Editura "Sapientia": Patru noi cărţi

La Editura "Sapientia" au apărut recent cărţile: Congregaţia "Notre Dame de Sion": 150 de ani de activitate în Moldova (1866-2016), scrisă de Fabian Doboş, 1991-2016: 25 de ani de la reînceperea activităţilor pastoral-educative ale Congregaţiei "Fraţii Şcolilor Creştine" din România, scrisă de Vicenţiu Ghiurca, Am suferit pentru Biserica lui Cristos: viaţa Părintelui Ion Parţac (1927-1996), scrisă de Fabian Doboş - Dănuţ Doboş şi Umblă în prezenţa mea: Domnul de La Salle (1651-1719) , scrisă de Charles Lapierre.

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Congregaţia "Notre Dame de Sion": 150 de ani de activitate în Moldova (1866-2016), scrisă de Fabian Doboş. Cartea apare în colecţia "Istoria bisericii", în format 14x20 cm, are 168 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.

Cartea de faţă cuprinde în paginile ei istoria unei opere speciale a lui Dumnezeu prin venerabilul Teodor Ratisbonne şi parcursul binecuvântat al acestei congregaţii în cadrul Episcopiei de Iaşi, de la sosirea primelor surori "Notre Dame de Sion" în Iaşi până în zilele noastre. Odată cu prezentarea pe scurt a idealului gândit şi concretizat de Teodor Ratisbonne la înfiinţarea acestei Congregaţii, părintele prof. dr. Fabian Doboş, autorul acestei lucrări, prezintă realitatea vieţii şi operei surorilor pe meleagurile moldave.

Meritul părintelui Fabian Doboş este lăudabil, deoarece ne prezintă parcursul istoric al acestei familii religioase, de la întemeiere până în zilele noastre, oprindu-se într-un chip deosebit asupra activităţii surorilor "Notre Dame de Sion" de la sosirea lor în Dieceza de Iaşi, în biserică şi, mai ales în şcolile voite de episcopul Iosif Salandari, domeniu deosebit de important pentru formarea şi educarea tinerelor din comunităţile catolice din Moldova.

Şcolile deschise de surori, cu mari sacrificii, atât la Iaşi, cât şi la Galaţi, au avut un rol de grele şi mari împliniri şi au scris o pagină cu litere de aur în istoria congregaţiei şi a Bisericii locale. De această muncă şi slujire s-au bucurat, alături de elevele catolice, şi multe alte tinere din oraşele Iaşi şi Galaţi, mai ales cele din comunităţile evreieşti prezente pe teritoriu.

Jertfele lor nu pot fi uitate, iar oferta lor rămâne înscrisă nu numai în inimile credincioşilor catolici, ci şi în ale celorlalte comunităţi religioase din Moldova acelor timpuri.

Timpurile grele care s-au abătut asupra întregii ţări după Al Doilea Război Mondial au afectat puternic şi Congregaţia Surorilor "Notre Dame de Sion", pierzând toate casele şi şcolile deschise în România. Ecoul muncii lor şi glasul imobilelor lor ce se mai află în picioare sunt o reală mărturie a iubirii, prezenţei şi activităţilor lor formative între credincioşii episcopiei noastre. Surorile care au mai rămas nu încetează să ducă mai departe flacăra iubirii faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, faţă de Jertfa lui Cristos, cel pe care au ales să-l slujească, asemenea Maicii Domnului: Notre Dame de Sion.

Cartea părintelui Fabian, pe lângă faptul că reprezintă o reamintire a rolului desfăşurat de opera părintelui Teodor Ratisbonne, ca un dar şi inspiraţie a Duhului Sfânt pentru Biserica universală - desigur, şi pentru Dieceza de Iaşi -, este în acelaşi timp şi un prinos de recunoştinţă faţă de toate surorile care au muncit în această congregaţie, lăsându-ne nu numai o amintire rodnică de apreciat, ci şi o moştenire care trece peste graniţe şi greutăţi şi rămâne ca un imbold, atât pentru surorile de azi, ce lucrează mai departe în dieceza noastră, cât şi pentru noi, toţi cei care ne bucurăm de o moştenire de dragoste şi de jertfă din partea atâtor suflete generoase, inspirate şi conduse de carisma vrednicului de amintire pr. Teodor, ajutat în idealul său de fratele Alfons, ambii îndrăgostiţi de cuvântul lui Dumnezeu şi plini de încredere în împlinirea făgăduinţelor făcute părintelui nostru Abraham.

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea 1991-2016: 25 de ani de la reînceperea activităţilor pastoral-educative ale Congregaţiei "Fraţii Şcolilor Creştine" din România, scrisă de Vicenţiu Ghiurca. Cartea apare în colecţia "Istoria bisericii", în format 14x20 cm, are 74 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.

Amintirea evenimentelor semnificative din existenţa unor ţări, a unor instituţii sau a unor persoane constituie, în mod normal, motiv de sărbătoare şi de aniversare.

Anul 2016 va rămâne în istoria Congregaţiei "Fraţii Şcolilor Creştine" din România ca anul în care s-a sărbătorit un sfert de veac de la reînceperea activităţilor pastoral-educative în slujba copiilor şi a tinerilor, după mai mult de patru decenii de la interzicerea acestora de către regimul comunist.

În anul 1991, cu ajutorul primit din partea Regiunii ARLEP (Spania şi Portugalia) şi a Provinciei Austria-Ungaria, fraţii români, care au supravieţuit regimului comunist, reîncepeau activitatea de educare şi de catehizare a copiilor şi a tinerilor din ţara lor natală.

Titlul prezentei lucrări evidenţiază faptul că este vorba despre un reînceput. Prezenţa Fraţilor Şcolilor Creştine în România îşi are începutul în anul 1861.

Aceşti 25 de ani, pe care îi sărbătorim, sunt un capitol al unei istorii care durează de 155 de ani. Prezenţa Fraţilor Şcolilor Creştine în România se întrepătrunde cu istoria modernă, contemporană şi actuală a României.

În paginile acestei lucrări, am prezentat în mod succint câteva informaţii referitoare la Fraţii care au activat în comunităţile şi centrele social-educative din Iaşi, Oradea, judeţul Bihor, şi Pildeşti, judeţul Neamţ, precum şi despre activităţile realizate de aceştia în acest sfert de secol.

Ne exprimăm dorinţa ca pe viitor să continuăm cercetarea noastră pentru întreaga perioadă a prezenţei Fraţilor în România, începând cu anul 1861 până în zilele noastre.

Aducem mulţumiri tuturor Fraţilor din Provinciile ARLEP şi Europa Centrală, care, cu jertfă, generozitate şi dăruire, au contribuit la continuarea şi consolidarea carismei sfântului Ioan de La Salle în România şi implorăm binecuvântarea şi ajutorul Domnului asupra lor şi asupra tuturor lasallienilor, care continuă cu abnegaţie să-i educe pe copiii şi pe tinerii care le sunt încredinţaţi.

Fr. Vicentiu Ghiurca

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Am suferit pentru Biserica lui Cristos: viaţa Părintelui Ion Parţac (1927-1996), scrisă de Fabian Doboş - Dănuţ Doboş. Cartea apare în colecţia "Magistra Vitae", în format 14x20 cm, are 318 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Preotul mărturisitor Ion Parţac este unul dintre zecile de preoţi catolici din Dieceza de Iaşi care în anii grei ai persecuţiei comuniste au dat mărturie despre credinţa în Cristos şi fidelitatea faţă de Biserica sa. Eroismul său a fost probat şi de alţi confraţi preoţi, care, la rândul lor, ar merita să le fie dedicată o carte, pentru ca sacrificiul şi mărturisirea lor de credinţă să fie cunoscute de generaţiile prezente şi viitoare.

Pe de altă parte, cazul preotului Ion Parţac are anumite particularităţi, acesta fiind motivul pentru care i-a fost dedicată o biografie ştiinţifică. În primul rând, preotul Ion Parţac rămâne un simbol al zecilor de preoţi care, asemenea lui, au suferit pentru Cristos şi în anii grei ai persecuţiei au ales să rămână liberi în tabăra rezistenţei anticomuniste, prin credinţă, refuzând orice compromis cu puterea, atât înaintea arestării, cât şi după eliberare. Aceştia au ales, aşadar, statutul de "paria" ai societăţii comuniste, respingând alternativa pactizării cu duşmanii Bisericii. Există, prin urmare, în cazul Parţac fapte şi evenimente trăite la aceeaşi intensitate şi de alţi preoţi, care nu sunt însă consemnate, deoarece aceştia nu au avut şansa de a avea un nepot - îl numim aici pe părintele Iosif Răchiteanu - care să probeze timp de treisprezece ani o tenacitate lăudabilă în privinţa cercetărilor istorice care au condus la finalizarea prezentei biografii.

