ÎNVĂŢĂTORULE, ÎNVAŢĂ-NE SĂ NE RUGĂM!
Curs introductiv în rugăciune
de Andrea Gasparini
Traducere de pr. Cristinel Fodor

A TREIA SĂPTĂMÂNĂ

Rugăciunea de ascultare

1. A ASCULTA ÎNSEAMNĂ A IUBI!

Nu oricine îmi zice "Doamne! Doamne!" va intra în împărăţia cerurilor,
ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri.
(Mt 7,21)

Descoperirea voinţei lui Dumnezeu

Nu este suficientă rugăciunea vocală care spune: "Doamne, Doamne", trebuie să coborâm ca să descoperim voinţa lui Dumnezeu, să ne hotărâm să o împlinim şi să implorăm forţa de a o face; adică trebuie să ne apropiem de rugăciunea de ascultare.

"A asculta" este un verb-cheie în Biblie: îl găsim de 1100 de ori în Vechiul Testament şi de 445 de ori în Noul Testament.

În profesiunea sa de credinţă israelitul nu spune: "Eu cred", ci îşi repetă sieşi cuvântul lui Dumnezeu şi proclamă "Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul tău este singurul Domn... să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta..."

Ascultarea de Dumnezeu este centrul rugăciunii. Dacă rugăciunea nu duce la ascultare, suntem numai la coaja rugăciunii. Nu putem să ne hrănim din coji.

Când suntem obişnuiţi la rugăciunea de ascultare, atunci începe să apară în noi adevăratul creştin. Pentru că rugăciunea de ascultare, în substanţă, înseamnă să înveţi să cobori în profunzimea conştiinţei noastre, adică în profunzimea voinţei lui Dumnezeu cu noi.

Cum am putea defini rugăciunea de ascultare? Poate aşa: "este căutarea umilă şi încrezătoare a voinţei lui Dumnezeu în problemele noastre personale, începând de la problemele care sunt mai urgente".

Toţi avem probleme care ard. De acolo trebuie să pornească rugăciunea de ascultare.

Înseamnă căutare umilă a voinţei lui Dumnezeu; Dumnezeu nu vorbeşte inimii orgolioase; cine "ştie tot" nu este capabil să comunice cu Dumnezeu.

Înseamnă căutare încrezătoare: este o apropiere inimă la inimă de Dumnezeu; cu cât este mai mult iubire în această căutare, cu atât este mai mult profunzime a comuniunii cu Dumnezeu.

Înseamnă căutare cu privire la problemele personale, înseamnă să-l întrebăm pe Dumnezeu despre datoriilor noastre, înseamnă să-l interpelăm cu umilinţă cu privire la dorinţele pe care le are pentru noi, înseamnă să ne spună adevărul, înseamnă să ne luăm măştile în faţa lui Dumnezeu, cu forţa care vine de la Dumnezeu.

Înseamnă căutarea luminii lui Dumnezeu asupra problemelor personale care ard mai mult; toată voinţa lui Dumnezeu ne interesează, dar sunt în viaţă probleme mai urgente, asupra cărora nu este just să dormim somnuri fericite.

De la problemele care ard este bine să pornim: "Orice zi îşi are necazul ei", spune Isus, în fiecare zi este o problemă care predomină, la care eu trebuie să dau un răspuns în lumina lui Dumnezeu.

Rugăciunea de ascultare înseamnă să învăţ să-mi administrez propria viaţă mai mult la lumina voinţei lui Dumnezeu. Este un lucru de educaţie spirituală profundă.

Cum se face rugăciunea de ascultare?

1. Mai întâi se creează climatul ascultării.

Este necesar să vrem să ascultăm. Fără această voinţă nu se poate porni. Dacă trebuie să faci plinul şi nu te hotărăşti să te opreşti la Peco, atunci este semn că nu vrei să faci plinul.

Trebuie să vrei să asculţi şi a voi să asculţi înseamnă a voi să-l interpelezi pe Dumnezeu.

Fii atent la jocurile voinţei tale: este uşor cu Dumnezeu "să te prefaci că..." şi să nu faci nimic, pentru că Dumnezeu este atât de discret şi umil cu tine încât nu te deranjează niciodată dacă tu ai rea voinţă.

