|
Editura "Sapientia": Noutățile editoriale ale lunii august Editura "Sapientia" anunță apariția cărților: Preasfânta Treime Mântuitoare (vol. I și II), scrisă de pr. Eduard Ferenț, Marie, arată-ne calea, de Albert Holenstein, Les catholique de Moldavie. Histoire d'une minorité religieuse de Roumanie, de Jean Nouzille, și Creștini și evrei între trecut și viitor de Michel Remaud. * Autorul acestui volum este părintele Eduard Ferenț, profesor de teologie dogmatică la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iași. Licențiat în teologie liturgică la Colegiul "Sfântul Anselm" din Roma (1979) și doctor în teologie dogmatică la Universitatea "Urbaniana" (1979), părintele Ferenț a desfășurat o amplă activitate publicistică, concretizată în publicarea mai multor tratate sistematice de teologie dogmatică. Acest ultim volum al părintelui Ferenț se concentrează asupra misterului Preasfintei Treimi - centrul credinței creștine. Cele două volume ale prezentei lucrări sunt de fapt a doua ediție, modificată și adăugită, a tratatului "Dumnezeul cel viu, unic în ființă și întreit în persoane", apărut la Editura "Presa Bună" din Iași, în anul 1997. Primul volum cuprinde două părți și un număr total de 23 de capitole, bogat ilustrate cu trimiteri scripturistice și magisteriale. Autorul indică anumite coordonate pentru demonstrarea existenței unicului Dumnezeu în lumina rațiunii luminate de revelație (partea I). Dumnezeu poate fi descoperit plecând de la lucrările sale ad extra. De asemenea, cititorul are ocazia de a se familiariza cu concepția veterotestamentară despre Dumnezeu, concepție care va fi preluată și desăvârșită de Noul Testament. Partea a doua a acestui volum reia discursul teologic despre Dumnezeu în lumina Noului Testament și-l prezintă pe Cristos, plinătatea revelației, care-l trimite pe Duhul Sfânt, cel de viață dătătorul, spre sfințirea Bisericii. Al doilea volum al tratatului se concentrează asupra imaginii treimice în Biserică și-l familiarizează pe cititor cu principalele controverse trinitare din primul mileniu creștin: modalismul, sabelianismul și arianismul. Parcursul istorico-teologic al volumului are ca piatră unghiulară reflecția scolastică despre misterul treimic, fiind prezentate gândirea treimică a unor autori precum sf. Anselm de Canterbury, sf. Bonaventura și sf. Toma de Aquino, care ocupă un loc deosebit în galeria autorilor scolastici. Doctrina trinitară a conciliilor este subliniată cu atenție, aceasta îmbinându-se fericit cu gândirea teologilor. Spre exemplificare, părintele Ferenț analizează gândirea unor teologi contemporani precum Karl Rahner, Heribert Mühlen și Hans Urs von Balthasar. Tratatul de teologie trinitară al părintelui Ferenț însumează, prin cele două volume ale sale, nu mai puțin de 980 pagini de reflecție teologică obiectivă, menite să umple un gol teologic resimțit și în cercetarea teologică românească. Deși se adresează în primul rând preoților, persoanelor consacrate și studenților teologi (care studiază teologia trinitară), orice creștin poate citi acest tratat și se poate familiariza cu gândirea trinitară a Bisericii și cu misterul de iubire și de comuniune al Dumnezeului cel viu, unic în ființă și întreit în persoane, care este iubire (cf. 1In 4,16). Andrei Dumitrescu * Cunoscutul prelat Albert Holenstein, unul dintre binefăcătorii Diecezei de Iași și ai Institutului Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iași, oferă o nouă serie de mărturisiri spirituale care l-au însoțit constant în viața sa de creștin și de slujitor al altarului. Trebuie menționat că, recent, sfinția sa a aniversat 62 de ani de la hirotonirea sacerdotală. Această nouă carte a prelatului Holenstein se adresează