ÎNVĂŢĂTORULE, ÎNVAŢĂ-NE SĂ NE RUGĂM!
Curs introductiv în rugăciune
de Andrea Gasparini
Traducere de pr. Cristinel Fodor

A DOUA SĂPTĂMÂNĂ

Rugăciunea vocală

4. CONTEXTUL

Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se,
a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga.
(Mc 1,35)

Locul, timpul, fizicul sunt trei elemente exterioare rugăciunii care influenţează puternic asupra interiorităţii sale.

"În zilele acelea, s-a dus pe munte să se roage" (Lc 6,12).

"Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga" (Mc 1,35).

"... a petrecut noaptea rugându-se" (Lc 6,12).

"...mergând puţin mai încolo, a căzut cu faţa la pământ"(Mt 26,39).

Dacă Isus a dat atât de mare importanţă locului şi timpului pentru rugăciunea sa, este semn că noi nu trebuie sub evaluăm locul pe care-l alegem, timpul şi poziţia fizică. Nu toate locurile sfinte ajută la concentrare şi anumite Biserici ajută mai mult, iar altele mai puţin. Trebui şi să-mi creez un colţ de rugăciunea în casa mea sau într-un alt loc uşor accesibil.

Bineînţeles că mă pot ruga în orice loc, dar nu în orice loc pot să mă concentrez cu aceeaşi uşurinţă.

Astfel merită ales cu grijă timpul: nu orice oră din zi permite o concentrare profundă. Dimineaţa, seara, noaptea, sunt perioade în care, de obicei, concentrarea este mai uşoară. Este important să ne obişnuim asupra unei ore fixe, pentru rugăciune; obişnuinţa la ora de rugăciune creează necesitatea şi creează chemarea la rugăciune. Este important să începem cu avânt, să ne facem rugăciunea din prima clipă.

Sfaturi practice

Noi suntem stăpânii obişnuinţei noastre.

Fizicul îşi creează legea sa şi se adaptează chiar şi la legile pe care noi i le propunem.

Obişnuinţele bune nu desfiinţează toate luptele rugăciunii, dar uşurează mult rugăciunea.

Când starea proastă a sănătăţii trebuie respectată: nu trebuie lăsată rugăciunea; este importantă schimbarea metodei de rugăciune.

Experienţa este cel mai bună învăţătoare pentru a alege obişnuinţele noastre de rugăciune.

Chiar şi trupul trebuie să înveţe să se roage

"Şi, mergând puţin mai în faţă, a căzut la pământ şi se ruga" (Mc 14,35).

Niciodată nu putem face abstracţie în totalitate de trup atunci când ne rugăm. Trupul influenţează întotdeauna rugăciunea, pentru că influenţează orice acţiune umană, chiar şi pe cea mai intimă. Trupul ori devine instrument de rugăciune, ori devine obstacol. Trupul îşi are exigenţele sale şi le face simţite, îşi are limitele sale, îşi are nevoile sale; deseori poate să împiedice concentrarea şi să obstaculeze voinţa.

Toate marile religii au dat întotdeauna o importanţă foarte mare trupului, sugerând prosternări, îngenuncheri, gesturi. Islam a răspândit rugăciunea în mod profund în masele cele mai înapoiate, învăţându-le mai ales să se roage cu trupul. Tradiţia creştină întotdeauna a acordat o mare consideraţie trupului în rugăciune: este imprudent să subevaluăm această experienţă milenară a Bisericii.

Când trupul se roagă, duhul intră imediat în armonie cu el; deseori nu se întâmplă invers: trupul, deseori, opune rezistenţă duhului care vrea să se roage. Este important de aceea să începem rugăciunea cerând trupului o poziţie care să ajute concentrarea. Poate folosi mult această normă: să stăm în genunchi ţinând drept pieptul; umerii deschişi (dacă respiraţia este reglementară şi plină , este mai uşoară concentrarea); braţele relaxate pe lângă trup; ochii închişi, sau fixaţi pe Euharistie, ori pe Crucifix, ori pe o imagine sacră.

Sfaturi practice

Când suntem singuri este bine chiar să ne rugăm cu voce tare, deschizând braţele; chiar prosternarea adâncă ajută mult concentrarea.

Anumite poziţii dureroase nu ajută rugăciunea, aşa cum n-o ajută poziţiile prea comode.

Să nu scuzăm niciodată lenea, comoditatea, dar să căutăm cauzele ei.

Poziţia nu este rugăciune, dar ajută ori împiedică rugăciunea: trebuie îngrijită.

În ritmul respiraţiei

Toţi învăţătorii orientali insistă pe folosul concentrării asupra respiraţiei, pentru a produce în noi o reculegere profundă.

Este o tehnică pe care o foloseau şi părinţii din pustiu. Este o tehnică ce trebuie redescoperită.

Este necesar să ne aşezăm într-o poziţie care să consimtă respiraţia regulară şi amplă. Nu sfătuim poziţia yoga, numai pentru că azi este prea mare inflaţie de yoga între tineri şi chiar pentru că tehnicile yoga apar puţin stranii pentru noi. Sfătuim însă o poziţie alternativă pentru yoga; de exemplu, să îngenunchem cu spatele perfect drept, umeri deschişi, braţele relaxate de-a lungul trupului, ori poziţionarea pe scaun fără spătar, ori cu spătarul drept, care să consimtă să ai pieptul perfect drept: dacă respiraţia este regulară şi amplă, concentrarea este mai uşoară.

Apoi este indicat să ne concentrăm mintea asupra propriei respiraţii însoţind-o cu un cuvânt care ne ajută mai mult: Tată! sau Isuse!

Este bine să facem exerciţiul cu ochii închişi.

Un maestru oriental spune: "Respiraţia este prietenul tău cel mai mare: concentrându-te asupra ei tu vei fi întotdeauna în stare de a te relaxa perfect şi să stingi în tine orice tensiune."

Poate va fi cineva care va zâmbi la această tehnică, iar dar au fost folosite de marii asceţi ai pustiului, pot să ne ajute şi pe noi, creştinii superficiali.

Oricum, tehnica rugăciunii în ritmul respiraţiei trebuie folosită dacă este de folos, trebuie lăsată dacă nu foloseşte. Dar nu trebuie dispreţuită. Tot ceea ce serveşte pentru corectarea rugăciunii noastre bolnave trebuie luat în cea mai mare considerare.

EXERCIŢIU PRACTIC DE RUGĂCIUNE

- Rugăciunea vocală atentă are nevoie de contextul său. Rugăciunea este ca şi studiul. Nu reuşeşti să studiezi în haosul unei pieţe. Adresează-te Duhului Sfânt, încearcă să comunici cu El în ritmul respiraţiei tale folosind o invocaţie de iubire: "Duhule Sfânt, Duhul iubirii, vindecă rugăciunea mea!"

Sau: "Vino, Duhule al iubirii!"

- Adresează-te lui Isus şi experimentează importanţa rugăciunii chiar şi cu trupul, mai ales când simţi lenea ori voinţa rea. Închide ochii, ori fixează-ţi privirea asupra crucifixului sau a Euharistiei, apoi fă să treacă în faţa ta orice persoană a familiei tale întrebându-l aşa pe Domnul:
"Isuse, ce vrei ca eu să fac? Iubesc destul? Ştiu să ascult? Ştiu să dăruiesc? Ce vrei de la mine?"

- Adresează-te Tatălui, intră în tăcere profundă, şi repetă în ritmul respiraţiei tale:
"Tată, te iubesc!"

Apoi alege o dovadă concretă de iubire.

- Reciteşte cu atenţie sfaturile de la ultima pagină: "Dacă vrei să te rogi bine".

RUGĂCIUNEA ZILEI

Repetă astăzi de multe ori:
"Doamne, viaţa mea e în mâinile tale!"

Roagă-te acest psalm plin de încredere:

Psalmul 15

Păzeşte mă, Dumnezeule,
pentru că mă încred în tine.
I-am spus Domnului: "Tu eşti Dumnezeul meu,
fericirea mea e numai la tine".
În sfinţii care sunt pe pământ, în cei puternici,
în ei era toată plăcerea mea.
Îşi înmulţesc durerile
cei care umblă după zei străini,
dar eu nu le voi aduce nici o jertfă
cu vărsare de sânge,
nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele.
Domnul este partea mea de moştenire
şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea.
Sorţii mei au căzut pe terenul cel mai bun,
într-adevăr, moştenirea mea e minunată.
Îl binecuvântez pe Domnul
care mi a dat înţelepciune,
la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.
Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin.
De aceea, inima mea se bucură
şi sufletul meu tresaltă de bucurie;
ba chiar şi trupul meu se va odihni în speranţă,
deoarece nu vei lăsa sufletul meu
în locuinţa morţilor,
nici nu vei îngădui ca sfântul tău să vadă putrezirea.
Tu îmi vei arăta cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice la dreapta ta.