţat rugăciunea inimii trebuie s-o transmită altora. Este o datorie de dreptate.

Poetul libanez Kahlil Gibran are o minunată intuiţie despre rugăciunea inimii. Spune:

"When you love, don't say: I have God in my heart!" (Când iubeşti nu spune: îl am pe Dumnezeu în inimă). "But say: I am in the heart of God!" (Ci spune: sunt în inima lui Dumnezeu).

Rugăciunea inimii este în întregime aici: a intra în inima lui Dumnezeu!

O GRAVĂ ABSURDITATE: PĂCATUL TRINITAR

Cunoscutul teolog Bruno Forte o numeşte "cea mai profundă contradicţie a creştinismului".

Sunt 2000 de ani de când Biserica practică şi învaţă rugăciunea trinitară, dar creştinii încă nu au învăţat-o. A avut loc, spune Bruno Forte, "exilul Sfintei Treimi". "Sfânta Treime, de fapt, apare ca o teoremă cerească abstractă".

Kant notase deja că misterul trinitar a devenit "o teoremă cerească abstractă care nu are nimic de-a face cu viaţa oamenilor, cu lacrimile lor, cu sudoarea lor pe pământ".

Vina este a noastră! Misterul trinitar trebuie să devină mai întâi centrul rugăciunii noastre a inimii.

O PROPUNERE

Pentru cel care a ajuns să practice ora de adoraţie, iată o propunere concretă pentru a coborî în misterul trinitar.

Primul sfert de oră: dedicat în întregime Duhului Sfânt pentru a implora iubirea, pentru a învăţa să iubim, pentru a căuta împreună cu el "punctul de convertire". Să ne exercităm să iubim.

Al doilea sfert de oră: dedicat în întregime lui Isus şi să ne lăsăm iubiţi, concentrându-ne atenţia asupra iubirii sale; să citim Cuvântul lui Dumnezeu săpând în iubire.

Al treilea sfert de oră: dedicat în întregime Tatălui, abandonându-ne voinţei sale, şi pentru a împărtăşi iubire. "Tatăl meu, totul meu!" "Dă-mi inima lui Cristos, o cer pentru azi, pentru circumstanţele cele mai critice de azi, şi dă inima lui Cristos... tuturor!"

Ultimul sfert de oră să ne bucurăm de prezenţa lui Dumnezeu, să mulţumim şi să ne bucurăm că suntem la picioarele sale.

Când rugăciunea devine inteligentă, toate lucrurile se schimbă în noi şi în jurul nostru.

MEDITAŢIA TRANSCENDENTALĂ

Are vreo relaţie cu rugăciunea inimii? Nu se apropie mult la ea?

Există diferenţe abisale între meditaţia transcendentală şi rugăciunea inimii. Primul este un exerciţiu psihologic de autocontrol, care are scopul de a crea pacea în inimă, a doua este un act de credinţă, este o rugăciune care duce la căutarea constantă a voinţei lui Dumnezeu. Dar există puncte de legătură între cele două.

Fără îndoială că meditaţia transcendentală a produs mari roade spirituale în lumea occidentală şi acest lucru ne face să înţelegem urgenţa de a răspândi pretutindeni şi cu toţii rugăciunea inimii.

Trapistul P. Pennington, care o cunoaşte bine şi a întemeiat în USA importante centre de spiritualitate pentru a învăţa rugăciunea inimii (el o cheamă "Centering Prayer", rugăciunea care merge la centru), a scris: "Eu cred că un creştin poate folosi T.M. (Transcendental Meditation) fără nicio ezitare, şi dacă este capabil să o insereze într-un context de credinţă (fără să-i modifice deloc tehnica) ea poate deveni pentru el o metodă autentică de rugăciune contemplativă".

Cel mai renumit care a răspândit-o în occident, Guru Mahesh Yogi, afirmă: "Dacă mulţi ar face-o, omenirea ar intra într-o eră de pace şi de colaborare care ar duce la prosperitate".

Meditaţia transcendentală a ajuns în USA din India acum câteva decenii. Constă, în sine, într-un lucru foarte simplu. "Să-l facă pe om să coboare de două ori pe zi în adâncul său pentru a atinge Absolutul". Mahesh Yogi insistă în a spune că nu este ceva care aparţine unei religii anume. Dar mulţi nu împărtăşesc această afirmaţie. Este o foarte simplă tehnică naturală? În USA a intrat aproape în toate universităţile americane, este răspândită de multe posturi de televiziune, a făcut să răsară mii de centre de meditaţie. Azi este predată în şcolile publice, chiar şi catolice, de toate gradele, în licee şi colegii.

S-au născut în America şcoli speciale de T.M. pentru recuperarea întemniţaţilor şi a grupurilor etnice marginalizate. Azi este predată la Academia Militară USA şi chiar şi în unele trape.

Diferenţa faţă de rugăciunea inimii ar putea fi sintetizată aşa:
T.M.
- Multă tehnică, un pic de rugăciune
- Exerciţiu psihologic
- Protagonist: subiectul
- Ascultare faţă de o nevoie imperioasă
de pace şi de corectitudine interioară

Rugăciunea inimii
- Puţină tehnică, multă rugăciune
- Act de credinţă profundă
- Protagonist: Duhul Sfânt, "suflul vital al rugăciunii noastre"
- Ascultare faţă de Isus Cristos: "Vegheaţi şi rugaţi-vă pentru a nu cădea în ispită; duhul este gata, carnea este slabă."

După cum se vede, diferenţele sunt însemnate. Dar este oportună crearea unei apropieri, mai ales pentru a înţelege binele imens pe care îl poate produce practica constantă a rugăciunii inimii.

Cine a ajuns să înţeleagă şi să practice rugăciunea inimii cu o anumită statornicie nu va întârzia să-i vadă roadele:
- auto-stăpânirea gândirii,
- pacea,
- antrenarea la răbdare, la fidelitate,
- setea de adevăr,
- nevoia de a demasca ipocriziile noastre,
- căutarea constantă a voinţei lui Dumnezeu şi o abandonare totală lui,
- antrenarea la ascultarea de Dumnezeu,
- o afecţiune nouă faţă de rugăciune şi sila de rugăciunea superficială şi distrată,
- sensibilitatea faţă de acţiunea Duhului Sfânt în noi.

Cine a ajuns la rugăciunea inimii şi i-a înţeles importanţa, trebuie să-i înveţe şi pe alţii şi să o facă cunoscută la cât mai multe persoane posibil.

Este o datorie de conştiinţă transmiterea darurilor lui Dumnezeu!

Puncte fixe

Iată câteva observaţii concluzive:

1. Rugăciunea inimii înseamnă, mai întâi de toate, intrarea în adâncul nostru pentru a-l întâlni pe Dumnezeu.

Înseamnă, mai întâi de toate, să luăm act de prezenţei lui Dumnezeu în noi.

Concentrarea în rugăciune nu este altceva decât o întâlnire cu Dumnezeu în adâncul fiinţei noastre.

"Dacă cineva mă iubeşte, va ţine cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el" (In 14,23).

"Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?" (1Cor 3,16).

Nu are acces la adâncul său cine iubeşte gălăgia, cine este superficial şi cine se teme de tăcere.

2. Rugăciunea inimii cere întotdeauna o uşoară violenţă, pentru că înseamnă o trecere de la lumea simţurilor la lumea noastră interioară profundă.

Înseamnă să intrăm într-o altă realitate, înseamnă a merge împotriva curentului, o reacţie la superficialitate.

Suntem puternic structuraţi pe sensibil; ne costă să ne concentrăm, să facem linişte, să coborâm în adâncul conştiinţei.

3. Rugăciunea inimii înseamnă întotdeauna convertire, pentru că este întotdeauna trecere de la împrăştiere la concentrare. Iar în concentrare are loc întotdeauna impactul cu mizeria noastră.

Rugăciunea inimii începe întotdeauna cu sinceritatea şi umilinţa.

Înseamnă ciocnirea cu măştile noastre, de care vrem să ne eliberăm, înseamnă întâlnirea cu rănile noastre, de care vrem să ne vindecăm.

Această ciocnire este necesară pentru a porni bine în rugăciunea inimii.

4. Iată câteva premise indispensabile pentru rugăciunea inimii:
Calm - un spirit agitat nu poate intra în adâncul său.
Tăcere - în gălăgie nu este posibilă concentrarea.
Ordine şi purificare - Exigenţa de a-i plăcea lui Dumnezeu este fundamentală, întâlnindu-ne cu el.
Umilinţă - să facem adevărul în noi, intrând astfel în contact cu Duhul adevărului. Când suntem "adevăraţi" avem acces la Duhul adevărului.

5. Pentru ca rugăciunea inimii să aibă o garanţie de seriozitate trebuie să se deschidă asupra prezentului şi nu atât asupra viitorului; asupra a ceea ce este imediat, şi nu atât asupra ipoteticului.

Prezentul interesează. Şi în prezent este imediatul cel care contează mai mult. Iubirea ori porneşte imediat ori trebuie să ne îndoim că este iubire.

Rugăciunea inimii înseamnă concretul şi imediatul în iubire.

6. Iubirea concretă nu este făcută din romantism, ci din hotărâri concrete.

Până când nu luăm din punct defectele noastre, începând de la slăbiciunile cele mai grave şi nu le supunem terapiei de la rugăciunea inimii, trebuie să ne îndoim de iubirea noastră.

Rugăciunea inimii este decizie de luptă.

În agricultură, un insecticid diluat nu face nimic, dimpotrivă, întăreşte omida care devorează planta.

Dacă nu se pornim hotărâţi cu tratamentul, defectele noastre cu trecerea timpului nu se reduc, ci se întăresc.

Rugăciunea este izvorul sufocat de mărăcini; dacă dăm la o parte pietrele, izvorăşte apa de izvor.

Suntem făcuţi pentru profunzime, dar totul ne împrăştie. Împrăştierea maximă este păcatul.

Legătura dintre rugăciune şi convertire este foarte strânsă şi niciodată nu e rezolvată.

7. Trebuie să acceptăm că rugăciunea inimii este supusă uzurii. Este o problemă existenţială, legată de slăbiciunea noastră.

Chiar şi sacramentele cele mai mari sunt supuse obişnuinţei; până şi persoana lui Isus pierde din importanţă pentru apostolii care-i stai continuu alături.

Cum trebuie remediat acest lucru? Cu grija faţă de o interioritate nouă şi intensivă.

Nu este alt remediu decât aceasta: numai reflecţia, concentrarea, pustiul vindecă superficialitatea.

8. Rugăciunea inimii trebuie să producă roade: trebuie să aprindă o flacără. Dacă nu are loc aprinderea motorului, este semn că cheia de pornire nu a funcţionat, este semn că rugăciunea inimii nu a fost, ori au fost numai cuvinte şi gânduri frumoase.

Trebuie ca roadele să se vadă şi să se vadă repede, pentru că dacă s-a aprins iubirea, ceva trebuie să se pună în mişcare.

9. Rugăciunea inimii nu trebuie să se formalizeze în scheme prefabricate. Nu constă nici în anumite reguli, nici în scheme rigide, chiar dacă este bine, la început, să se folosească toate mijloacele utile pentru uşurarea concentrării.

Iubirea nu are scheme, iubirea este iubire şi încalcă toate schemele. Dar adevărata iubire are semne de autenticitate.

Să ne lansăm conduşi de Duhul Sfânt. Să ţintim la centru: să iubim! Şi să survolăm restul. Dacă centrul rugăciunii este salvat, dacă este garantat, să nu ne pierdem în scheme.

10. Rugăciunea inimii cere bunăvoinţă şi hotărâre; este suficientă puţină trândăvie şi este compromisă.

Se spune că pentru a strica o sticlă de vin bun este deajuns să o laşi destupată.

În rugăciunea inimii orice neglijenţă se plăteşte.

11. chiar dacă cunoaştem limitele pe care le au metodele şi schemele, totuşi trebuie să afirmăm că rugăciunea inimii, tocmai pentru că este dificilă, are nevoie de stâlpi organizatorici.

Voinţa are nevoie de stăvilare, de şine, de metodă.

12. Este dovedit din punct de vedere psihologic că mintea nu poate niciodată să se gândească la două lucruri deodată.

În rugăciunea inimii, dacă încep să raţionez, mă desprind de prezenţa lui Dumnezeu: gândurile şi cuvintele mă pot duce foarte departe de la concentrarea asupra lui Dumnezeu.

13. Primul rod al rugăciunii inimii este să înţelegem că nu ştim deloc să ne rugăm şi că în rugăciune vânăm mereu gratificări.

EXERCIŢIU PRACTIC DE RUGĂCIUNE

- Duhul Sfânt te invită să răspândeşti la toţi toată iubirea ta. Câtă lume nu ştie să se roage! Câtă lume nu are simţul lui Dumnezeu! Fă-o tu pentru ei, imploră peste ei iubirea lui Dumnezeu! Fă-o tu pentru ei, imploră peste ei iubirea lui Dumnezeu. Fă să treacă prin faţa ta orice persoană dragă şi cere pentru ei darul cel mai mare: să ştie să-l iubească pe Dumnezeu din toate puterile.

- Adresează-te lui Cristos şi spune rugăciunea pe care ne-a învăţat-o el: "Vie împărăţia ta!" Dar întreabă-l pe Cristos: ce trebuie să mai fac încă pentru a duce credinţa în familia mea, la locul meu de studiu ori de muncă?

- Rugăciunea inimii o vei dace cufundându-te în iubirea Tatălui, îndelung şi în tăcere. Este de ajuns ca să fii în prezenţa sa şi să iubeşti. "Nu obţine lucruri mari cui îi este frică să ceară lucruri mari." Roagă-te: "Tată, totul meu! Cer ca tu să fii totul în toate creaturile pe care le iubesc!"

Ia o hotărâre puternică şi inteligentă pentru a duce la toţi iubirea lui Dumnezeu.

- Întoarce-te la ultima pagină: "Dacă vrei să te rogi bine".

RUGĂCIUNEA ZILEI

Repetă frecvent: "Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!"

Psalmul 33 este un psalm sapienţial, are un mesaj puternic de transmis, care ar putea să se traducă în aceste cuvinte: "Eşti capabil să iubeşti?" şi răspunde: "Învaţă de la Dumnezeu!"

Psalmul 33
Al lui David. Când s-a prefăcut nebun înaintea lui Abimelec şi,
fiind alungat de la acesta, a plecat.

Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure!
Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă.
Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor ruşina.
Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate necazurile sale.
Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
ferice de omul care se încrede în el.
Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el.
Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic.
Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă,
vă voi învăţa frica de Domnul.
Cine este omul care doreşte viaţa,
care vrea zile multe ca să vadă binele?
Fereşte-ţi limba de răutate
şi buzele de vorbe înşelătoare;
fugi de rău şi fă binele,
caută pacea şi urmeaz-o.
Ochii Domnului sunt peste cei drepţi
şi urechea lui ia aminte la strigătele lor.
Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul,
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.
Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din orice strâmtoare.
Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu sufletul mâhnit.
Multe încercări se abat peste cel drept,
dar Domnul îl eliberează din toate.