ÎNVĂŢĂTORULE, ÎNVAŢĂ-NE SĂ NE RUGĂM!
Curs introductiv în rugăciune
de Andrea Gasparini
Traducere de pr. Cristinel Fodor

A DOUA SĂPTĂMÂNĂ

Rugăciunea vocală

6. LITURGIA: ISUS CARE SE ROAGĂ

Liturgia este
Exerciţiul preoţiei lui Cristos

(Conciliul al II-lea din Vatican)

Liturgia este Isus care se roagă, laudă, mulţumeşte şi Isus este cel care ne ia pe toţi lângă el pentru a ne ruga, a-l laudă, a-i mulţumi. Rugăciunea noastră se scufunda în a sa ca picătura de apă care dispare în potirul de la Sfânta Liturghie; dispare, dar este prezentă.

Liturgia: "cultul public integral". Demnitatea acestei rugăciuni este infinită aşa cum este infinită demnitatea rugăciunii lui Cristos: nu-mi este permis să particip la ea ca un superficial.

Rugăciunea mea trebuie să fie adevărată, conştientă şi arzătoare: Cristos "nu poate asuma şi apropria o rugăciunea care nu există" (Magrassi).

Sunt absent? Sunt departe? Sunt gol? Nu particip? Sunt greutate moartă în rugăciunea lui Cristos, ba chiar devin element care tulbură rugăciunea lui Cristos.

Biserica este foarte preocupată de această problemă. Constituţia despre Liturgie spune: "Biserica se preocupă ferm ca creştinii, printr-o cunoaştere deplină a riturilor şi a rugăciunii, să participe la acţiunea sacră în mod conştient,cu evlavie şi activ" (nr. 48).

Ar fi suficientă aprofundarea acestor trei adverbe şi viaţa noastră liturgică ar avea deja bazele foarte solide:
- În mod conştient
- Cu evlavie
- Activ.

- e nevoie de capul meu (în mod conştient);
- e nevoie de inima (evlavie);
- e nevoie de voinţa (activ);

E nevoie de întreaga noastră prezenţă cui toată forţa sa de participare şi adeziune.

Să încercăm să ne responsabilizăm, de exemplu, la problema participării la semnele liturgice, la gesturile liturgice pe care le facem deseori ca nişte roboţi:
- semnul Crucii;
- ridicarea în picioare;
- înclinarea;
- sărutul;
- prosternarea;
- ridicarea mâinilor;
- privirea la gesturile sacerdotale cele mai importante:
  - contemplarea potirului ridicat;
  - contemplarea pâinii consacrate;
  - răspunsurile solemne celebrantului principal.

Câte lucruri sunt neglijate sistematic şi absorbite complet de către obişnuinţa!

Să începem cu dorinţa de a salva în fiecare zi, la orice Sfântă Liturghie, vreun gest. Iată cel mai frecvent: semnul crucii. Puterea crucii care mă învăluie, proclamarea laudei trinitare pe care o fac în numele întregii Biserici, cu întreaga Biserica, în amintirea morţii răscumpărătoare a lui Cristos.

Faptul de a mă ridica în picioare la Evanghelie, pentru de ce? Pentru a proclama voinţa mea de slujire, respectul meu pentru cuvântul direct al lui Cristos!

Să însufleţim prosternările: să ne aplecăm orgoliul nostru în faţa lui Cristos pentru ca El să asume şi să răscumpere toată mizeria şi slăbiciunea noastră.

Să însufleţim braţele ridicate ca o predare a nevredniciei noastre, ca o implicare în "acţiunea de cult al lui Cristos" a multor fraţi de-ai noştri absenţi.

Orice gest reînsufleţit de minte, inimă, voinţă capătă o putere nouă, o bogăţie interioară foarte mare.

Este un act de onestitate faţă de Biserica ce a avut creativitate, pasiune în acel gest liturgic şi nu la introdus cu siguranţă în "cultul lui Cristos", în "cultul public integral" al lui Cristos şi al Bisericii, pentru că ar fi un gest fără expresie şi fără viaţă.

Aşa cum răneşte o persoană care salută distrată, care răspunde mecanic gândindu-se la altceva sau făcând altceva, tot la fel trebuie să rănească inima Tatălui gesturile noastre liturgice fără viaţă şi fără suflet. Este ca şi cum ai spune: nu mă interesează! Iar cultul devine ceva înrudit cu insulta.

Şi atunci dobândeşte o nouă profunzime apelul atent al lui Paul în Scrisoarea către Romani: "vă îndemn stăruitor, fraţilor, pentru milostivirea lui Dumnezeu, să oferiţi trupurile voastre ca sacrificiu viu, sfânt şi plăcut lui Dumnezeu, acesta este cultul vostru spiritual" (Rom 12,1-2).

EXERCIŢIU PRACTIC DE RUGĂCIUNE

- Astăzi străduieşte-te prin rugăciunea să-ţi pregăteşti inima pentru Liturgia Euharistică, liturghia la care vei participa duminică, ziua Domnului. Invocă-l pe Duhul Sfânt astfel:
"Vino, Duhule Creator! Pregăteşte mintea, inima, voinţa pentru următoarea mea Liturgie Euharistică!"
"Deschide-mi mintea ca să înţeleg că Liturgia este Cristos care se roagă; nu pot să particip ca un robot, distrat, la rugăciunea Liturgică."
"Fă ca obişnuinţa cu rugăciunea vocală distrată să nu-mi contamineze liturgia."

- În spaţiul pe care îl rezervi lui Cristos cere cu credinţă să faci o experienţă vie şi nouă de participare la rugăciunea lui Cristos. Roagă-te:
"Isuse, scufundă săraca mea rugăciune în rugăciunea ta."

- În spaţiul consacrat Tatălui fă tăcere, iubeşte, sforţează-te să iubeşti. A ajuns momentul să hotărăşti:
"Tată, fă ca eu să particip la următoarea liturghie ca la o sărbătoare."

Hotărăşte-te să mergi la Liturgia Euharistică ducând două daruri: un punct precis de convertire şi suferinţa vreunei persoane. Repetă în tăcere:
"Tată, mulţumesc, mulţumesc pentru Euharistia care este sărbătoarea recunoştinţei lui Isus!"

- Reciteşte şi urmează cu statornicie sfaturile de la ultima pagină: "Dacă vrei să te rogi bine".

RUGĂCIUNEA ZILEI

Repetă frecvent această invocaţie; este o bună pregătire pentru liturgie:

"Domnul este lumina şi mântuirea mea."

Într-un moment de pace meditează acest psalm care te pregăteşte bine pentru Liturgia Euharistică; "a locui în casa Domnului" este chiar Euharistia. Astfel este o frumoasă aluzie euharistică jertfirea "jertfelor de laudă", este o înălţare a "cântecelor de bucurie" şi "căutarea feţei sale".

Psalmul 26

Al lui David.

Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa?
Când năvălesc cei răi asupra mea,
ca să-mi sfâşie trupul,
aceştia, persecutorii şi duşmanii mei,
se clatină şi cad.
Chiar dacă ar năvăli o armată asupra mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar dezlănţui un război împotriva mea,
şi atunci mi-aş păstra încrederea.
Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului
în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său.
El mă va ascunde în adăpostul lui în ziua nenorocirii,
mă va adăposti în ascunzătoarea cortului său,
mă va ridica pe o stâncă.
Şi acum, să se înalţe capul meu
deasupra duşmanilor ce mă înconjoară,
iar eu voi jertfi în cortul lui jertfe de laudă;
voi cânta şi-l voi preamări pe Domnul.
Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem:
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
Din partea ta îmi spune inima:
"Căutaţi faţa mea".
Eu caut, Doamne, faţa ta.
Nu ţi ascunde faţa de la mine,
nu îndepărta cu mânie pe slujitorul tău;
tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge
şi nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele.
Chiar tatăl meu şi mama mea m-au părăsit,
dar Domnul m-a primit la sine.
Arată-mi, Doamne, calea ta,
călăuzeşte-mă pe calea cea dreaptă
din cauza duşmanilor mei.
Nu mă lăsa pradă duşmanilor mei,
căci s-au ridicat împotriva mea martori mincinoşi,
care nu respiră decât violenţa!
Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul.