ÎNVĂŢĂTORULE, ÎNVAŢĂ-NE SĂ NE RUGĂM!
Curs introductiv în rugăciune
de Andrea Gasparini
Traducere de pr. Cristinel Fodor

A DOUA SĂPTĂMÂNĂ

Rugăciunea vocală

3. DISTRACŢIILE

Când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa,
roagă-te Tatălui tău care este acolo, în ascuns,
şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.
(Mt 6,6)

Începătorii

Cine este începător?

Nu este uşor să accepţi că eşti începător. Nimănui nu-i place să rămână în clasele inferioare. Şi totuşi este o tactică greşită să vrei să fii adult, dacă eşti doar copil, să vrei să îmbraci haina adultului, dacă eşti numai un copil. Cel care, în rugăciune, vrea să facă pasul mai lung decât piciorul, se împiedică şi cade iar apoi nu mai merge deloc. Să-ţi creezi frustrări în rugăciune nu e de nici un folos.

Deci, cine este începător în rugăciune?

Este începător:
- cel care nu a înţeles încă importanţa rugăciunii;
- cel care se plictiseşte groaznic la rugăciune;
- cel care se pierde dacă nu are formulele scrise ori cuvintele de recitat pe de rost;
- cel care consideră rugăciunea una dintre multele lucruri ale vieţii creştine şi nu primul;
- cel care o simte doar ca o datorie, nu ca o necesitate;
- cel care o lasă cu uşurinţă;
- cel care o simte ca pe o greutate insuportabilă;
- cel care o foloseşte ca pe un talisman, ori ca pe o monedă de cumpărare pentru a încheia contracte cu Dumnezeu;
- cel care o caută ca pe un refugiu de la propriile datorii;
- cel care caută consolări cu prea multă înverşunare.

Distracţiile

Veşnica rană a rugăciunii vocale sunt distracţiile.

Este o limită care o vom purta mereu după noi, până la mormânt. Numai în Paradis nu vom mai avea distracţii, pentru că centrul de interes va fi numai Dumnezeu.

Trebuie să învăţăm să convieţuim cu această limită, dar trebuie să învăţăm şi să luptăm împotriva ei.

Este o dezolare rugăciunea vocală pe care o risipim; dar răul nu este să fim distraţi, ci obişnuinţa de a fi astfel; a fi mereu distraţi constituie cancerul rugăciunii.

Nu trebuie să-l tolerăm.

Mai întâi trebuie să ne alarmăm! Cine doarme calm când este vorba despre această problemă fără să facă nici o grimasă, se acomodează într-o obişnuinţă îngrijorătoare.

Este un obicei indecent care îl dezonorează pe Dumnezeu şi trebuie să ne repugne. Imaginaţi-vă o anume persoană X care la oficiul unui birou nu ştie ce vrea, sau care în loc să răspundă funcţionarului pălăvrăgeşte cu ceilalţi şi nu ascultă ceea ce i se spune: îl înjură imediat.

Este nerespectuos şi nedemn de Dumnezeu să fii distrat.

Decât să vorbeşti cu Dumnezeu distrat fiind, mai bine taci.

Rugăciunea vocală este ca o pasarelă către Dumnezeu. Riscurile sunt două:
1. Să stai dincoace de pasarelă: este rugăciunea distrată;
2. Să staţionezi pe această punte şi să n-o traversezi: este cazul rugăciunii vocale în care se dă atenţie cuvintelor, dar fără a merge spre Dumnezeu.

Se întâmplă ca şi copiilor care învaţă să citească: se opresc atât de mult să silabisească cuvintele încât la sfârşit nu înţeleg ceea ce au citit.

Rugăciunea vocală trebuie să mă unească cu Dumnezeu, nu să mă despartă de el. Nu este de ajuns să dau multă atenţie unui psalm pentru ca să mă bucur de el; dacă psalmul nu mă uneşte cu Dumnezeu, cum pot să spun că m-am rugat?

Atenţia prea mecanică la cuvinte poate să-mi joace o festă: să-mi împiedice contactul intim cu Dumnezeu.

Este curios acest fapt: marii experţi ai rugăciunii vocale, care erau părinţii din pustiu, foloseau des rugăciuni foarte scurte.

Cum trebuie îngrijită rugăciunea vocală bolnavă? Cum trebuie vindecată? Iată câteva mijloace:
- foloseşte des rugăciunile spontane, mai mult decât formulele;
- foloseşte mult, în rugăciunea vocală "parcările": varsă-ţi inima în Dumnezeu, mai mult decât să spui cuvinte, adică procură-ţi stopuri frecvente ca respiraţii ale sufletului, pentru a adânci, a gândi;
- foloseşte "strigătul credinţei" către Dumnezeu în rugăciunea vocală (izbucnirile cu Dumnezeu: cât sunt de preţioase!);
- obişnuieşte-te să te rogi cu puţine cuvinte, insistente;
- roagă-te folosind câteodată tehnica respiraţiei;
- roagă-te scriind;
- în liturgie, în folosirea psalmilor: subliniază acele cuvinte care se pretează unei legături profunde cu Dumnezeu, subliniază frazele cheie din psalmi, cuvintele-cheie.

