Editura "Sapientia": Hildebrand. Viaţa sfântului Grigore al VII‑lea

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Hildebrand. Viaţa sfântului Grigore al VII-lea, scrisă de pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia "Vieţile sfinţilor", în formatul 14×20 cm, are 394 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 40 lei.

La ce ne duce prima dată gândul atunci când auzim rostindu-se numele Papei Grigore al VII-lea? Pe unii la Dictatus papae, pe alţii la conflictul lui cu Henric al IV-lea. Cu părere de rău, pe prea puţini - poate doar pe credincioşii catolici, şi nici aici nu aş băga mâna în foc că pe toţi - la un sfânt trecut în Martirologiul Roman pe data de 25 mai. Citim despre el în elogiul cărţii:

"Comemorarea sfântului Grigore al VII-lea, papă. Sub numele de Hildebrand, a dus la Roma o viaţă călugărească şi, însărcinat cu diferite misiuni, i-a ajutat pe pontifii din timpul său la reforma Bisericii. Ridicat pe catedra sfântului Petru, a revendicat, în faţa puterii principilor, libertatea Bisericii, cu o mare autoritate şi spirit decis, şi a apărat cu putere sfinţenia clerului. Pentru aceasta a fost constrâns să fugă din Roma şi a murit în exil la Salerno, în Campania, Italia, în anul 1085".

Aceste puţine cuvinte ne ajută să înţelegem mai bine cine a fost Grigore al VII-lea dincolo de Dictatus papae şi opoziţia sa faţă de regele - că împărat a fost încoronat de un antipapă - Henric al IV-lea al Germaniei.

În secolul al XX-lea, în care istoriografia marxistă - dar înainte de ea şi alţi duşmani ai Bisericii - a produs nu puţine rele imaginii papalităţii, mai ales papilor care şi-au lăsat puternic amprenta asupra istoriei universale şi ecleziastice, printre ei aflându-se şi Grigore al VII-lea, denigrându-l uneori mai rău decât duşmanii pe care i-a avut în timpul vieţii sale. În schimb, pontifii romani nu o dată au exaltat figura acestui urmaş al sfântului Petru din Evului Mediu (...)

Am început lucrul la biografia lui Grigore al VII-lea înainte de a da peste aceste citate din textele urmaşilor săi pe scaunul sfântului Petru, mânat fiind de admiraţia pe care o nutresc - şi pe care am argumentat-o deja în biografia sfântului Ludovic al IX-lea, regele Franţei - faţă de Evul Mediu, istoria căruia a fost marcată inclusiv de figura gigantică - pentru a-i cita Ioan al XXIII-lea şi Paul al VI-lea - a Papei Grigore al VII-lea. În timpul anilor de studenţie am aflat despre el prea puţin - şi nu în cuvinte de laudă -, tocmai pornind de la acel Dictatus papae şi conflictul său cu Imperiul. Dar mai era văzut - şi poate fi considerat - şi ca un precursor al lui Urban al II-lea în declanşarea cruciadelor; dar cum nici acestea nu se bucurau de prea mare "apreciere" din partea istoriografiei marxiste, la care încă se mai apela în studierea istoriei Evului Mediu pe la începutul anilor 2000, este clar că nici Grigore al VII-lea nu avea o reputaţie prea bună ca părinte al sângeroaselor cruciade.

După ce am publicat viaţa sfântului Ludovic şi viaţa sfintei Ioan d'Arc mă tot frământam: viaţa cărui sfânt să o mai prezint cititorului de limbă română. Doream să fie nu doar un sfânt, ci să fie şi o personalitate cu urme adânci lăsate în istorie. Aşa am ajuns să mă interesez tot mai mult de Hildebrand sau Grigore al VII-lea, intenţia pentru care l-am ales anume pe el fiind nu doar de a oferi exemplul unei vieţi dedicate Bisericii şi binelui sufletesc al credincioşilor, ci şi mierea învăţăturii sale, care ne poate îndulci drumul spre împărăţia lui Dumnezeu (îndemnurile din scrisorile sale ne pot fi de folos şi nouă, chiar şi după aproape o mie de ani de când au fost scrise!). Şi nu doar atât, ci şi din dorinţa de a schimba perspectiva cu care oamenii de astăzi îl privesc pe acest papă, mai ales că este un sfânt nu ca urmare a unei canonizări formale din partea Bisericii, ci a unei canonizări echivalente, adică, având deja un cult răspândit printre credincioşi şi recunoscut ulterior de Biserică.

Evident, este destul de greu de cuprins în paginile ale acestei cărţi viaţa şi activitatea unui pontif atât de ilustru, ţinând cont de provocările cărora a trebuit să le facă faţă în lupta sa, deloc uşoară, de reformare a Bisericii, dar având în vedere şi bogata sa corespondenţă, cu citate din care este împânzit textul de faţă. La început mi s-a părut lesne a-i scrie viaţa, dar cu cât mă cufundam mai mult în studiu, cu atât mi se părea mai greu, dovadă fiind şi timpul îndelungat pe care l-am dedicat acestei hagiografii a lui Grigore al VII-lea, mai ales că, în opoziţie cu critica vehementă a acestui papă - despre care am amintit mai sus -, am dat peste biografii scrise în principal de istoricii Bisericii, care uneori au tendinţa de a cădea în cealaltă extremă, cea a exaltării peste măsură a personalităţii şi activităţii sale. Dar, aşa cum se ştie, extremismele nu fac bine. Posibil acest risc să nu mă va fi ocolit nici pe mine, dar, deşi simpatia faţă de Grigore al VII-lea va ieşi clar la suprafaţă, la fel ca şi o oarecare antipatie - măsurată în unele epitete - faţă de Henric al IV-lea sau alţi duşmani ai papei, m-am străduit totuşi să fiu obiectiv - dacă se poate vorbi de obiectivism istoric, ţinând cont că istoria este făcută şi scrisă de subiecţi -, redând evenimentele aşa cum au fost, iar istoria asta se vrea în principal pornind de la Herodot: o expunere a faptelor.

Nevoind să-i fur cititorului posibilitatea de a afla singur cum ni se descoperă Papa Grigore al VII-lea în spatele cuvintelor care încearcă să-i ţese viaţa, voi aminti doar că, pentru a-i înţelege traiul şi activitatea lui pe acest pământ - subiectul central al acestei cărţi -, a trebuit să încep de "la Adam", adică să prezint mai întâi tulburările "secolului de fier" care a făcut necesară reforma gregoriană, iar uneori să mă abat pentru a prezenta şi viaţa altor personaje ale timpului lui şi a celui dinaintea sa, iar pentru a-l ajuta pe acelaşi cititor să guste - atât cât poate oferi o traducere - din spusele papei însuşi, pentru a-i pătrunde mai bine viziunea sa despre măreţia Bisericii, ca Epilog am oferit cea de-a doua scrisoare pe care Grigore al VII-lea i-a trimis-o arhiepiscopului Hermann de Mainz, iar în Anexe, pe lângă trei rugăciuni, am voit să prezint elogiul pe care i l-a adus, după aproape nouă secole, urmaşul său pe tronul pontificat, sfântul Ioan al XXIII-lea.

În încheiere, le doresc tuturor celor care vor deschide această carte lectură plăcută!

Pr. Petru Ciobanu

* * *

Hildebrand. Viaţa sfântului Grigore al VII-lea
Petru Ciobanu, Ed. "Sapientia", 2025, ISBN 978-606-578-609-7, 14×20 cm, 394 p., 40 lei

* * *

Această carte, în limita stocului disponibil, poate fi procurată prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

*

De la Librăria "Sapientia":

• prin poştă: Librăria "Sapientia", Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
• prin e-mail: sapientia@itrc.ro
• prin telefon: 0754.826.814
• prin website (online): www.editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
• direct din Librăria "Sapientia" din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi)
• sau la librăriile catolice partenere

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro