ÎNVĂŢĂTORULE, ÎNVAŢĂ-NE SĂ NE RUGĂM!
Curs introductiv în rugăciune
de Andrea Gasparini
Traducere de pr. Cristinel Fodor

A TREIA SĂPTĂMÂNĂ

Rugăciunea de ascultare

3. CINCI CANALE

Vorbeşte, Doamne, căci robul tău ascultă!
(1Sam 3,10)

Angajamentul constant

Când rugăciunea devine ascultare suntem deja înaintaţi. Dar trebuie ca ascultarea să fie constantă, nu cu cratime.

Cine nu este antrenat la rugăciune poate chiar să facă un punctuleţ la acest grad de rugăciune, apoi coboară repede. Este obositor.

Cum se face?

Trebuie să plecăm de la purificare, trebuie să învăţăm să jupuim orgoliul.

Trebuie să ne facem adevăr. Să devenim adevăr. Dumnezeu nu reuşeşte să ne vorbească până când nu vom învăţa să ne luăm măştile de pe faţă.

Iată prima operaţiune importantă: să ne spunem adevărul, să ne coborâm în adevăr, să facem adevărul înăuntrul nostru.

Să ne punem în faţa mizeriilor noastre cu mare curaj, spunând pâinii pâine şi vinului vin.

Trăim din subterfugii. Înainte de a intra în contact cu Dumnezeu trebuie să răsturnăm situaţia noastră de comoditate, să înţelegem oribila noastră mizerie, să ne punem în sărăcie absolută înaintea sa. Când am devenit sinceritate, atunci Dumnezeu poate într-adevăr să irupă... şi să vorbească.

Dumnezeu vorbeşte.

Prin ce căi vorbeşte? În mod normal, s-ar putea spune că Dumnezeu foloseşte cinci canale de transmisie pentru a comunica cu omul de bună voinţă.

MINTEA

Dumnezeu ne face să înţelegem. Ne face să înţelegem problemele într-o lumină nouă, deseori în mod atât de clar încât se năruiesc iluziile şi ne trudim să avem pacea.

Dar Dumnezeu nu agită. Diavolul este cel care agită, nu Dumnezeu. Vocea lui este atât de modestă, atât de delicată că este destul şi un nimic ca s-o sufoce.

VOINŢA

Dumnezeu ne face să voim.

Voinţa este pusă în mişcare către o direcţie de clarificare. Este ca şi cum o bucăţică de fier ar intra într-un câmp magnetic; voinţa se orientează spre Dumnezeu, se face docilă ca o bucată de fier în contact cu un magnet.

Simţim ceea ce trebuie să facem şi avem forţa pentru a face. Dumnezeu este cel care ne-a atins.

EMOŢIILE

Poate că toţi au experimentat momente intense de bucurie după rugăciunea prelungită. Este ceva dificil de explicat: câteodată este bucurie, câteodată este numai pace profundă, câteodată este emoţie. Probabil că Dumnezeu a atins sensibilitatea noastră.

Dacă urmează roade concrete de bine, este aproape sigur că acea emoţie este rezultatul unui contact adevărat cu Dumnezeu. Spunem: "este aproape sigur", numai pentru că lumea spiritului nu poate fi controlată.

Dar "după roade veţi cunoaşte copacul", a spus Domnul. Dacă aceste momente de intimitate cu Dumnezeu dezlănţuie generozitatea noastră, ne maturizează pentru caritate, ne desprind de egoism, ne fac umili, roadele există.

Trebuie să adăugăm: Dumnezeu nu vorbeşte emoţiilor noastre întotdeauna pe un ton plăcut; atunci când ne vorbeşte prin remuşcare, nemulţumire, gol, nu este plăcut, dar Dumnezeu aşteaptă ca să răspundem. Simţirea limitelor noastre este deja o acţiune a lui Dumnezeu în noi, este deja un adevărat dar de har. Dumnezeu aşteaptă răspunsul.

IMAGINAŢIE

În Dialogul Ioanei d'Arc di Bernard Shaw, judecătorul îi spune tinerei: "Acele voci care le auzi, provin din imaginaţia ta". "Natural - a răspuns Ioana D'Arc inchizitorului - Dumnezeu nu are altă cale decât imaginaţia noastră pentru a ne vorbi. Dar Dumnezeu este cel care vorbeşte!"

În viaţa noastră sunt momente de mare luciditate în care Dumnezeu a vorbit în mod foarte clar: aproape toţi le-au experimentat.

Bineînţeles că este un discurs care nu trebuie făcut visătorilor. În anumite momente vocea conştiinţei este atât de clar, atât de în contrast cu tot ceea ce am vrea noi, încât nu se poate dubita de o prezenţă divină care "numără firele de păr de pe cap" şi intervine în anumite determinate ale existenţei noastre influenţând deciziile noastre.

MEMORIA

Câteodată Dumnezeu ne vorbeşte amintindu-ne de paşii greşiţi pe care i-am făcut, ne influenţează cu amintirile trecute: dureri şi bucurii, falimente sau succese, chemări auzite, cuvinte, sfaturi, mărturii avute, lucruri văzute şi învăţate, dar pe care le-am uitat. Câteodată ne vorbeşte cu nostalgia trecutului, sau ne vorbeşte amintindu-ne amărăciunea unei greşeli sau a unui păcat.

Dumnezeu vorbeşte! Cât de mult vorbeşte!

Problema este numai să-i răspundem.

Apoi atunci când vrem să-l provocăm pe Dumnezeu în vocea sa directă avem cuvântul său scris, Sfânta Scriptură. Este un argument care merită o tratare aparte, atât este de important pentru rugăciune.

EXERCIŢIU PRACTIC DE RUGĂCIUNE

- Duhul Sfânt te invită la un exerciţiu eficace de ascultare. Citeşte un psalm cu multă atenţie adresându-l Duhului Sfânt. Roagă-te:

"Duh al adevărului, ia-mi măştile, pentru ca eu să realizez în mine adevărul!"

- Adresează-te acum lui Cristos şi ascultă-l cu umilinţă. Încearcă să experimentezi modul cu care deseori Cristos îţi vorbeşte.

- Inteligenţa: când te-a lovit Cristos cu un gând profund?

- Voinţa: statornicia în rugăciune nu este semn că voinţa ta a fost atinsă?

- Memoria trecutului: o înfrângere, o victorie, nu este adevărat că uneori a făcut să se nască în tine o situaţie nouă?

Coboară la practică:
"Vorbeşte Doamne, căci robul tău ascultă!" Ce nu aprobi tu în mie? Ce doreşti de la mine?

- Apoi cufundă mintea ta în prezenţa Tatălui, fă tăcere şi stai la prezenţa sa. Caută să spui:
"Tatăl meu, totul meu!"

Ia o decizie practică şi dă-i o probă concretă de iubire.

- Nu obosi să reciteşti ultima pagină: "Dacă vrei să te rogi bine" şi ascultă sfaturile care îţi sunt date.

RUGĂCIUNE PENTRU ZI

Aminteşte-ţi frecvent această veche chemare a lui Dumnezeu:

"Slujiţi Domnului cu bucurie!"

Psalmul 99 este emoţionant, nu ar trebui să treacă o zi fără această rugăciune.

Psalmul 99
Psalm. Pentru aducere de mulţumire.

Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului,
slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu cântece de veselie.
Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma păşunii sale.
Intraţi pe porţile lui cu imnuri de mulţumire,
intraţi cântând în casa lui!
Aduceţi mulţumire şi binecuvântaţi numele lui,
căci Domnul este bun,
îndurarea lui ţine pe vecie
şi adevărul lui din generaţie în generaţie.