ÎNVĂŢĂTORULE, ÎNVAŢĂ-NE SĂ NE RUGĂM!
Curs introductiv în rugăciune
de Andrea Gasparini
Traducere de pr. Cristinel Fodor

PRIMA SĂPTĂMÂNĂ

Importanţa rugăciunii

1. NECESITATEA RUGĂCIUNII

Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită!
Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab.
(Mt 26,41)

Isus a vorbit mult despre rugăciune

A vorbit cu cuvintele şi a vorbit cu fapta. Aproape fiecare pagină din Evanghelie este o lecţie de rugăciune. Orice întâlnire a unui bărbat sau a unei femei cu Cristos se poate numi o lecţie de rugăciune.

Isus a promis că Dumnezeu răspunde întotdeauna la o cerere făcută cu credinţă. Toată viaţa sa este o documentare a acestei realităţi. Isus răspunde întotdeauna şi printr-o minune, omului care aleargă la el cu strigătul credinţei. A făcut acest lucru chiar şi cu păgânii: orbul din Ierihon, centurionul, cananeanca, Iair, femeia suferindă de hemoragie, Marta sora lui Lazăr, văduva care-şi plânge fiul, tatăl copilului epileptic, Maria la nunta din Cana; toate sunt relatări minunate despre eficacitatea rugăciunii.

Apoi Isus a oferit adevărate lecţii despre rugăciune.

Ne-a învăţat să nu spunem multe cuvinte când ne rugăm, a condamnat vorbele goale, lipsite de credinţă: "Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca păgânii, care cred că sunt ascultaţi pentru vorbăria lor" (Mt 6,7).

Ne-a învăţat să nu ne rugăm niciodată în văzul altora: "Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile pieţelor ca să fie văzuţi de oameni" (Mt 6,5).

Ne-a învăţat să iertăm înainte de a ne ruga: "Când sunteţi în rugăciune, dacă aveţi ceva împotriva cuiva, iertaţi, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre" (Mc 11,25).

Ne-a învăţat să fim statornici în rugăciune: "Le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja" (Lc 18,1).

Ne-a învăţat să ne rugăm cu credinţă: "Şi tot ce veţi cere cu credinţă în rugăciune, veţi primi" (Mt 21,22).

Isus a recomandat mult să ne rugăm

Isus a sfătuit rugăciunea pentru a înfrunta cu îndrăzneală luptele vieţii. Ştia că anumite probleme sunt grele. Pentru slăbiciunea noastră a sfătuit rugăciunea: "Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere, primeşte; cine caută, găseşte; iar celui care bate, i se va deschide. Cine dintre voi, dacă fiul îi va cere pâine, îi va da o piatră? Sau, dacă va cere un peşte, îi va da un şarpe? Aşadar, dacă voi, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer?" (Mt 7,7-11).

Isus nu ne-a învăţat să fugim de probleme refugiindu-ne în rugăciune. Ceea ce aici ne învaţă nu poate fi desprins de învăţătura globală a lui Cristos.

Parabola talanţilor spune clar că omul trebuie să-şi exploateze toate resursele şi dacă îngroapă un singur dar, este responsabil în faţa lui Dumnezeu.

Cristos chiar condamnă atitudinea acelora care se ascund în spatele unei rugăciuni: "Nu oricine îmi zice "Doamne! Doamne!" va intra în împărăţia cerurilor ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu care este în ceruri" (Mt 7,21).

Isus ne-a recomandat să ne rugăm pentru a ne apăra de rău

Isus a spus: "Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită!" (Lc 22,40).

Isus deci ne spune că la anumite răscruci din viaţă este nevoie de rugăciune, doar rugăciunea ne opreşte să cădem. Din păcate sunt oameni care nu înţeleg până când nu se strivesc; nu au înţeles nici cei doisprezece şi au dormit în loc să se roage.

Dacă Cristos a recomandat rugăciunea, este semn că rugăciunea este indispensabilă omului. Nu se poate trăi fără rugăciune: există situaţii în care forţa omului nu este suficientă, bunăvoinţa sa nu ţine. Sunt momente în viaţa în care omul, dacă vrea să supravieţuiască, are nevoie de întâlnirea directă cu forţa lui Dumnezeu.

Isus a dat un model de rugăciune: "Tatăl nostru"

Ne-a dat astfel schema valabilă pentru toate timpurile pentru a ne ruga cum vrea el.

"Tatăl nostru" este prin sine însuşi un instrument complet pentru a învăţa să ne rugăm. Este rugăciunea cea mai folosită de creştini: circa un miliard de catolici, 500 de milioane de protestanţi, 250 de milioane de ortodocşi recită această rugăciune aproape în fiecare zi.

