Editura "Sapientia": Două noi cărţi

La Editura "Sapientia" au apărut recent cărţile: Atunci când oamenii se prind de cer. Fragmente despre speranţă, scrisă de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu (coord.), şi Mary Ward, model pentru femeile puternice din timpul prigoanei comuniste, scrisă de sr. Daniela-Ionela Mare.

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Atunci când oamenii se prind de cer. Fragmente despre speranţă, scrisă de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu, coord. Cartea apare în colecţia "Tratate de teologie", în formatul 14×20 cm, are 126 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.

Sâmbătă, 30 octombrie 2021, la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi a avut loc Simpozionul Biblia şi speranţa. Abordări, perspective, aplicaţii. Manifestarea culturală a fost organizată de Facultatea de Teologie Romano-Catolică, în colaborare cu Institutul Teologic Romano-Catolic şi Oficiul pentru Pastoraţie Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi. Acest act academic s-a înscris în seria de iniţiative prilejuite de sărbătoarea aniversară a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Moderatorul simpozionului a fost pr. Iulian Faraoanu.

Volumul de faţă, cu titlul Atunci când oamenii se prind de cer. Fragmente despre speranţă, însumează o parte din conferinţele ţinute cu acea ocazie, dar şi alte scrieri despre Biblie şi speranţă. Este o temă de mare actualitate, dacă ţinem cont de contextul în care trăieşte omenirea în ultimul timp. În faţa provocărilor acestor vremuri, şi teologul, preotul şi creştinul trebuie să ia atitudine. Nu pot adopta tactica struţului până va trece primejdia. În acest sens, pornind de la Sfânta Scriptură, care este sufletul întregii teologii, autorii convocaţi pentru acest volum colectiv prezintă modul în care cuvântul lui Dumnezeu este lumină pentru paşii noştri şi astăzi şi izvor de speranţă.

În articolul Apocalipsa lui Ioan. Promisiune şi speranţă, pr. Iulian Faraoanu prezintă îndemnul pe care Ioan îl dă creştinilor din Asia Mică aflaţi în faţa pericolului idolatriei, al adaptării la mentalitatea timpului şi al persecuţiilor. Cuvintele lui Ioan îi îndeamnă la rezistenţă şi fidelitate în ciuda vicisitudinilor prin care trec. Creştinii sunt sfătuiţi să nu îşi piardă speranţa, ci să privească spre Ierusalimul ceresc îmbrăcat în splendoare, deoarece Dumnezeu, chiar dacă aparent întârzie, va face dreptate aleşilor săi şi îi va răsplăti.

În articolul Biblia, exegeza şi teologia dogmatică în viziunea lui Karl Rahner, scris de pr. Lucian Păuleţ, este reliefată necesitatea unei relaţii rodnice între exegeză şi teologia dogmatică. Din păcate, în timpurile foarte recente şi astăzi, există riscul ca ambele discipline să fie înţelese separat una de cealaltă. Conferinţa părintelui vrea să atragă atenţia asupra necesităţii unei abordări unitare, punând întrebări precum: Unde se întâlnesc cele două discipline? Ce învaţă exegeza şi dogmatica una de la cealaltă? Cum se completează reciproc? Pentru a schiţa un răspuns la aceste probleme, în acest articol se face apel în principal la un eseu scris în 1961 de Karl Rahner, "Exegeza şi Teologia Dogmatică". Chiar şi după 60 de ani, acest eseu rahnerian se dovedeşte a fi actual, deoarece nu abordează teme strict exegetice ori dogmatice care devin cumva uzate odată cu trecerea timpului şi progresul disciplinelor teologice, ci despre principiile călăuzitoare mai durabile decât rapiditatea cu care avansează studiile exegetice şi dogmatice în zilele noastre.

În articolul intitulat Aşteptând speranţa fericită - de la escatologie la escatopraxie, pr. Gabriel-Iulian Robu porneşte de la o antropologie de jos şi individualizează în ţesutul naturii umane o apertură către speranţă, o deschidere ce se articulează pe anumite infrastructuri antropologice ale speranţei. Cu ajutorul unor autori relevanţi precum I. Sanna, J. Alfaro, B. Welte, G. Marcel, sunt semnalate anumite indicii ale prezenţei acestor infrastructuri. Aceste infrastructuri ale speranţei îl dispun pe om să privească spre Dumnezeu în momentele limită ale existenţei sale şi nu doar atunci. Speranţa nu este doar o atitudine interioară, ci şi o virtute ce influenţează acţiunea. În acest sens, cel care trăieşte şi este mântuit prin speranţă va căuta o ortopraxie, care în lumina lucrurilor din urmă se converteşte într-o escatopraxie. Adevărata escatopraxie se configurează ca o veritabilă etică a speranţei care se manifestă prin iubire. Există de aceea o strânsă legătură între a spera şi a iubi.

Articolul Speranţa noastră pentru voi este neclintită (2Cor 1,7a). Perspective şi aplicaţii teologico-spirituale în Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni, al pr. Ionuţ Eremia Imbrişcă, prezintă o parte din încercările prin care a trebuit să treacă apostolul Paul pentru Evanghelie. Acestea ar fi putut să-l conducă la descurajare, însă nu s-a întâmplat acest lucru; dimpotrivă, încercările l-au condus la întărirea convingerii că în mijlocul greutăţilor era însoţit de prezenţa lui Dumnezeu. Totodată, aceste încercări l-au condus pe Apostol să se încreadă în mod temeinic în propria carismă şi chemare. Autorul articolului alege ca punct de referinţă Scrisoarea a doua către Corinteni pentru a scoate în relief rolul speranţei în viaţa lui Paul. Deoarece speranţa nu este doar un concept teologic, ci şi o experienţă de credinţă, în partea finală, autorul propune câteva aplicaţii concrete pentru viaţa noastră.

În articolul intitulat Părintele Otto Canisius Farrenkopf, SJ (1888-1967) - model de speranţă pentru creştinii din perioada persecuţiei comuniste, pr. Fabian Doboş prezintă biografia părintelui Farrenkopf, SJ, cele cinci arestări succesive şi sfârşitul acestui preot iezuit. Părintele Farrenkopf s-a născut pe 5 februarie 1888, la Buchen-Baden-Odenwald (Germania). A intrat în Ordinul Iezuit ca novice la Feldkirch (Austria). Între 1913-1916 a activat ca misionar la Bombay (India). În perioada 1916-1918 a activat ca infirmier voluntar în Franţa. A fost, timp de mai mulţi ani, duhovnicul arhiepiscopului de Bucureşti, Mons. Alexandru Theodor Cisar. Încă de la declanşarea prigoanei comuniste, părintele Farrenkopf, SJ, şi-a împlinit cu devoţiune toate sarcinile şi şi-a structurat activitatea preoţească în conformitate cu ceea ce ceruse Sfântul Scaun. A fost arestat de cinci ori de către comunişti. Aceştia, văzând rezistenţa şi fermitatea sa, îl consideraseră în cele din urmă "un nebun". Da, a fost "un nebun pentru Cristos", animat de iubirea faţă de Biserica lui Cristos şi de speranţa Împărăţiei sale.

Ne dorim ca toate aceste contribuţii ale autorilor care au lucrat la volumul de faţă să aducă speranţă în sufletele cititorilor.

Pr. dr. Gabriel-Iulian Robu

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Mary Ward, model pentru femeile puternice din timpul prigoanei comuniste, scrisă de sr. Daniela-Ionela Mare. Cartea apare în colecţia "Istoria Bisericii", în formatul 14×20 cm, are 410 pagini şi poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 30 lei.

Am început să redactez această lucrare cu intenţia de a vorbi despre femei puternice. Fiind persoană consacrată într-o congregaţie de viaţă apostolică şi lucrând ca profesoară de religie într-un liceu catolic, am putut să constat că omul de azi - omul bărbat şi femeie - are nevoie de susţinere în credinţa lui, are nevoie de modele şi indicatoare pe drumul mântuirii.

Într-o lume confuză, debusolată, cu o scară de valori răsturnată, este greu pentru cel care vrea să rămână fidel credinţei sale, valorilor umane şi creştine. Provocările sunt atât de multe, puternice şi schimbătoare: probleme sociale şi politice, persecuţia creştinilor (sau a unor Biserici), discriminarea între sexe, noile religii sau secte, "modelele" propuse de mass-media - efemere, fără valori, cu idealuri care se mărginesc la domeniul temporal, ca frumuseţea, cariera, materialismul, relaţiile interumane de scurtă durată, egoiste şi sterile.

Şi totuşi, fidelitatea este posibilă pentru cel care îşi pune încrederea în Domnul, pentru cel care îşi alege mijloacele potrivite pentru a fi fericit, pentru a trăi în comuniune cu ceilalţi şi pentru a se mântui. Biserica, respectiv comunitatea creştină, este un mediu favorabil acestei trăiri creştine autentice, un mediu în care omul se regăseşte în frumuseţea lui de la început, atunci când Creatorul l-a chemat la viaţă. În Biserică, omul găseşte sprijin şi mângâiere în cuvântul Domnului şi în caritatea semenilor săi. În Biserică îşi regăsesc locul cei marginalizaţi ai societăţii, cei suferinzi, dispreţuiţi.

În Biserică şi-a regăsit locul şi femeia, acest sărac al istoriei, marginalizată, dispreţuită, ignorată tocmai din cauza feminităţii ei, a lipsei de forţă fizică într-o lume a războaielor şi a intereselor politice. Aici, primind tăria şi mângâierea Duhului Sfânt, trăind din cuvântul lui Dumnezeu care este mai mult decât pâine şi apă, ocrotită de Dumnezeu Tatăl atotputernicul, femeia a continuat să trăiască şi să se dăruiască în tăcere, prin caritate faţă de cei care i-au fost încredinţaţi. Începând cu Conciliul al II-lea din Vatican s-au subliniat vocaţia şi demnitatea femeii în societate şi în Biserică.

Mary Ward a înfiinţat o Congregaţie de viaţă apostolică pentru femei în vremuri în care pentru acestea nu erau decât două locuri în societate şi în Biserică: familia sau mănăstirea. A fost un semn pentru Biserică, de care Dumnezeu a avut grijă la timp, aşa cum i-a spus Papa Grigore al XV-lea în timpul unei audienţe. Poarta pe care a deschis-o ea a deschis drumul spre viaţa apostolică a femeilor consacrate.

Consolata Bachmeyer, fiică spirituală a lui Mary Ward, fiind consacrată în Congregaţia pe care aceasta din urmă a înfiinţat-o, a fost ultima directoare a Şcolii de fete Pitar Moş din Bucureşti. S-a remarcat printr-o pregătire profesională de excepţie - a fost doctor în fizică şi chimie -, dar şi printr-o tărie cerută de provocările comunismului care se instaura: desfiinţarea şcolilor şi a mănăstirilor catolice, confiscarea bunurilor bisericeşti, izgonirea sau întemniţarea preoţilor, a călugărilor şi a călugăriţelor. Cel care ar fi trebuit să-i fie duşman - Petru Groza, prim-ministru al României comuniste - i-a devenit un ajutor pentru a putea salva 210 călugăriţe care au luat drumul exilului, din dorinţa de a rămâne fidele vocaţiei, chiar dacă acest lucru însemna părăsirea ţării. A rămas o amintire vie şi frumoasă pentru fostele eleve, dintre care unele mai sunt în viaţă, un far care le-a condus pe drumul greu într-o ţară comunistă, lipsită de valori şi dominată de teroare.

Într-o societate multiculturală, multinaţională, marcată de un pluralism religios, aceste femei sunt faruri care arată drumul bun spre comuniune, acceptare, apreciere, respect reciproc. Cele care le-au urmat exemplul au reuşit să facă lucruri mari oriunde au ajuns.

Nu doresc să teoretizez, ci mai curând să transmit un mesaj de speranţă pentru femeile care s-au pierdut în noaptea acestei lumi: fiecare dintre ele este iubită şi păzită ca lumina ochilor de Cel care le-a creat! Fiecare se poate întoarce în casa Tatălui fără teama de a fi judecată şi pedepsită, ci cu siguranţa că acest moment va fi unul de bucurie şi de sărbătoare. Demnitatea femeii care trăieşte în Adevăr străluceşte ca lumina, încălzind pe cei de aproape şi inspirând, călăuzind peste veacuri.

O femeie puternică are tăria, simplitatea şi smerenia florii de stâncă, mărturisindu-şi Creatorul prin însăşi frumuseţea darurilor cu care acesta a înzestrat-o, bucurându-se în Lumina cea fără de apus, pe Calea vieţii, întru Adevărul care pe toate le desluşeşte. O femeie puternică iubeşte omul, aproapele care i-a fost încredinţat, cu inima străpunsă a lui Dumnezeu-Iubire.

Sr. Daniela-Ionela Mare

* * *

Atunci când oamenii se prind de cer. Fragmente despre speranţă
Gabriel-Iulian Robu, coord., Ed. "Sapientia", 2021, ISBN 978-606-578-472-7, 14×20 cm, 126 p., 15 lei

Mary Ward, model pentru femeile puternice din timpul prigoanei comuniste
Daniela-Ionela Mare, Ed. "Sapientia", 2021, ISBN 978-606-578-457-4, 14×20 cm, 410 p., 30 lei

* * *

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi;
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

*

De la Librăria "Sapientia":

• prin poştă: Librăria "Sapientia", Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
• prin e-mail: sapientia@itrc.ro
• prin telefon: 0754.826.814
• prin website (online): www.editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
• direct din Librăria "Sapientia" din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi)
• sau la librăriile catolice partenere

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

lecturi: 1607.