cu precădere creștinului contemporan, care se confruntă cu trăirea credinței în mijlocul unei societăți nu tocmai favorabile acesteia. Prelatul Holenstein propune prin intermediul acestei cărți un model de credință, care ne invită să ne trăim identitatea creștină fără rezerve. Maria nu a fost scutită de necazuri materiale, dar a devenit, prin statornicie, o cale personificată a urmării lui Cristos, după cum o numește autorul. Gândurile reunite între coperțile acestei broșuri reprezintă adevărate merinde pentru pelerinajul nostru pământesc. Creștinul are în persoana Mariei un far sigur, o stea ce-l va călăuzi pe marea învolburată a vieții, prin credința ei necondiționată ea a învins lumea. El știe că a crede înseamnă să te bazezi necondiționat pe Dumnezeu, să te încrezi total în el, să-i dăruiești lui inima ta, să i te încredințezi lui. Maria ne-a fost dăruită ca mamă de Isus, ea este o mijlocitoare fidelă și puternică în fața fiului ei dumnezeiesc, pentru care a fost primul tabernacol la venirea sa în lume Această nouă carte a prelatului Holenstein - un mic compendiu de spiritualitate mariană - reprezintă un apel discret și sincer la mijlocirea mamei noastre cerești, care pe nimeni dintre cei care au chemat-o în ajutor, nu i-a dezamăgit! Andrei Dumitrescu * Les catholique de Moldavie. Histoire d'une minorité religieuse de Roumanie Prezența romano-catolică pe teritoriul de la răsărit de Carpați, în mileniul al doilea și mai departe, este atestată de multitudinea de documente păstrate în cea mai parte, în arhivele bisericești, îndeosebi în cele centrale, romane, ale Sfântului Scaun, ale Congregației "de Propaganda Fide" și ale Ordinului Franciscan. Deoarece catolicii din acest teritoriu vast au avut parte, până către sfârșitul secolului al 19-lea, de un regim misionar, istoria lor a fost scrisă, în general, prin relatările trimise superiorilor lor, de cei care i-au asistat duhovnicește. Unii autori, dinafara Moldovei, de etnii și confesiuni diferite, au scris despre catolicii de aici, însă, de prea multe ori, lacunar și tendențios., ca de pildă: Benk? Jozsef, în Milkovia sive antiqui episcopatus Milkoviensi per terram transilvanicam maxima dioeceseos suae parte..., în două volume, publicate la Viena în 1781; Kemeny Jozsef, în Ueber das Bisthum und das Franziskaner Kloster zu Bukov (recte Bacău) in der Moldau, Hermannstadt, 1846; Schmidt Wilhelm, în Romano-catholici per Moldaviam episcopatus et rei romano-catholicae res gestae, Budapesta, 1887; Rosetti Radu, în Despre ungurii și episcopiile catolice din Moldova, în Analele Academiei Române, seria II, vol. 27, București, 1905, p. 247-332. De-abia după înființarea Episcopiei Romano-Catolice de Iași, în 1884, și ridicarea de cler indigen, din rândurile acestuia unii s-au încumetat să prezinte trecutul catolic de pe aceste meleaguri, într-o lumină cât mai clară. Îi amintim pe câțiva: dr. Ioan Ferenț, într-una din lucrările sale, Cumanii și episcopia lor, în "Cultura Creștină", 1922-1925, Blaj; Petru Tocănel, în Storia della Chiesa Cattolica in Romania, 3 volume, Padova, 1960-1967; Iosif Gabor, OFMConv. ne-a lăsat în manuscrise mii de pagini, mai cu seamă în Ierarhia Catolică a Moldovei, în trei volume. Istoricul francez Jean Nouzille, fost elev al Școlii speciale militare de la Saint Cyr-Coétquidam, vechi ofițer de carieră și specialist în istoria Europei centrale și de sud-est. Doctor în litere din 1979, el a predat cursuri de istorie a relațiilor internaționale, la mai multe universități din Franța. În calitate de președinte al Comitetului european de istorie și strategie balcanică, s-a interesat în mod deosebit de istoria românilor. Rod al unor cercetări de excepție este lucrarea Transylvanie, terre de contacts et de conflits, publicată de două ori în limba franceză, în 1992 și 1994, tradusă în limba română în 1995, apoi în limba engleză în 1996, în limba greacă în 1997, în limba maghiară în 1997 ți în limba italiană în 1998. Cartea este o contribuție foarte importantă pentru cunoașterea istoriei complexe a Transilvaniei. În primii ani ai secolului al 20-lea, profesorul Nouzille întreprinde cercetări asidue cu privire la teritoriul de la răsărit de Carpați, mai cu seamă acela dintre Prut și Nistru, concretizate în lucrarea Moldavie, histoire tragique d'une région europeenne, care apare în primul trimestru al anului 2004, la Editura Bielar-Strasbourg, ca un omagiu la al cincilea centenar de la moartea lui Ștefan cel Mare (2 iulie 1504). Ne-am cunoscut deja în timpul când lucra la această carte, în care a dedicat câteva pagini, prezenței catolice în Moldova, în secolele 17 și 18. Cartea a fost tradusă în limba română și publicată la Editura Prut din Chișinău, în 2005, și prezentată în toamna aceluiași an la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iași. "Cântecul său de lebădă" este lucrarea închinată catolicilor din Moldova: Les catholiques de la Moldavie, histoire d'une minorité religieuse de Roumanie. E prima carte de anvergură, de acest fel, în limba franceză, bazată pe surse valoroase și pe o bibliografie impresionantă. Cele nouă capitole ale cărții, care însumează 424 de pagini, prezintă , în etapele sale deosebite, istoria catolicismului de pe aceste meleaguri: originile creștine, primele episcopii catolice din secolele 14 și 15, criza provocată de husitism și protestantism în secolul al 16, contra-reforma evidențiată prin înființarea Episcopiei de Bacău (secolele 17 și 18), catolicii din Moldova în secolul al 19-lea și prima jumătate a secolului al 20-lea, momentul tragic al instaurării regimului comunist și situația din timpul regimului comunist (1945-1989). Ultimul capitol, al nouălea, se ocupă cu perioada actuală a Renașterii vieții catolice de după căderea dictaturii ceaușiste. Cercetarea profesorului Nouzille se vrea temeinică și echidistantă. Din nefericire, boala necruțătoare care i s-a agravat în ultimul an de viață nu i-a îngăduit să revizuiască în întregime vastul material și să-și vadă încununată munca titanică pe care a depus-o, cartea fiind tipărită în 2008 prin bunăvoința PS Petru Gherghel, episcopul de Iași, și grija asiduă a Editurii "Sapientia" din Iași. Profesorul Jean Nouzille a încetat din viață în primele zile ale lunii februarie 2007, la Strasbourg. Publicarea cărții sale, cu amabila încuviințare a familiei Nouzille, constituie un omagiu și deosebită recunoștință aduse autorului. Într-un viitor apropiat, lucrarea va apare și în limba română. Pr. Anton Despinescu * Creștini și evrei între trecut și viitor Iată o carte importantă, în ciuda dimensiunilor sale modeste. Ea abordează chestiunea relațiilor dintre evrei și creștini într-un moment delicat al evoluției lor recente, nu pentru că acestea ar traversa o fază negativă, ci pentru că, după decenii de recunoașteri amicale, devine necesar a merge mai departe. Or, orice nou progres în întâlnire cere fiecăruia să fie mai clar cu el însuși, cu propria sa identitate, cu moștenirea care-i revine. Părintele Remaud le propune creștinilor să facă acest nou pas. Nu are nevoie de prezentare. Mulți au citit sau vor putea citi cartea sa atât de profundă, publicată mai întâi sub titlul Chrétiens devant Israël, serviteur de Dieu și reeditată în 1996 sub titlul Israël, serviteur de Dieu, cu o anexă, "Peuple, terre, État", referitoare la recunoașterea statului Israel de către Sfântul Scaun. Impresia dominantă pe care o încerc, după ce am citit prezenta