Este rugăciunea cea mai cunoscută şi cea mai difuzată, dar din păcate este o rugăciune maltratată, pentru că este puţin cunoscută. Este o împletitură de ebraism care ar merge explicată şi poate tradusă mai bine. Dar este o rugăciune minunată. Este capodopera tuturor rugăciunilor. Nu este o rugăciune care se recită, ci este o rugăciune care se meditează. Ba chiar - mai mult decât o rugăciune - ar trebui să constituie un model pentru rugăciune.

Dacă Isus a vrut să ne înveţe în mod expres cum să ne rugăm, dacă ne-a pus la dispoziţie o rugăciune compusă de el pentru noi, este semn sigur că rugăciunea este un lucru important.

Da, din evanghelie apare că Isus învaţă "Tatăl nostru" pentru că a fost stimulat de câţiva discipoli care au fost poate mişcaţi de timpul care Cristos îl dedica rugăciunii sau de intensitatea rugăciunii sale.

Spune textul din Luca: "Isus se afla într-ul loc oarecare şi se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: «Doamne, învaţă-ne să ne rugăm aşa cum Ioan i-a învăţat pe discipolii lui». Atunci le-a zis: «Când vă rugaţi, spuneţi: Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta. Dă-ne nouă în fiecare zi pâinea cea de toate zilele şi iartă-ne păcatele noastre pentru că şi noi iertăm oricui ne greşeşte; şi nu ne duce în ispită»". (Lc 11,1-4)

Isus petrecea nopţile în rugăciune

Isus dădea mult timp pentru rugăciune. Şi era munca ce îl presa în jurul lui: mulţimea înfometată de învăţătură, bolnavi, săraci, lumea care îl înconjura venind din toate regiunile Palestinei; dar Isus se îndepărta chiar de la caritatea faţă de aceştia în favoarea rugăciunii.

"Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga" (Mc 1,35).

Chiar şi nopţile le petrecea în rugăciune: "S-a dus pe munte să se roage şi a petrecut noaptea rugându-se lui Dumnezeu" (Lc 6,12).

Pentru el rugăciunea era atât de importantă încât alegea cu grijă locul şi timpul cel mai potrivit, părăsind orice altă preocupare.

"După ce s-a despărţit de ei, a plecat pe munte ca să se roage" (Mc 6,46).

"I-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe munte ca să se roage" (Lc 9,28).

"Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga" (Mc 1,35).

Dar scena cea mai emoţionantă a lui Isus în rugăciune este în Ghetsemani. În momentul luptei Isus îi invită pe toţi la rugăciune şi, el însuşi, se cufundă într-o rugăciune plină de mâhnire: "Şi mergând puţin mai încolo, a căzut cu faţa la pământ, spunând..." (Mt 26,39).

"Iarăşi, pentru a doua oară, a plecat şi s-a rugat...venind i-a găsit din nou dormind, căci ochii le erau îngreuiaţi de somn. Lăsându-i, a plecat din nou şi s-a rugat pentru a treia oară..." (Mt 26,42-44).

Isus se roagă pe cruce. Se roagă pentru alţii în dezolarea de pe cruce:

"Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac" (Lc 23,34).

Se roagă în disperare. Strigătul lui Cristos: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" este din Psalmul 22, rugăciunea pe care bunul israelit o pronunţa în momentele dificile.

Isus moare rugându-se: "Tată, în mâinile tale încredinţez duhul meu" (Ps 31).

Cu aceste exemple ale lui Cristos este posibil să tratăm rugăciunea superficial?

Este posibil - pentru un creştin - să o neglijeze? Este posibil să trăiască fără rugăciune?

O contra-dovadă despre necesitatea rugăciunii

Este aceasta: Cum este posibilă viaţa creştină dacă nu ne rugăm?

Creştinul nu poate sta în picioare fără rugăciune, experienţa zilnică o confirmă pentru toţi.

Caritatea, cum o recomandă Cristos, nu este posibilă fără forţa rugăciunii: "Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu" (In 15,12).

Nimeni nu este în măsura să observe această poruncă a lui Cristos cu forţele sale; iar aici se vede creştinul.

Porunca iubirii ne depăşeşte, implică toată existenţa noastră, de la gând la cuvinte, la fapte, cuprinde întreaga viaţă, este deasupra forţelor umane. Nici măcar eroul nu este capabil să ţină această poruncă a lui Cristos cu statornicie şi până la sfârşit aşa cum vrea el. Însă, omul care se roagă poate. Sfinţii ne sunt dovadă, pentru că omul care se roagă este acela care a învăţat să folosească în viaţa sa forţa lui Dumnezeu.

Două mărturii

Iată cuvântul a doi oameni care merită să fie ascultaţi.

Alexis Carrel, laureat al premiului Nobel pentru fiziologie, a scris: "Influenţa rugăciunii asupra spiritului şi asupra trupului este demonstrată de secreţia glandelor. Ca medic am văzut oameni care au scăpat de boli şi de depresii pin intermediul efortului senin al rugăciunii, când orice medicament a eşuat...".
Şi încă: "Rugăciunea este un act de maturitate indispensabil pentru dezvoltarea completă a personalităţii, ultima integrare a facultăţii celei mai intime a omului. Numai rugându-ne este posibil să atingem unitatea completă şi armonioasă a trupului, a inteligenţei şi a sufletului, care conferă forţă structurii omeneşti".

William Parker, psihologul care s-a angajat să demonstreze din punct de vedere ştiinţific eficacitatea rugăciunii asupra omului, a ajuns la această concluzie: "Rugăciunea este mijlocul cel mai important pentru reconstruirea şi reabilitarea personalităţii umane".

La concluzia experimentelor sale a scris o faimoasă carte pentru a demonstra că: "rugăciunea poate să schimbe viaţa ta în orice moment, în orice situaţie te găseşti, la orice vârstă".

EXERCIŢIU PRACTIC DE RUGĂCIUNE

- Dedică cel puţin o jumătate de oră acestui exerciţiu. Alege un moment în care mintea este calmă şi odihnită.

- Alege un loc potrivit: un colţ tăcut din casă, o biserică tăcută, dacă poţi, stai în faţa Euharistiei, în faţa unui crucifix sau în faţa unei imagini sacre.

- Îngenunchează, cu pieptul în faţă şi cu braţele relaxate. Trupul tău trebuie să se roage şi el, altfel deranjează rugăciunea.

- Împarte jumătatea de oră în trei momente precise: dacă-ţi organizezi bine timpul rugăciunea va fi mai uşoară.

- Concentrează-te asupra prezenţei Duhului Sfânt care este în tine: "Sunteţi templul Duhului, Duhul locuieşte în voi", le spune sfântul Paul primilor creştini.

- Oferă zece minute unui dialog simplu, cordial cu Duhul Sfânt. Prezintă-i problemele care te apasă mai mult. Dacă vrei, repetă din când în când:
"Vino, Duhule creator."
"Vino, Tatăl săracilor."
"Vino, lumina inimilor."

- Oferă zece minute ascultării, adresează-te lui Isus, citeşte şi reciteşte cu multă atenţie cuvintele lui Isus, care ţi-au fost propuse.

- Consacră zece minute de atenţie Tatălui: Tatăl te cuprinde cu iubirea sa şi locuieşte în tine.

- Isus a spus: "Dacă cineva mă iubeşte, va ţine cuvântul meu;Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el" (In 14,23).

Stai în tăcere, încearcă să ajuţi concentraţia zicând din când în când: "Tată! Tatăl meu! Vreau să te iubesc mai presus de orice".

Şi hotărăşte-te să faci ceva frumos pentru Dumnezeu imediat după rugăciune.

- Recită încetişor un "Bucură-te Marie" pentru ca Maria să mijlocească pentru tine şi să-ţi obţină harul de a învăţa să te rogi.

RUGĂCIUNEA ZILEI

Fii cât mai tenace în rugăciune în timpul zilei, umple de rugăciune toate momentele libere. Cere cu frecvenţă: "Învăţătorule, învaţă-mă să mă rog!".

Psalmul 138

Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti;
Ştii când mă aşez şi când mă scol;
Pătrunzi de departe gândurile mele;
fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute.
Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,
Tu, Doamne, îl cunoşti deja.
Tu mă învălui din faţă şi din spate
Şi mâna ta stă întinsă asupra mea.
Minunată este pentru mine cunoaşterea ta,
Prea înaltă ca să o pot înţelege.
Unde aş putea merge departe de duhul tău
Şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?
Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo;
Dacă m-aş coborî în împărăţia morţilor,
Tu eşti de faţă.
Dacă aş lua aripile aurorei
Şi m-aş opri dincolo de mare,
Şi acolo mâna ta m-ar conduce
Şi dreapta ta m-ar ţine.
Dacă aş spune: "Cel puţin întunericul să mă acopere
Şi lumina să devină noapte în jurul meu",
Dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine,
Iar noaptea este luminoasă ca ziua
Şi întunericul este ca lumina.