Tipul acesta de cercetare ar fi trebuit întreprins imediat după prăbuşirea regimului comunist, atunci când interesul general faţă de aceste evenimente istorice tragice era ridicat, iar unii dintre protagoniştii evenimentelor evocate în volum se mai aflau încă în viaţă. Acum, la peste un sfert de veac de la căderea comunismului, eroii rezistenţei, aşa cum a fost preotul Ion Parţac, nu mai prezintă interes decât pentru cercetători, iar peste încă alte două decenii, acest fel de eroism va fi acoperit de nisipul uitării.

Din fericire, biografia părintelui Parţac a fost salvată de la uitare printr-un cumul de întâmplări - tenacitatea nepotului, menţionată mai sus; eforturile conjugate ale cercetătorilor, care au studiat şi arhivele fostelor instituţii comuniste de represiune, şi, nu în ultimul rând, entuziasmul martorilor care au confirmat şi completat informaţiile istorice. Peste toate însă se află semnul Providenţei Divine, al sfintei Fecioare Maria, pe care păstorul de conştiinţe Ion Parţac a slujit-o, în special la Cacica, leagănul speranţei creştine a Diecezei în anii comunismului ateu.

Cititorii vor descoperi în prezentul volum existenţa grea şi primejdioasă, dar eroică în acelaşi timp, a unui preot catolic care a cunoscut închisorile comuniste, precum şi aşa-zisa "libertate" care caracteriza regimul totalitar al României comuniste. Intenţia autorilor nu a fost aceea de a stabili reperele vieţii unui sfânt, după cum nu a fost nici aceea de a-i asigura preotului Ion Parţac un loc nemeritat în rândul eroilor Bisericii noastre locale şi ai neamului românesc. Autorii nu au făcut decât să consemneze o serie de fapte creştine din istoria mărturisitorilor Bisericii noastre Catolice, a căror semnificaţie, în sensul recuperării memoriei istorice, în contextul nepăsării generale, este de netăgăduit.

Pr. dr. Fabian Doboş - Dr. Dănuţ Doboş

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Umblă în prezenţa mea: Domnul de La Salle (1651-1719) , scrisă de Charles Lapierre, tradusă în limba română de Cecilia Lujinschi. Cartea apare în colecţia "Vieţile sfinţilor", în format 14x20 cm, are 186 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.

Epoca noastră - ecologică şi sportivă - redescoperă mersul pe jos şi călare. Găseşte că este sănătos şi plăcut. Din cele mai vechi timpuri, pe pământul nostru au mers oameni: păstori mânându-şi turmele din păşune în păşune... vânzători ambulanţi mergând din oraşe în sate, oferindu-şi talentele sau modesta lor marfă... cuceritori de toate culorile în slujba unor ideologii contestabile sau a unor sfidări abuzive... pelerini în căutarea unor locuri de închinare pentru suflet.

Puţini dintre pământeni vor fi mers atât cât dl de La Salle! Fără a părăsi Hexagonul - cu puţin mai mic decât astăzi -, câte leghe parcurse de la Reims la Paris şi la Rouen, de la Rouen la Boulogne, de la Paris la Mende şi la Marsilia, de la Marsilia la Grenoble?... Aproape întotdeauna pe jos; uneori, călare.

Pentru ce aceste drumuri pe orice vreme şi în direcţii atât de diferite? Ca şi Abraham, Părintele credincioşilor, dl de La Salle primise de la Dumnezeu o misiune. Ca să o împlinească, nu avea alt mijloc decât să pornească la drum, păstor al unei turme mai mult sau mai puţin docile... purtător al "Veştii cele Bune"... cuceritor în slujba Împărăţiei lui Isus... pelerin pătruns de harul rugăciunii.

Încălţările sunt pentru el un instrument de muncă, la fel ca şi bicicleta, motocicleta, trenul sau maşina pentru muncitorul de astăzi. Câte perechi a stricat - cu toată grosimea pingelelor şi trăinicia cusăturilor - din 1680 până în 1719, în slujirea "copiilor meşteşugarilor şi săracilor"?...

Şi dacă, după trei secole, ne-am porni şi noi la drum la rândul nostru? Nu ca să-l urmăm în toate amănuntele îndelungatelor sale călătorii, ci numai în principalele etape ale mersului său în prezenţa Dumnezeului său, la fel ca şi Abraham, "din tabără în tabără" (Gen 12,9).

Iubite Părinte, De La Salle,

După câte ştiu, nimeni nu a avut vreodată ideea de a cere pentru dumneavoastră de la Autorităţile romane titlul şi sarcina de "Patron al Ecologiştilor", în ciuda chipului dumneavoastră "puţin bronzat din îndelungatele călătorii"... Este adevărat că secolul lui Ludovic al XIV-lea, care a fost şi al dumneavoastră, nu cunoştea acest lucru şi nici numele... Şi, de puţin timp, Francisc de Assisi asigură cu umor această responsabilitate.

Cât despre a vă face "Patron al Drumeţilor" - ceea ce v-ar conveni de minune -, inutil să ne gândim la acesta. Înaintea dumneavoastră, Dominic, Ignaţiu de Loyola, Pierre Favre, Tereza de Avila, Vincenţiu - ca să nu-i înşirăm decât pe unii dintre sfinţii drumeţi cei mai apropiaţi de dumneavoastră în timp - au dobândit în această privinţă titluri de nobleţe incontestabile.

Pius al XII-lea v-a instituit solemn în 1950 "Protector al TUTUROR Educatorilor". Aceasta vă este de ajuns şi vă înţeleg. Această corporaţie este numeroasă prin lume. Sarcina ei este delicată. Tinerii cer atenţii continue şi perfect adaptate la epoca în care trăiesc, precum şi la mediul în care vor intra când vor fi adulţi. Fără a uita că trebuie să luăm în considerare - ţine de vârsta lor - fidelităţile şi adevărurile lor succesive şi chiar simultane... Pentru a răspunde la misiunea lui, educatorul este deci, prin definiţie, omul "dinamicii provizoriului", după fericita formulă a fratelui Roger Shutz, care v-ar fi plăcut, sunt sigur.

Căci dumneavoastră înşivă aceasta aţi trăit, nu?... Mai cu seamă, din acel 24 iunie 1682, când, părăsindu-vă căminul familial şi tot ce reprezenta el ca emoţionante amintiri, v-aţi alăturat primilor institutori într-o modestă casă din faţa Mănăstirii Sainte-Claire. Nu vă părăseaţi oraşul natal, este adevărat! Dar, cu toate acestea...

În acea zi, începea pentru dumneavoastră, tânăr canonic bogat în bani şi în cultură, o aventură despre care - aţi spus-o după 40 de ani, Părinte!... - dacă aţi fi ştiut unde avea să vă ducă, nu v-aţi fi "atins de ea nici cu vârful degetelor"...

Cei câţiva paşi care v-au condus din strada Sainte-Marguerite în strada Neuve s-au înmulţit pe măsură ce se fondau şcoli. Introducându-i după dumneavoastră pe câţiva în această carte, rămân nesătul şi sunt convins că îl las astfel şi pe cititorul care v-a urmărit împreună cu mine... Dar puteam să spun totul? Ar fi mai multe volume.

Totuşi, povestind viaţa dumneavoastră, citându-vă scrierile pentru a vă face să fiţi înţeles mai bine, mi se pare că nu mi-am pierdut timpul. Şi că nu m-am înşelat prezentându-vă mersul pe drumurile Franţei ca un răspuns la chemarea adresată de Dumnezeu oricărui credincios ca şi altădată Părintelui lor Abraham: "Umblă în prezenţa mea şi fii desăvârşit!" (Gen 17,1)

Ştiaţi bine, Părinte, că a merge în prezenţa lui Dumnezeu nu este întotdeauna uşor, nici material, nici spiritual. Pentru a vă asigura că nu veţi da greş - sau cât mai puţin posibil! -, foloseaţi mijloace care ne miră, pe noi, copii agitaţi ai unui veac plin de nebunie.

În Regulile dumneavoastră, "pe care mi le-am impus", scrieţi:

1. Nu voi ieşi fără vreo necesitate şi fără a-mi acorda timp un sfert de oră pentru a examina în faţa lui Dumnezeu dacă nevoia este reală sau imaginară. Dacă lucrul acela este grabnic, îmi voi acorda timp cel puţin cât un Miserere pentru aceasta şi pentru a-mi pune în spirit vreun sentiment bun.

Şi mai departe:

1. Când va trebui să merg la ţară, voi face o zi de reculegere pentru a mă dispune la aceasta şi voi încerca să mă pun în stare de a face, măcar când voi fi pe drum, trei ore de rugăciune pe zi.

În sfârşit:

17. Trebuie, de asemenea, să nu petrec nicio singură zi, în afară de atunci când voi fi la ţară, fără a vizita preasfântul Sacrament; şi încă pentru atunci, dacă pot să trec pe lângă Biserica vreunui sat, mă voi pune în genunchi pentru a adora preasfântul Sacrament; şi o voi face de atâtea ori de câte ori mi se va prezenta ocazia.

Ştiaţi bine, Părinte, că astfel de practici nu aveau să fie întotdeauna posibil de îndeplinit. "Voi încerca"... "dacă pot", scrieţi dumneavoastră cu prudenţă. De exemplu, când v-aţi întors "în catastrofă" de la Garde-Chatel la Laon, după moartea fratelui Nicolas Bour, bănuiesc că adoraţiile dumneavoastră în faţa bisericilor satelor prin care treceaţi au fost scurte... În acest caz deosebit, îmi închipui că aţi pus în aplicare o altă regulă a dumneavoastră:

14. Bună regulă este să nu ne chinuim atât pentru a şti ce trebuie să facem, ci să facem în mod perfect ceea ce ştim.

Această regulă de bun-simţ ar fi incompletă dacă, mai sus, nu aţi fi anunţat o dată cu aceasta culoarea care dezvăluie însuşi sensul şi secretul unităţii vieţii dumneavoastră:

3. Bună regulă de conduită este să nu facem deosebire între problemele proprii ale stării noastre şi problema mântuirii şi a perfecţiunii noastre şi să ne asigurăm că nu vom înfăptui niciodată mai bine mântuirea noastră şi că nu vom dobândi niciodată mai multă perfecţiune decât făcându-ne datoriile stării noastre, cu condiţia să le împlinim ÎN VEDEREA ORDINII LUI DUMNEZEU. Trebuie să căutăm să avem întotdeauna în vedere acest lucru.

Iertaţi-mă, Părinte, că mi-am permis să subliniez ceea ce mi se pare că exprimă esenţialul atitudinii dumneavoastră de credincios: a face totul în vederea ordinii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă "a merge în prezenţa lui Dumnezeu", dacă v-am înţeles...

Mulţi credincioşi, astăzi, simt ca şi dumneavoastră nevoia de a "merge în prezenţa lui Dumnezeu" pentru a da un sens vieţii lor... Dacă cele câteva pagini pe care vi le-am consacrat filial ar putea să-i ajute să descopere prin faptele, atitudinile, scrierile dumneavoastră, ceva din înţelepciunea dumneavoastră biblică, din spiritul dumneavoastră de credinţă, din rugăciunea dumneavoastră contemplativă în slujba misiunii dumneavoastră, împreună cu dumneavoastră, Părinte, aş fi recunoscător Domnului nostru.

Fratele Charles Lapierre

*

Congregaţia "Notre Dame de Sion": 150 de ani de activitate în Moldova (1866-2016),
Fabian Doboş, Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-267-9, 14x20 cm, 168 p., 15 lei

1991-2016: 25 de ani de la reînceperea activităţilor pastoral-educative ale Congregaţiei "Fraţii Şcolilor Creştine" din România,
Vicenţiu Ghiurca, Ed. "Sapientia", 2016, 14x20 cm, 74 p., 10 lei

Am suferit pentru Biserica lui Cristos: viaţa Părintelui Ion Parţac (1927-1996), br>Fabian Doboş - Dănuţ Doboş, Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-268-6, 14x20 cm, 318 p., 20 lei

Umblă în prezenţa mea: Domnul de La Salle (1651-1719),
Charles Lapierre, Ed. "Sapientia", 2016, 14x20 cm, 186 p., ISBN 978-606-578-269-3, 15 lei

* * *

Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi;
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

lecturi: 68.