ÎNVĂŢĂTORULE, ÎNVAŢĂ-NE SĂ NE RUGĂM!
Curs introductiv în rugăciune
de Andrea Gasparini
Traducere de pr. Cristinel Fodor

A DOUA SĂPTĂMÂNĂ

Rugăciunea vocală

5. SĂ CREĂM RELAŢIA

Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie,
înainte ca să-i cereţi.
(Mt 6,8)

Rugăciunea este o relaţie interpersonală cu Dumnezeu - o relaţie "Eu-Tu"

Isus a spus: "Când vă rugaţi, spuneţi: Tată" (Lc 11,2).

Prima regulă a rugăciunii este deci aceasta: în rugăciune să realizăm o întâlnire, o întâlnire a persoanei mele cu persoana lui Dumnezeu. O întâlnire de persoane adevărate. Eu, persoană adevărată şi Dumnezeu văzut ca persoană adevărată. Eu, persoană adevărată, nu robot.

Rugăciunea înseamnă aşadar să mă cobor în realitatea lui Dumnezeu: Dumnezeu viu, Dumnezeu prezent, Dumnezeu aproape, Dumnezeu persoană.

De ce rugăciune de mule ori este apăsătoare? De ce nu rezolvă problemele? De multe ori cauza este foarte simplă: în rugăciune nu se întâmplă întâlnirea dintre două persoane; deseori eu sunt un absent, un robot şi chiar Dumnezeu este departe, o realitate dispărută, absentă, prea departe, cu care nu comunic deloc.

Până când în rugăciunea noastră nu există efortul pentru o relaţie "Eu-Tu", este falsitate, este gol, nu este rugăciune. Este un joc de cuvinte. Este o farsă.

Relaţia "Eu-Tu" este credinţă.

Rugăciunea este comunicarea afectuoasă cu Dumnezeu, realizată de Duhul Sfânt şi sprijinită de El

Isus a spus: "Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, înainte ca să-i cereţi" (Mt 6,8).

Dumnezeu este gând curat, este duh curat; nu pot să comunic cu el decât în gând, prin Duhul Sfânt. Nu există alt mijloc pentru a comunica cu Dumnezeu: pe Dumnezeu nu pot să mi-l imaginez, dacă îmi creez o imagine despre Dumnezeu, creez un idol.

Rugăciunea nu este un efort al fanteziei, ci o muncă de concepţii. Mintea şi inima sunt instrumentele directe pentru a comunica cu Dumnezeu. Dacă îmi imaginez, dacă mă aplec asupra problemelor mele, dacă spun cuvinte goale, dacă citesc, nu comunic cu el. Comunic când mă gândesc. Şi iubesc. Mă gândesc şi iubesc în Duhul Sfânt.

Sfântul Paul învaţă că Duhul este cel care ajută această dificilă muncă interioară. El spune:

"De asemenea, şi Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre pentru că nu ştim ce să cerem în rugăciune aşa cum se cuvine, dar Duhul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrăite." (Rom 8,26)

"Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: Abba, Tată!" (Gal 4,6)

"Duhul intervine în favoarea sfinţilor după voinţa lui Dumnezeu" (Rom 8,27)

Sfaturi practice

Este important în rugăciune ca privirea să fie îndreptată mai mult asupra Lui decât asupra noastră.

Să nu lăsam să cadă contactul gândului; când "cade linia" să reînnodăm atenţia faţă de El cu calm, cu pace. Orice întoarcere la El este un act de bunăvoinţă, este iubire.

Puţine cuvinte, multă inimă, toată atenţia îndreptată spre El, dar în seninătate şi cu calm.

Să învăţăm să ne bucurăm

A învăţa să ne bucurăm de Dumnezeu în rugăciune este important pentru maturizarea în vederea rugăciunii profunde. Este o terapie de profunzime.

Adesea nu iubim rugăciunea pentru că este considerată ca o învelitoare de plumb, sau cel puţin ca o datorie apăsătoare.

Rugăciunea costă, pentru că este o acţiune spirituală, aşa cum costă gândirea, reflecţia, studiul; de multe ori ne-o autoimpunem cu o mentalitate de datorie.

Este o eroare: rugăciunea nu este o datorie, este o nevoie, este o necesitate, este o bucurie.

Nu ar fi neghiob cel care zice că respiraţia este o datorie?

Dacă rugăciunea este iubire, nu vorbim prea mult de datorie, vorbim de nevoie, vorbim chiar şi de satisfacţie şi bucurie.

Multă lume nu ajunge la rugăciunea profundă şi nu se roagă destul pentru că are "fixaţia datoriei".

Cine are această fixaţie nu va gusta niciodată profunzimea rugăciunii. Pentru a ajunge la profunzime trebuie şi să descopere rugăciunea ca bucurie.

Iată un sfat important: rezervaţi adesea un spaţiu din rugăciune pentru a vă bucura de Dumnezeu.

De ce? Pentru corectarea răsucirilor mintale înnăscute sau dobândite, pentru a ajunge la rugăciunea prelungită şi cordială.

Doi îndrăgostiţi nu pot să se întâlnească din datorie: ar fi foarte straniu!

De ce numărăm minutele când ne rugăm? Pentru că nu simţim încă pasiunea pentru rugăciune.

Dacă aveţi pasiune pentru muzică, timpul pe care îl acordaţi muzicii zboară. Dacă aveţi pasiune pentru lectură, premiul zilei este să vă opriţi şi să vă cufundaţi în lectură; nu veţi simţi pasiune pentru lectură; nu veţi simţi nici măcar oboseala, dimpotrivă vă odihneşte. Dacă aveţi pasiune pentru sport, la orice spaţiu liber faceţi sport, chiar dacă este obositor.

Să rezervaţi deci un spaţiu din rugăciunea voastră pentru a vă bucura de Domnul.

De ce numai un spaţiu?

Pentru că în rugăciune trebuie să mergem la practică! Să intraţi în probleme care ard, spuneţi-vă adevărul, luaţi-vă măştile, pentru că iubirea stă în fapte, nu în gratificări.

Dar atunci când aţi făcut toate acestea, introduceţi obiceiul să vă bucuraţi un pic de Dumnezeu! Cum?

Fiţi creativi şi liberi! Aboliţi schemele, relaxaţi-vă. Există cineva care stă acolo şi gata, fără să vorbească, fără să născocească, stă acolo cu Domnul său şi gata!

Cât este de frumos să stai puţin în pace la picioarele Domnului!

Fiţi creativi şi liberi: inima voastră este cea care trebuie să vă înveţe.

EXERCIŢIU PRACTIC DE RUGĂCIUNE

- A ne ruga Înseamnă să ne lăsăm priviţi în ochi de Dumnezeu, şi să-l privim pe El în ochi, cu multă iubire. Încearcă s-o faci azi, caută să te concentrezi asupra Duhului Sfânt prezent în tine şi roagă-te:

"Duhule Sfânt, vino în ajutorul slăbiciunii mele."

- Isus "l-a privit şi l-a iubit", acest lucru îl face Isus în tine ori de câte ori eşti în faţa lui în rugăciune: lasă-te iubit! Lasă-te privit în ochi! Roagă-te:
"Isuse, ce vrei de la mine?"
"Isuse, ce pot face ca tu să fi mulţumit de mine?"

- Caută să te scufunzi în realitatea Tatălui care te înfăşoară cu iubirea sa şi stai în faţa lui, bucurându-te pur şi simplu de prezenţa sa. Roagă-te cu cuvântul: "Tată".

- Urmează cu fidelitate sfaturile care-ţi sunt sugerate la ultima pagină: "Dacă vrei să te rogi bine".

RUGĂCIUNEA ZILEI

Repetă frecvent: "Tatăl meu, în tine mă încred".

Meditează acest psalm sapienţial.

Psalmul 24

Către tine, Doamne, înalţ sufletul meu,
Dumnezeul meu, mă încred în tine;
să nu fiu făcut de ruşine,
ca să nu râdă de mine duşmanii mei.
Toţi cei care se încred în tine
nu vor fi făcuţi de ruşine.
Vor fi făcuţi de ruşine
cei care te trădează pentru lucruri de nimic.
Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale,
şi învaţă-mă cărările tale.
Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele
şi pe tine te-am aşteptat ziua întreagă.
Aminteşte ţi, Doamne, de bunătatea şi iubirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie.
Nu-ţi aduce aminte de păcatele tinereţii mele
şi de fărădelegile mele;
adu-ţi aminte de mine în îndurarea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne.
Domnul este bun şi drept,
el arată păcătoşilor calea;
îi face pe cei săraci să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale.
Toate căile Domnului sunt adevăr şi îndurare
pentru cei ce păzesc legământul şi legile sale.
Pentru numele tău, Doamne,
iartă-mi păcatul meu, pentru că este mare.
Cine este omul care se teme de Domnul?
Lui îi arată calea pe care s-o aleagă.
Sufletul lui va locui în fericire
şi urmaşii lui vor moşteni pământul.
Domnul descoperă taina sa celor care se tem de el
şi îi învaţă legământul său.
Ochii mei sunt pururea spre Domnul,
căci el scoate din laţ picioarele mele.
Întoarce-te spre mine şi arată-ţi îndurarea,
căci sunt singur şi nefericit.
Eliberează de nelinişte inima mea,
scoate-mă din necazurile mele.
Priveşte la umilirea şi suferinţa mea
şi iartă-mi toate păcatele.