Verificarea

Există o problemă importantă în interiorul rugăciunii. Dacă rugăciunea este iubire trebuie să te obişnuieşti să o verifici cu iubirea. Dar iubirea stă în fapte; atunci verific-o cu faptele.

Este un risc mai mult decât ipotetic ca rugăciunea să poate fi o pierdere de timp sau o fugă din real.

Suntem prea abili să ne spunem poveşti nouă înşine, suntem prea înclinaţi să ne înşelăm pe noi înşine, o facem chiar şi prin rugăciune.

Dacă rugăciunea este iubire, rezultatul natural al rugăciunii trebuie să fie căutarea umilă a voinţei lui Dumnezeu şi adeziunea completă la ea.

Rugăciunea înseamnă, aşadar, intrarea în problemele care ard mai mult, şi intrarea în ele cu puterea lui Dumnezeu: clarificarea problemelor în lumina lui Dumnezeu şi începerea rezolvării lor cu forţa dată de el.

Este foarte importantă dobândirea acestui obicei: niciodată să nu ne ridicăm de la rugăciune fără să coborâm la vreo decizie practică şi pe cât posibil imediată.

Este foarte util ca deciziile:
1. să fie bine ponderate şi precise; decizia foarte precisă dă garanţie că voinţa este bine determinată;
2. să privească problemele personale care sunt mai urgente;
3. să nu pornească din cap, ci de la lumina care vine de la Dumnezeu, să se nască de la o căutare umilă a voinţei lui Dumnezeu;
4. să pornească din inimă, să fie o expresie concretă a iubirii noastre faţă de Dumnezeu şi să fie vărsate în inima lui Dumnezeu, pentru ca să nu rişte să fie doar cuvinte frumoase sau sentimente frumoase;
5. să fie imediate: puteţi să o faceţi întotdeauna! Când ar fi vorba chiar şi de o datorie care nu este imediată, faceţi să fie imediată pregătirea la acea datorie şi începeţi imediat.

Rugăciunea trebuie să fie un "Doamne, te iubesc, şi acum cu forţa ta încep, acum ţi-o demonstrez!"

Aceasta este formarea solidă în vederea rugăciunii, este rugăciunea cu picioarele pe pământ care nu-l dezamăgeşte nici pe voi, nici pe Dumnezeu.

Rugăciunea înseamnă să faci plinul bunăvoinţei.

Când maşina se opreşte la Peco pentru a face plinul, apoi natural că pleacă; nu se face plinul ca apoi să parchezi la Peco, se face plinul ca să pleci, iar când benzina este consumată se caută alt Peco pentru aprovizionare şi apoi se porneşte din noi.

Obişnuieşte-te deci, după rugăciune să porneşti cu o decizie generoasă; binele în tine generează alt bine, binele îţi va da puterea pentru o altă victorie, un alt gest de iubire concretă.

Poate am crescut cu o formare greşită: rugăciunea care se termină în rugăciune. Rugăciunea, în schimb, trebuie să pregătească acţiunea, pentru că rugăciunea este iubire, de aceea pregăteşte acţiunea şi se termină în acţiune.

EXERCIŢIU PRACTIC DE RUGĂCIUNE

- Duhul Sfânt este cel care te atrage la rugăciune. Duhul Sfânt susţine rugăciunea ta. Abandonează-te în el.

Duhul se roagă în tine, se roagă cu tine, se roagă pentru tine.

Concentrează toată atenţia ta asupra Duhului Sfânt, cere:
"Duhule Sfânt formează mintea mea pentru concentraţie, vindecă rugăciunea mea vocală bolnavă"
"Vino, Duhule Creator!"

- Timpul petrecut stând cu mintea ta în Isus este preţios pentru a-ţi vindeca superficialitatea. Roagă-te:
"Isuse, dă-mi voinţa să cresc într-o rugăciune atentă."
"Isuse, condu-mă şi la decizii concrete în iubire."

Fă să treacă înaintea ochilor tăi toate datoriile principale din zi şi întreabă-l pe Domnul:
"Isuse, ce trebuie să modific în mine pentru ca să îndeplinesc bine această datorie? Ce decizie pot să iau?"

- Roagă-l pe Tatăl aşezându-te în tăcere înaintea lui, sforţându-te să iubeşti; stai în prezenţa sa cu umilinţă şi credinţă, cere numai:
"Tată, învaţă-mă să iubesc!"
"Tată, vindecă rugăciunea mea flecară!"

- Citeşte cu atenţie instruirile conţinute la ultima pagină: "Dacă vrei să te rogi bine" şi urmează cu fidelitatea sfaturile care îţi sunt date.

RUGĂCIUNEA ZILEI

Roagă-te deseori cu această invocaţie:
"Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic"

Meditează acest psalm minunat. Ar putea fi o frumoasă rugăciune de mulţumire după Euharistie. Masa pregătită şi paharul care se revarsă pot să ne facă să ne gândim la harurile Euharistiei.

Psalmul 22

Domnul este păstorul meu,

nu voi duce lipsă de nimic;
el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
îmi înviorează sufletul.
Mă călăuzeşte pe cărări drepte
de dragul numelui său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de nici un rău,
căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie
Tu pregăteşti masă pentru mine
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă.
Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele.