Editura "Sapientia": Câteva noi titluri

La Editura "Sapientia" au apărut recent Viaţa sfintei Fecioare Maria după contemplaţiile fericitei surori stigmatizate Ana Ecaterina Emmerich, tradusă în limba română de pr. dr. Isidor Mărtincă, traducerea în limba română a trei documente importante: Purcederea Duhului Sfânt, de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, Creştinismul şi religiile, de Comisia Teologică Internaţională, Declaraţia "Dominus Iesus" privind unicitatea şi universalitatea salvifică a lui Isus Cristos şi a Bisericii, de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei şi cartea Viitorul creaţiei în Dumnezeu. Escatologie, de Anton Ziegenaus.

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent Viaţa sfintei Fecioare Maria după contemplaţiile fericitei surori stigmatizate Ana Ecaterina Emmerich, tradusă în limba română de pr. dr. Isidor Mărtincă. Volumul apare în colecţia "Vieţile sfinţilor", în format 14x22, are 456 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 25 lei.

În anii 1960, fiind seminarist la Iaşi, am avut prilejul şi şansa de a citi "Dureroasa Patimă a lui Isus Cristos", după contemplaţiile venerabilei surori Ana Ecaterina Emmerich. Erau peste 10 (zece) caiete de dictando de 100 de file, un scris frumos, îngrijit şi lizibil al părintelui Folea, preot greco-catolic, care, după interzicerea de regimul comunist a Bisericii Unite din 1 decembrie 1948, s-a retras la Parohia Romano-Catolică din Gherăeşti, Roman. Aici s-a apucat de traducerea cărţii Anei Ecaterina Emmerich.

Citeam cu mare râvnă din caiet, pe care trebuia să-l termin cât mai repede, pentru că aştepta un altul. Citirea acestei cărţi a lăsat asupra noastră o impresie de evlavie şi de înţelegere mai bună şi corectă a pătimirii lui Cristos.

Mai târziu am primit cadou din partea unei familii de români deveniţi romano-catolici, care s-au stabilit în Germania, cartea Leben der Hl. Jungfrau Maria; nach den Betrachtungen der gottseligen Anna Katharina Emmerich. Aufgeschrieben von Clemens Brentano (Paul Pattloch Verlag Aschaffenburg 1964). Mi-a făcut o mare plăcere să am această carte şi s-o citesc în original. Am aflat multe amănunte din viaţa preasfintei Fecioare Maria şi mi-am întărit credinţa şi evlavia către Maica Domnului, a Bisericii şi a noastră. Citind-o şi voind s-o răspândesc, le-am povestit diferiţilor colegi preoţi cele aflate. Foarte mulţi dintre ei şi-au exprimat dorinţa de a o citi şi ei, dar nu cunoşteau limba.

Pentru traducere am avut în faţă originalul în limba germană şi pentru penultimul capitol m-am folosit de traducerea în limba italiană şi în limba română. A fost o muncă foarte migăloasă, dar fiind ajutat, am reuşit să dau traducerii o formă, ca să fie pe înţelesul cititorilor noştri, nu numai colegi clerici, ci şi creştini de rând.

Procesul de beatificare a Anei Ecaterina Emmerich a început în anul 1892. Pentru o lungă perioadă a fost întrerupt şi apoi reluat până când, pe 3 octombrie 2004, a fost declarată fericită de către Sfântul Părinte de pioasă amintire Ioan Paul al II-lea.

În revelaţiile sale nu sunt contradicţii cu adevărurile Bibliei şi nici măcar cu tradiţiile orale ale Bisericii. Ele completează în mod minunat sfintele Scripturi şi istoria ecleziastică; clarifică punctele obscure explicate încă insuficient de teologi şi de exegeţi. Ceea ce surprindem de la Emmerich şi convinge prin ceea ce spune este bogăţia nemărginită care depăşeşte orice supoziţie umană cu privire la viaţa lui Isus şi a Mariei.

Acest volum, Viaţa sfintei Fecioare Maria, este rodul viziunilor fericitei surori, mai ales cu ocazia Octavei Neprihănitei Zămisliri a Mariei, când sora Emmerich intra în extaz. Aceste viziuni au fost adunate şi sintetizate de poetul Clement Brentano. Acestea însă nu urmează cursul vieţii sfintei Fecioare, aşa cum suntem obişnuiţi să citim după modelul evanghelic şi istoric al altor numeroase biografii oficiale şi neoficiale ale sfintei Fecioare Maria, ci urmează firul propriei sale vieţi "interioare" şi al predestinării sale în lume şi pentru lume.

Contemplaţiile mariane ale surorii Emmerich aruncă o privire adâncă asupra misterelor magnifice ale faptelor, pregătirii, venerării şi alegerii acestui vas sublim ales de Dumnezeu cel atotputernic.

Cititorului atent nu-i va scăpa faptul că în anumite puncte ale cărţii limbajul este la prezent; aceasta se întâmplă când Ecaterina Emmerich vorbeşte în stare de extaz.

Ni s-a părut corect să introducem viziunile cu rugăciunea Anei Ecaterina Emmerich adresată Mamei sale cereşti. O rugăciune pe care noi toţi ar trebui să o imităm, pentru a ieşi din durerea mizerabilei noastre existenţe interioare şi din întunericul lumii, încredinţându-ne milostivirii Mamei lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos, "Poarta umanităţii".

Pr. prof. dr. Isidor Mărtincă

*

La Editura "Sapientia" a fost publicată recent în colecţia "Magisterium" traducerea în limba română a trei documente importante:

- nr. 26: Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, Purcederea Duhului Sfânt, trad. din lb. franceză de Michail Iulian Echert;

- nr. 27: Comisia Teologică Internaţională, Creştinismul şi religiile, trad. din lb. italiană de Ianc Andrei Ionuţ;

- nr. 28: Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Declaraţia "Dominus Iesus" privind unicitatea şi universalitatea salvifică a lui Isus Cristos şi a Bisericii, trad. din lb. italiană de EARCB.

Acest volum este publicat în colecţia "Magisterium", în format 14x20 cm, are 126 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.

Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, Purcederea Duhului Sfânt (1995).

Conciliu Vatican II, în capitolul III al Decretului Unitatis redintegratio, face un elogiu deosebit Bisericilor din Orient cărora le recunoaşte originea apostolică, fidelitatea faţă de credinţa formulată în primele concilii şi patrimoniul teologic, liturgic şi spiritual pe care ele îl posedă şi care constituie un patrimoniu pentru întreaga Biserică.

Pe lângă declaraţii au intervenit şi gesturi concrete în raporturile dintre cele două Biserici, ca întâlnirile dintre Paul VI-lea şi Atenagora la Ierusalim (1964) şi Istanbul şi Roma (1967), restituirea multor relicve importante, ştergerea din memoria Bisericilor a excomunicărilor din 1054, folosirea termenului de "Biserici surori", scoaterea unei publicaţii Tomos Agapis Vatican-Fanar (1958-1970) care este o culegere de schimburi de corespondenţă dintre Biserica Romei şi Patriarhatul de Constantinopol.

Toate acestea au făcut ca relaţiile dintre cele două Biserici să se amelioreze tot mai mult, să înceapă dialogul carităţii şi, în sfârşit, şi dialogul teologic în sens strict, în 1975, cu scopul de a ajunge la restabilirea comuniunii depline între cele două Biserici. Metoda aleasă a fost aceea de a porni de la doctrina comună, în special de la sacramente, în perspectivă ecleziologică şi pneumatologică, pentru a ajunge apoi la dezbaterea problemelor care constituie factor de diviziune între cele două Biserici.

După o comisie mixtă provizorie, care a trasat planul pentru iniţierea dialogului, a fost numită o comisie mixtă oficială formată din episcopi şi teologi, care a început sesiuni plenare:

- Patmos-Rodos (1980): "Misterul Bisericii şi al Euharistiei în lumina Sfintei Treimi",

- München (1982): "Misterul Bisericii şi al Euharistiei în lumina Sfintei Treimi";

- Creta (1984): "Credinţă, sacramente şi unitatea Bisericii";

- Bari (1986-1987): "Credinţă, sacramente şi unitatea Bisericii";

- Vallam (Finlanda, 1988): "Sacramentul Preoţiei în structura sacramentală a Bisericii, şi în special importanţa succesiunii apostolice pentru sfinţirea şi unitatea poporului lui Dumnezeu";

- Freising (1990): "Uniatismul";

- Balamand (Liban 1993): "Uniatismul, metodă de unire din trecut şi căutarea actuală a comuniunii depline";

- Baltimore (2000): "Implicaţiile ecleziologice şi canonice ale unistismului";

- Belgrad (2006): "Consecinţele ecleziologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii - conciliaritatea şi autoritatea în Biserică la cele trei niveluri ale vieţii bisericeşti: local, regional şi universal";

- Ravenna (2007): "Consecinţele ecleziologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii - comuniunea eclezială, conciliaritatea şi autoritatea"

- Paphos (Cipru, 2009): "Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericii în cel de-al treilea mileniu";

- Viena (2010): "Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericii în cel de-al treilea mileniu";

Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, în omilia sa din 29 iunie 1995 din Bazilica "Sfântul Petru", în prezenţa patriarhului ecumenic Bartolomeu I, şi-a exprimat dorinţa de a fi clarificată "doctrina tradiţională a lui Filioque, prezentă în versiunea liturgică a Crezului latin, pentru a pune în lumină deplina sa armonie cu ceea ce Conciliul ecumenic din Constantinopol, în 381, mărturiseşte în simbolul său: Tatăl ca izvor al întregii Trinităţi, singura origine şi a Fiului şi a Duhului Sfânt".

Clarificarea pe care a cerut-o Sfântul Părinte este publicată în acest document, prin grija Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. El doreşte să contribuie la dialogul desfăşurat de Comisia mixtă internaţională dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă.

Comisia Teologică Internaţională, Creştinismul şi religiile (1997)

Problema relaţiilor dintre religii câştigă o importanţă din ce în ce mai mare. Printre diverşii factori care fac actuală această problemă se află, în primul rând, creşterea interdependenţei dintre diferitele părţi ale lumii. Ea se manifestă pe planuri diferite: este mereu mai mare numărul persoanelor care, în majoritatea ţărilor, au acces la informaţie; migraţiile sunt cu totul altceva decât o amintire a trecutului; noile tehnologii şi industria modernă au produs schimbări necunoscute până acum în multe ţări. Fără îndoială, aceşti factori interesează în mod diferit continentele şi naţiunile, însă nicio parte a lumii, cel puţin într-o oarecare măsură, nu se poate considera străină de ei.

Astfel de factori ai comunicării şi ai interdependenţei dintre diferitele popoare şi diferitele culturi au dus la o mai mare conştientizare a pluralităţilor religiilor lumii, cu pericolele, dar şi cu oportunităţile pe care le presupune. În ciuda secularizării, printre oamenii timpului nostru nu a dispărut religiozitatea: sunt cunoscute diferitele fenomene în care aceasta se manifestă, în ciuda crizei care, într-o măsură diferită, vizează marile religii. Importanţa faptului religios în viaţa umană şi întâlnirile mereu mai frecvente dintre oameni şi culturi fac necesar dialogul interreligios, în vederea problemelor şi a nevoilor care privesc umanitatea, pentru a clarifica sensul vieţii şi pentru a promova o acţiune comună în favoarea păcii şi a dreptăţii în lume. Creştinismul nu se exclude şi nici nu poate să rămână la marginea unei astfel de întâlniri şi, prin urmare, a dialogului dintre religii. Dacă acestea au fost uneori şi pot să fie încă factori de diviziune şi de conflict între popoare, este de dorit ca, în lumea actuală, să apară în faţa ochilor tuturor ca elemente de pace şi de unitate. Creştinismul trebuie să contribuie şi el pentru ca aceasta să fie posibilă.

Pentru ca acest dialog să fie rodnic, este nevoie ca creştinismul şi, în concret, Biserica Catolică, să se implice în a preciza cum evaluează, din punct de vedere teologic, religiile. De această evaluare va depinde în mare măsură raportul dintre creştini şi diferitele religii şi practicanţii lor, precum şi dialogul care, în diferite forme, se va stabili cu ele.

Studiul temei "Creştinismul şi religiile" a fost propus de majoritatea membrilor Comisiei Teologice Internaţionale. Discuţiile generale pe această temă s-au efectuat în cadrul numeroaselor întâlniri ale subcomisiei şi în timpul sesiunii plenare a Comisiei Teologice Internaţionale, ţinută la Roma în 1993, 1994 şi, respectiv, 1995. Actualul text a fost aprobat în această formă cu votul Comisiei, la 30 septembrie 1996, mai apoi a fost prezentat preşedintelui comisiei, cardinalul J. Ratzinger, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, care şi-a dat aprobarea pentru publicare.

Temele tratate în acest document au ca obiect principal elaborarea unor principii teologice care să ajute la o corectă evaluare a religiilor. Aceste principii sunt propuse cu conştiinţa clară că există multe întrebări încă deschise, care cer ulterioare investigaţii şi discuţii. Înainte de a expune principiile, Comisia Teologică Internaţională trasează liniile fundamentale ale dezbaterii teologice actuale, pentru a putea înţelege mai bine propunerile formulate în continuare în document.

Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Declaraţia "Dominus Iesus" privind unicitatea şi universalitatea salvifică a lui Isus Cristos şi a Bisericii (2000)

Domnul Isus, înainte de a se înălţa la cer, le-a încredinţat discipolilor săi mandatul de a vesti evanghelia în lumea întreagă şi să boteze toate popoarele. Misiunea universală a Bisericii izvorăşte din porunca lui Isus Cristos şi se împlineşte de-a lungul veacurilor prin proclamarea misterului lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, precum şi a misterului întrupării Fiului, ca eveniment de mântuire pentru toată omenirea.

De-a lungul veacurilor, Biserica a proclamat şi a mărturisit cu fidelitate evanghelia lui Isus Cristos. Totuşi, la încheierea celui de-al doilea mileniu creştin, această misiune este încă departe de împlinirea sa. Aceasta explică atenţia deosebită pe care magisteriul o acordă motivării şi promovării misiunii evanghelizatoare a Bisericii, mai ales în raport cu tradiţiile religioase ale lumii.

Biserica, pentru a-şi împlini funcţia de a-l vesti pe Isus Cristos, "calea, adevărul şi viaţa" (In 14,6), foloseşte astăzi şi dialogul interreligios care, într-adevăr, nu înlocuieşte, ci însoţeşte missio ad gentes. Acest dialog, care face parte din misiunea evanghelizatoare a Bisericii, comportă o atitudine de înţelegere şi o relaţie de cunoaştere şi îmbogăţire reciprocă, toate acestea în ascultare faţă de adevăr şi în respectarea libertăţii.

În practica şi aprofundarea teoretică a dialogului între credinţa creştină şi celelalte tradiţii religioase apar probleme specifice, al căror răspuns se caută străbătând căi noi, aducând propuneri şi sugerând moduri de acţiune, care au nevoie de un discernământ atent. În această cercetare, Declaraţia Dominus Iesus vrea să reamintească episcopilor, teologilor şi tuturor credincioşilor catolici, unele conţinuturi doctrinale de care nu se poate face abstracţie şi care pot ajuta reflecţia teologică la găsirea unor soluţii care să fie conforme cu adevărurile de credinţă şi care să corespundă în acelaşi timp exigenţelor culturale contemporane.

Limbajul expozitiv al Declaraţiei corespunde scopului său, care nu este acela de a trata în mod organic problemele referitoare la unicitatea şi universalitatea salvifică a misterului lui Isus Cristos şi a Bisericii şi nici acela de a propune soluţii la chestiunile teologice liber disputate, ci vrea să expună din nou doctrina credinţei catolice în această privinţă, subliniind în acelaşi timp unele probleme fundamentale care rămân deschise aprofundărilor ulterioare şi să combată unele afirmaţii eronate sau ambigue. De aceea, Declaraţia reia învăţătura transmisă în precedentele documente ale magisteriului, cu intenţia de a confirma adevărurile care fac parte din patrimoniul credinţei Bisericii.

Pr. dr. Ştefan Lupu

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent volumul al VIII-lea din colecţia "Dogmatica Catolică", Viitorul creaţiei în Dumnezeu. Escatologie, scris de Anton Ziegenaus şi tradus în limba română de Valeria Sobou şi pr. dr. Ştefan Lupu. Cartea apare în colecţia "Dogmatica Catolică", în format 17x24, este cusută şi cu coperţi cartonate, are 270 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 30 lei.

Colecţia "Dogmatica Catolică", publicată în opt volume în limba germană de renumiţii profesori Leo Scheffczyk şi Anton Ziegenaus, în anul 1996, a început să fie tradusă şi în limba română, la iniţiativa pr. dr. Anton Ziegenaus. Până acum au apărut: vol. I (Fundamentele dogmei. Introducere în dogmatică), vol. IV (Isus Cristos, plinătatea mântuirii. Cristologie şi soteriologie) şi vol. VIII (Viitorul creaţiei în Dumnezeu. Escatologie). Sunt în curs de publicare: vol. II (Dumnezeul revelaţiei. Învăţătura despre Dumnezeu) şi vol. III (Creaţia, începutul mântuirii. Învăţătura despre creaţie).

Volumul VIII este scris de pr. dr. Anton Ziegenaus şi are ca temă escatologia. După cum afirmă autorul încă de la început, escatologia nu constituie un domeniu al teologiei alături de multe altele. Adevărurile particulare de credinţă nu sunt izolate unele faţă de altele, ci se îmbină între ele. Această problemă există în general, mai ales în ceea ce priveşte studiul care tratează despre viitorul omului, deci nu despre un eveniment care vine în această viaţă, ci despre viitorul absolut. Ca fiinţă spirituală căutătoare, omul nu ignoră întrebarea despre sens. Întrebarea despre sens cuprinde totuşi ca răspuns total toate întrebările particulare şi se orientează în cele din urmă spre o evaluare definitivă. Atât întrebarea despre sens, cât şi acţiunea mântuitoare a lui Dumnezeu, care este orientată spre mântuirea totală a omului, subliniază poziţia centrală a escatologiei în cadrul întregii teologii. Această orientare escatologică devine clară în ordonarea elementelor particulare ale mărturisirii de credinţă.

Suntem conştienţi de faptul că întrebările escatologice au o mare importanţă nu doar în teologie, ci şi în viaţa fiecăruia,. Moartea face parte, ca şi naşterea, din evenimentele de bază ale vieţii. Ea poate să aibă asupra existenţei o acţiune stimulatoare sau - în ceea ce priveşte divinităţile lumeşti, ca posedarea, plăcerile - de dezmeticire şi să-l trezească pe om pentru a nu cădea în agitaţia cotidiană. Teama şi speranţa cu privire la moarte fac parte din fundamentul existenţei. Aici apare întrebarea despre conţinutul oricărei vieţi: în ce măsură poate trece cineva la un bilanţ final, cu vinovăţia şi omisiunile sale, deci cu posibilităţile nerealizate. Moartea, ca realitate umană de bază, devine clară în fenomenul mormântului. Cu cât arheologia se întoarce mai mult în istorie, cu atât se pierd mai mult urmele acţiunii umane. Din Antichitate rămân aproape doar monumentele sau movilele mormintelor cu adaosurile lor. Ele arată tristeţe, iubire şi speranţă.

De aceea, escatologia creştină nu este futurologie istorico-filosofică, ci, din credinţa în Isus Cristos, ca precedent escatologic, adică în calitate de Cuvânt definitiv şi act final al lui Dumnezeu, trage concluzia despre viitorul definitiv al omului şi al Cosmosului şi caută să interpreteze existenţa umană între deja-ul venirii lui Isus Cristos şi încă nu al venirii sale a doua oară.

Studiul realizat de prof. Ziegenaus este structurat în patru capitole. În primul capitol, autorul face o încadrare existenţială şi teologică a escatologie. În capitolul al II-lea prezintă bazele escatologiei, plecând de la fundamentul biblic şi ajungând la clarificările magisteriale din tradiţia Bisericii. În capitolul al III-lea tratează escatologia individuală, adică problema morţii, viaţa de după moarte, judecata individuală, cerul, purgatorul, comuniunea sfinţilor şi iadul. Capitolul al IV-lea abordează escatologia universală, cu temele: parusia lui Isus Cristos, învierea morţilor, cerul nou şi pământul nou, judecata de apoi şi adorarea Celui Veşnic pentru toată veşnicia.

Având în vedere numărul redus al studiilor în limba română dedicat realităţilor de pe urmă ale omului, şi de aici de multe ori o stare de confuzie şi de derută pentru creştini, mai ales când se confruntă şi cu alte concepţii despre viaţa actuală şi viitoare a omului, considerăm că apariţia acestui volum va putea contribui la o cunoaştere mai adâncă a planului lui Dumnezeu cu omul şi lumea, revelat nouă de Isus Cristos.

Pr. dr. Ştefan Lupu

* * *

Viaţa sfintei Fecioare Maria după contemplaţiile fericitei surori stigmatizate Ana Ecaterina Emmerich,
Ana Ecaterina Emmerich, Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-267-9, 14x20 cm, 456 p., 25 lei

Magisterium 26-27-28
(Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, Purcederea Duhului Sfânt; Comisia Teologică Internaţională, Creştinismul şi religiile; Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Declaraţia "Dominus Iesus" privind unicitatea şi universalitatea salvifică a lui Isus Cristos şi a Bisericii), Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-264-8, 14x20 cm., 126 p., 10 lei

Viitorul creaţiei în Dumnezeu. Escatologie,
Anton Ziegenaus, Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-250-1, 17x24 cm, 270 p., 30 lei

* * *

Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi;
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

lecturi: 53.