Cere-i deci voinţa de a asculta! Şi mărturiseşte-i lui Dumnezeu duritatea inimii tale!

Dumnezeu este mişcat întotdeauna în faţa unui act de umilinţă şi răspunde întotdeauna.

2. Foloseşte instrumentele potrivite pentru ascultare. Sunt îndeosebi două:
- Cuvântul lui Dumnezeu;
- Glasul conştiinţei tale.

Cuvântul lui Dumnezeu

1. Nu lua în mână cuvântul lui Dumnezeu fără implorarea umilă şi prelungită a Duhului Sfânt.

Spune Enzo Bianchi: "Fără Duhul Sfânt rămâne un văl asupra Scripturii care împiedică înţelegerea ei". Deci, ia vălul!

Ai reuşi să citeşti Biblia fără să o deschizi? Fără să o iei din husa ei?

Aşadar, imploră cu umilinţă, îndelung, pe Duhul Sfânt până când îţi dai seama că duritatea inimii tale s-a topit un pic, până când simţi puţin palpitaţia credinţei în tine.

2. Sforţează-te să nu citeşti cu ochii, dar cu inima.

Cuvântul lui Dumnezeu nu se poate profana, nu se citeşte aşa cum se citesc ziarele.

3. Defectele noastre de lectură sunt aproape întotdeauna: graba, curiozitatea, aviditatea.

Veghează asupra curiozităţii, grabei şi avidităţii. Nu contează să citeşti mult, contează ceea ce citeşti cu profunzime, cu inima în Duhul Sfânt.

Spune Sfântul Ieronim: "Noi mâncăm carnea şi bem sângele lui Cristos în Euharistie, dar şi în lectura Cuvântului lui Dumnezeu".

Deci, este o împărtăşanie, nu-ţi este permis să fii superficial, grăbit, distrat.

Interzice-ţi aviditatea, ia sorbitura care îţi este destul şi survolează restul. Nu poţi seca fântâna, îţi este de ajuns sorbitura care te satură.

4. Fii onest cu Cuvântul: nu fă să spună Cuvântul ceea ce nu spune.

Trebuie să ai o anumită siguranţă ca să înţelegi corect. Trece cu calm de la text la note şi de la note la text. Mai ales imploră-l pe Duhul Sfânt atunci când citeşti. "Acelaşi Duh care a atins sufletul Profetului, va atinge şi sufletul cititorului" (sfântul Grigore cel Mare).

Fondul rugăciunii tale trebuie să fie: "Vorbeşte, Doamne, sluga ta ascultă" (1Sam 3,10).

5. Citeşte şi reciteşte o frază care te-a atins în mod deosebit; poate este mesajul lui Dumnezeu pentru tine şi pentru azi: a citi şi a reciti măreşte dorinţa de a fi instruiţi de Dumnezeu.

Fii liniştit şi calm, nu fii nerăbdător să primeşti iluminarea lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbeşte şi fără cuvinte, în momentul cel mai propice lumina va veni.

Un călugăr de la Muntele Athos într-o zi i-a spus lui Enzo Bianchi: "Duhul Sfânt este ca acel porumbel alb care se apropie de noi... dacă te agiţi fuge... dacă stai calm se apropie!"

6. Este de ajuns un lucru de nimic ca să faci să cadă linia cu Dumnezeu, este suficient puţin orgoliu.

Ai nevoie de multă umilinţă înainte, în timpul şi după lectura cuvântului.

Nu viola lumina lui Dumnezeu, implor-o cu umilinţă.

Glasul conştiinţei

Ascultarea cuvântului deseori trebuie integrată cu ascultarea conştiinţei tale.

Câteodată, Cuvântul este o lumină discretă care trezeşte voinţa ta, iluminează inteligenţa ta, dar tu poţi avea impresia, uneori, că problemele care te ard mai mult sunt lăsate afară.

Nu fii superficial: ascultarea de Dumnezeu pregăteşte întotdeauna ascultarea conştiinţei.

Câteodată ţi se va întâmpla ca Cuvântul lui Dumnezeu să te lumineze puternic chiar în problema arzătoare; însă câteodată te pregăteşte pentru problema arzătoare.

Întreabă-ţi, aşadar, conştiinţa, întrebându-l pe Dumnezeu cu întrebări precise.

- Dumnezeu este întotdeauna în partea binelui, dreptăţii şi a adevărului.
- Dumnezeu nu este niciodată împotriva datoriilor stării noastre.
- Dumnezeu nu susţine niciodată laşitatea noastră şi egoismul nostru.
- Dumnezeu nu alintă niciodată iluziile, orgoliul şi visele ambiţioase
- Dumnezeu vorbeşte, de multe ori, împotriva voinţei noastre.
- Dumnezeu vorbeşte chiar tăcând.

Trebuie să ne obişnuim cu ascultarea de Dumnezeu, trebuie să creăm obişnuinţa de a asculta de Dumnezeu, altfel riscăm să nu-l auzim nici măcar când tună.

Dumnezeu, în mod normal nu foloseşte altă cale pentru a ne împărtăşi vocea sa decât inteligenţa noastră, bunul simţ al nostru, glasul conştiinţei noastre.

Problema importantă este sinceritatea noastră în a interpela voinţa sa. Este relativ simplu să cunoaştem voinţa sa cu privire la datoriile noastre.

Alt lucru sunt problemele care implică responsabilităţi grele sau decizii mari. Atunci prudenţa cere ca vocea conştiinţei să fie întărită şi de persoane de încredere care să aibă competenţă, bun simţ şi credinţă.

Şi nu trebuie neglijată vocea acelora pe care Dumnezeu ni i-a pus alături; cel mai bun consilier de multe ori este acela care ne calcă pe picioare, căruia nu este posibil să-i ceri un sfat falsificând problemele.

Comportamentul lui Dumnezeu este compus întotdeauna de multă delicateţe şi înţelepciune: în răspunsul său aproape întotdeauna este lumină suficientă pentru cine are bunăvoinţă şi întuneric suficient dacă vrem să fugim după capriciile noastre, pentru că Dumnezeu este extrem de respectuos faţă de persoana şi libertatea noastră. Nu forţează niciodată uşile. Dumnezeu este educat.

EXERCIŢIU PRACTIC DE RUGĂCIUNE

- Rugăciunea de ascultare este o trecere nouă şi importantă în drumul rugăciunii. Angajează-te în spaţiul pe care-l dedici Duhului Sfânt să implori buna voinţă. Roagă-te:

"Duh al adevărului, ajută-mă să fac în mine adevărul!"

- Apoi, adresează-te lui Isus întrebându-te: "Care este problema cea mai urgentă? Care este, Doamne, dorinţa pe care o ai cu privire la mine?" Dacă cobori în conştiinţa ta în profunzime tu eşti la rugăciunea de ascultare.

Cuvântul lui Dumnezeu azi poate să fie un fragment din evanghelie, care te-a atras în mod deosebit; încearcă să-l citeşti aşa cum l-ai citi prima dată. Imploră mult lumina Domnului în timp ce citeşti. Imaginează-ţi-l pe Cristos care vorbeşte numai pentru tine.

- Apoi întreţine-te cu Tatăl, într-o tăcere plină de iubire. Roagă-te cu puţine cuvinte: cuvântul "Tată" este deja suficient.

- Reciteşte la ultima pagină: "Dacă vrei să te rogi bine" şi ţine cont, te rog, de sfaturile date.

RUGĂCIUNEA ZILEI

Angajează-te azi să te rogi astfel:

"Ascultaţi azi glasul lui, nu vă împietriţi inimile voastre!"

Roagă-te cu acest psalm frumos care invită la rugăciunea de ascultare:

Psalmul 94

Veniţi să cântăm cu veselie Domnului,

să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre,
să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
şi în cântări de psalmi să l preamărim.
Căci mare Dumnezeu este Domnul
şi mare împărat peste toţi zeii;
în mâna lui sunt adâncurile pământului
şi ale lui sunt înălţimile munţilor;
a lui este marea, căci el a făcut o,
şi mâinile lui au plăsmuit uscatul.
Veniţi să ne închinăm şi să ne plecăm în faţa lui
şi să îngenunchem înaintea Domnului,
creatorul nostru,
căci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte,
turma pe care mâna lui o călăuzeşte.
O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
Nu vă împietriţi inimile