ÎNVĂŢĂTORULE, ÎNVAŢĂ-NE SĂ NE RUGĂM!
Curs introductiv în rugăciune
de Andrea Gasparini
Traducere de pr. Cristinel Fodor

A DOUA SĂPTĂMÂNĂ

Rugăciunea vocală

7. LITURGIA: CULMEA RUGĂCIUNII ŞI IZVOR DE VIAŢĂ

Liturgia este culmea către spre care tinde acţiunea Bisericii şi,
totodată, izvorul de la care vine toată virtutea sa.
(Constituţia despre Liturgie, nr. 10)

Biserica nu a vorbit niciodată aşa; a aşteptat 2000 de ani ca să pronunţe aceste cuvinte; mai bine, Biserica a purtat în sarcină, în inima sa pentru două mii de ani aceste cuvinte care au văzut lumina în Conciliul al II-lea din Vatican.

Sunt cuvinte pregătite de secole de reflecţie şi de căutare prin mişcările liturgice, dar sunt cuvinte care riscă să fie numai scrise dacă nu se ia în vedere convertirea liturgică în comunităţi şi în inimi.

Liturgia, culmea vieţii Bisericii şi ultimul scop al activităţile sale: dar este chiar şi culmea vieţii noastre spirituale? Viaţa noastră spirituală înaintează şi ţinteşte spre acest vârf?

"Toată activitatea pastorală a Bisericii trebuie să se nască din Euharistie pentru a se întoarce la Euharistie", spune Conciliul.

Iată o observaţie importantă a unui episcop: "Nimic nu este mai mare de Isus Cristos, şi în Cristos nimic nu este mai mare decât sacrificiul său: deci, în Biserică, nimic nu este mai mare decât Euharistia" (Carlo Aliprandi).

Liturgiei deci i se cuvinte primul loc: primul loc în stima mijloacelor pe care Dumnezeu ni le dă pentru viaţa spirituală, primul loc în eforturile pe care trebuie să le facem în viaţa spirituală.

Putem şi să ne obişnuim cu liturgia fără pregătire. Folosirea rea, de atâtea ori în viaţa noastră, a atâtor liturghii este dovada că putem lăsa voinţa noastră într-o obişnuinţă care anulează pentru noi minunea euharistică: putem împotmoli darul liturgiei.

Liturgia fără pregătire este primul pas greşit, apoi va urma aproape sigur a doua eroare: nu ne lăsăm răniţi de misterul lui Cristos, intrăm liniştiţi în profanarea practică a misterului.

Sfântul Iulian Eymard spunea: "Aveţi Euharistia, ce vreţi mai mult?".

Isus nu putea studia un lucru mai emoţionant pentru ca să atingă indiferenţa noastră. Dar noi dormim în superficialitatea noastră.

Sfântul Ignaţiu, devenit preot, a întârziat un an şi jumătate înainte de a celebra Euharistia iar în autobiografia sa scrie că celebra întotdeauna "între multe lacrimi".

Nu suntem ca nişte orbi în faţa darului pe care Cristos ni-l oferă prin liturgie?

Sfântul Iulian Eymard spune că Isus, pentru a fi pe deplin disponibil nouă, prin misterul euharistic, nu s-a făcut persoană, ci "s-a redus la un lucru", s-a încredinţat inconştienţei noastre aşa, ca un obiect. Acest lucru nu ar trebui să ne facă să fremătăm pentru responsabilitatea care o avem în faţa darului lui Cristos?

Cine merge la Sfânta Liturghie fără pregătire este asemenea aceluia care merge la fântână cu o găleată găurită toată, sau chiar fără fund: risipeşte timp şi oboseală.

Cine nu se pregăteşte la Sfânta Liturghie îl blochează pe Duhul Sfânt.

"Inima trebuie să fie trează, trebuie să fie săpată şi disponibilă pentru întâlnire". Credinţa şi deschiderea inimii nu trebuie considerate scontate. Nu sunt dispoziţii naturale care au loc pentru simplul fapt că eu sunt acolo prezent la o celebrare liturgică.

Rugăciunea liturgică începe cel puţin zece minute înainte de Liturgie.

Avem nevoie de un principiu în viaţa noastră care să ne unifice şi să ne simplifice toată viaţa spirituală: Biserica consideră că este bine să-mi arate în Liturgie pivotul întregii vieţi spirituale. Pot să spun că este într-adevăr?

Un element-indicator este cu siguranţă acesta: cât timp dau pregătirii pentru liturghie? Este foarte clară problema în mine? Mă confrunt cu ceea ce fac alţii? Este un efort constant sau este supusă înaltelor şi joaselor entuziasmului meu? Am convingeri serioase despre urgenţa şi despre puterea acestei probleme practice?

Sfântul Leopold consacra o oră de adoraţie înainte de liturghie, ca pregătire. Cât mă priveşte, am luat hotărârea să dedic un timp bine stabilit pregătirii? Ori este numai o dorinţă pioasă care pluteşte în neant?

Un lucru este sigur: ceea ce fac pentru ca să dau vitalitate Liturgiei este reflexul exact al stimei pe care o am faţă de ea: dacă liturgia este una din multele datorii ale zilei ori ale săptămânii, cu siguranţă este o realitate la discreţia slăbiciunii mele. În schimb dacă stima mea pentru Liturgie are prioritate peste toate, pregătirea mea este primul pas decisiv în convertirea mea euharistică.

Biserica nu este obişnuită să vorbească la întâmplare în documentele sale. Dacă are curajul să afirme: "Din Liturgie se obţine cu maximă eficacitate sfinţirea noastră şi glorificarea lui Dumnezeu în Cristos" (SC 10), asta înseamnă că Biserica consideră Liturgia drept cale măiastră a sfinţeniei.

Asta înseamnă că şi toate celelalte activităţi trebuie să fie ierarhizate către Liturgie.

Ba mai mult, la nr. 14 al măreţului document al Conciliului, Biserica nu ezită să spună că "Liturgia este primul şi indispensabilul izvor de la care creştinii pot să scoată originalul spirit creştinesc".

În sfârşit: stima! Iată prima cerinţă din toată viaţa mea liturgică.

Duhul trebuie să ne trezească din letargie, din indiferenţă, din lâncezeală.

Isus a spus: "Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta" (Mt 6,21).

Este un principiu de o claritate solară; trebuie să ne grăbim să o aplicăm formării noastre liturgice.

Nu este vorba să facem teorie, este vorba de a lua hotărâri precise, concrete, proporţionate inerţiei noastre.

EXERCIŢIU PRACTIC DE RUGĂCIUNE

- Astăzi străduieşte-te să oferi timpul tău de rugăciune pentru pregătirea Liturgiei Euharistice sau pentru mulţumire. Roagă-l pe Duhul Sfânt să-ţi deschidă mintea măreţiei rugăciunii liturgice: Cristos care se roagă! Cristos care te invită să intri în rugăciunea sa!

"Duhule Sfânt, pregăteşte-mă!"
"Duhule Sfânt, mulţumeşte cu mine şi pentru mine pentru liturgia la care am participat!"

- Adresează-te lui Isus şi cere-i să nu mergi niciodată la Liturghie cu inima nepregătită. Încearcă să te rogi aşa: "Isuse, dă-mi inima ta!"

Pentru că aceasta este tocmai ceea ce se întâmplă la liturgia euharistică; dar dacă eşti distrat, absent, apatic, cum poate să ajungă la tine Cristos?

- În rugăciunea adresată Tatălui rămâi în tăcere înaintea lui, roagă-te cu umilinţă:
"Tată, fă ca eu să nu mai profanez niciodată liturgia, rugăciunea lui Cristos!"

Nu spune prea multe cuvinte: iubeşte şi repetă:
"Tatăl meu, totul meu!"

Şi caută să pui în acel "totul" recunoştinţa pentru Euharistie, darul maxim al iubirii Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.

- Citeşte şi reciteşte sfaturile de la ultima pagină: "Dacă vrei să te rogi bine".

RUGĂCIUNE PENTRU ZI

Repetă cu statornicie:

"Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeu tău din toate puterile tale!"

Schema, Israel (Ascultă, Israele) trebuie să devină rugăciunea ta preferată mai ales în momentul cel mai solemn al Liturgiei, în momentul Împărtăşaniei. Învaţ-o pe de rost cât mai repede.

Cartea Deuteronomului 6,4-9

Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău; să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli. Să le legi ca semn la mână şi să le ai ca pe o tăbliţă pe fruntea ta. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.