lucrare, e făcută din echilibru și măsură. Apreciez căutarea nuanțelor în analize. Îmi place seninătatea tonului. Pentru a spune totul, și în ciuda gravității subiectului, reiese un sentiment de pace în sensul biblic al termenului. Aceasta nu înseamnă distanță sau detașare în raport cu chestiunile abordate. Ele sunt dificile și susceptibile de a alimenta orice fel de porniri, autorul nu le ignoră. Aceasta vrea să spună că autorul, pasionat de un subiect care îl mișcă și căruia, știm, și-a dedicat viața, a dobândit această pace. El ne-o propune ca pe un climat necesar care ar trebui să preceadă și să însoțească orice căutare a adevărului. Fără a expune în detaliu conținutul acestei cărți, pentru că este suficient de clară de la sine, poate fi util a sublinia câteva aspecte care mi-au reținut mai mult atenția. În primul rând, totuși, trebuie reținut avertismentul indispensabil pentru cine se aventurează în dialog. Titlul capitolului V îl sugerează: "A asuma moștenirea". Autorul îl citează pe Lovsky: "Nu este vorba de a ne «desolidariza» [...] de un trecut creștin teribil, ci de a-l înțelege, de a-i tria elementele veridice, garanțiile chiar ambigue de fidelitate și cauzele rătăcirii, pentru a asuma aceste erori, pentru a suferi din cauza lor și, în consecință, de a nu le mai repeta". A nu se desolidariza, a asuma sunt cuvinte-cheie pentru lectura întregii lucrări. Ele îi oferă părintelui Remaud ocazia unei puneri la punct foarte utile în aceste timpuri tulburi asupra noțiunii de sfințenie în Biserică, ocazia, de asemenea, de a amorsa o reflecție teologică indispensabilă asupra sensului Tradiției. De-a lungul capitolelor, chestiuni foarte delicate sunt abordate, mereu cu aceeași finețe a analizei și aceeași măsură în judecăți. Trei dintre ele sunt dedicate problemei dureroase a Părinților Bisericii, ceea ce, de regulă, numim antiiudaismul lor. În capitolul II autorul expune, în modul cât mai obiectiv posibil, conținutul învățăturii lor. În capitolul III acordă întreg spațiul contextului istoric, ca să facem o apreciere cât mai obiectivă posibil asupra motivațiilor raționamentelor lor, fără a ne scufunda într-un anacronism facil. Subtitlurile îmi par deosebit de clarificatoare pentru a înțelege mai bine ceea ce s-a petrecut. Le citez: "Rezistența poporului evreu la predicarea evanghelică"; "Eclipsarea iudeo-creștinismului"; Distrugerea templului și exilul"; "Trecerea Imperiului la creștinism" și "Atracția iudaismului asupra creștinilor". În capitolul IV dezvoltă rațiunile teologice ale opoziției. Pornește de la problematica marcionită pe care o percepem mai bine astăzi, după măsura în care a atârnat și atârnă încă de expunerea credinței noastre; arată apoi că, păstrând, din fericire, totalitatea Scripturilor, Părinții s-au găsit în fața dificilei probleme a lecturii convenabile atunci, a Vechiului Testament și, în particular, a conținutului său legislativ, înlăturat în practica Bisericilor de origini păgâne. Aceste reflecții pun în evidență de ce reafirmarea astăzi a unității Scripturilor nu poate merge înainte fără o nouă punere la punct, fără o nouă înțelegere a raporturilor între Vechiul și Noul Testament, din momentul în care refuzăm să cedăm unei devalorizări a poporului evreu contemporan ca cititor al Scripturilor. Extremul interes al acestor capitole a șters, în parte, regretul resimțit la lectura sa pentru faptul de nu fi găsit un studiu asupra originilor separării, chiar dacă lucrări recente au adus unele clarificări în această privință. Un alt capitol ne oferă o analiză minuțioasă și teologică a Declarației Nostra aetate, care subliniază caracterul decisiv al acestei noi reflecții teologice, chiar netrecând sub tăcere lacunele ei, iar prin aceasta, caracterul său inițial. Capitolul "Convertire" reînnoiește dezbaterile, prea adesea superficiale, asupra acestui subiect. El relevă, pe bună dreptate, necesitatea permanentă a convertirii ca atitudine spirituală într-un dialog. Datorită dezbaterilor pătimașe care-l înconjoară, am citit cu extrem interes capitolul intitulat "Israel și pământul său". Este tratat cu multe nuanțări și cu claritate. Probabil, dificultățile excesive au reținut puțin autorul din intențiile sale. Mi-ar fi făcut plăcere să-l văd degajând câteva perspective mai dinamice pentru viitor. Relația poporului evreu cu pământul său nu are ea și o semnificație paradigmatică? Ultimele două capitole sunt foarte bogate. Primul abordează chestiunea perenității Israelului. Aceasta, reexaminată într-o perspectivă pozitivă, pune niște întrebări fundamentale conștiinței creștine. Ea obligă și va obliga la o reînnoire a reflecției teologice, ale cărei limite sunt dificil de trasat de acum. Mă gândesc îndeosebi la chestiunea sensului istoriei. Autorul scrie: "Prin «împietrirea» lui Israel - putem spune astăzi, fără a face un joc de cuvinte: prin permanența iudaismului - se desfășoară un proiect divin pe care rațiunea nu îl poate explica, însă al cărui scop este mântuirea păgânilor. Planul mântuirii care îmbrățișează pe Israel și neamurile se realizează deci într-un mod neașteptat prin însăși respingerea evangheliei de către evrei". Prelungindu-și reflecția supra sensului istoriei, autorul revine la lectura lui Paul, la capitolele inepuizabile ale Scrisorii către Romani. Dezvoltările sale nu sunt repetarea, nici sinteza a ceea ce se scrie astăzi despre acest subiect, ele sunt personale și originale, foarte sugestive. Remarc din nou un pasaj. După ce a amintit împietrirea lui Israel datorită milostivirii acordate păgânilor și consecința care a rezultat de aici pentru mântuirea neamurilor, autorul se întreabă: "La capătul acestei examinări..., concluzia noastră nu poate fi decât mărturisirea unei imposibilități de a conchide, dacă dăm acestui termen sensul său propriu, de «a închide». Nimic nu este închis. Această constatare provoacă de la sine o ultimă întrebare: de ce creștinii au închis atât de repede ceea ce Paul lăsase deschis? Atingem aici un alt mister: cel al împietririi neamurilor în fața misterului alegerii". Spre sfârșitul cărții, după ce a citat finalul capitolului IX din Paul, el adaugă: "[Asupra viitorului] dăinuie un mister care nu este dezvăluit (...) A ne mărturisi neputința de a explica totul (...) înseamnă, în același timp, a ne deschide speranței". Așa ni se prezintă cartea părintelui Remaud. Ea va deschide niște orizonturi noi cititorului neinițiat. Celor care sunt mai avansați, chiar specialiștilor, le va apărea, sunt ferm convins de aceasta, ca o puternică invitație de a înainta. Prietenilor evrei care o vor citi și care, sper, nu vor fi surprinși că se adresează, înainte de toate, creștinilor, le va arăta căutarea adevărului care ne animă astăzi, totodată le va descoperi, cred, onestitatea intențiilor noastre. Acest lucru e esențial în dialogul pe care au acceptat să-l deschidă cu noi. Mulțumesc părintelui Remaud pentru că ne-a oferit această cărticică atât de bogată. Jean Dujardin * * * Preasfânta Treime mântuitoare (vol. 1)
Preasfânta Treime mântuitoare (vol. 2)
Marie, arată-ne calea
Les catholique de Moldavie. Histoire d'une minorité religieuse de Roumanie
Creștini și evrei între trecut și viitor
* * * Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poștale aferente expedierii): Din Librăria "Presa Bună":
* * * Vă invităm să accesați pagina "Noutăți editoriale" pe www.ercis.ro lecturi: 45.
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |