Editura "Presa Bună": Cartea noimelor

A apărut recent la Editura "Presa Bună" Cartea noimelor de Aurel Brumă. Cartea a fost lansată vineri, 13 noiembrie, la Casa "Mihai Ursachi" din Iaşi. Redăm intervenţia pr. Cornel Cadar de la acest eveniment, în care descrie conţinutul acestei cărţi.

* * *

Prezentarea Cărţii noimelor (autor Aurel Brumă)

Pentru Editura "Presa Bună" a fost o onoare să publice cartea domnului Aurel Brumă. Colaborarea cu Domnia sa este mai veche. În perioada 2009-2012 a trudit împreună cu prietenii şi colaboratorii Domniei sale la un proiect amplu de înregistrare a textelor Sfintei Scripturi şi a lecturilor care se citesc în biserică, audio-book-uri cu adaptări ale scrierilor din Noul Testament.

Cartea noimelor invită la meditaţie, la a descoperi înţelesuri... Pentru aceasta e nevoie de timp. Cartea nu se citeşte, aşa, dintr-o suflare. Satisfacţia creşte pe măsură ce se descifrează înţelesurile. Autorul te ia şi te poartă spre mai sus, te invită să nu rămâi pe loc, să duci gândul mai departe.

În cele 178 de pagini, cu 18 ilustraţii ale domnului Radu Bercea, cartea adună în acelaşi timp înţelepciune, culoare, metaforă, înţelesuri adânci, idei profunde, lumină.

Sunt 469 de gânduri sau, cum le spune autorul, "posibile aforisme sau sentinţe revocabile", intercalate cu poezii, pasaje de jurnal, mici eseuri şi epistole. Lucrarea se deschide cu un interviu luat episcopului de Iaşi, PS Petru Gherghel.

Sunt prezente diferite teme care îl pot îmbogăţi pe cititor. Acestea sunt din viaţa concretă, palpabilă, dar şi ceea ce nu se vede: arta, adevărurile, administraţia, bătrânii, biserica, celestitatea, comunicarea, credinţa, copiii, cultura, cunoaşterea, eroii, fericirea, globalizarea, îngerii, lumina, moartea în viu, rugăciunea, sacralitatea etc.

La tot pasul autorul te conduce de la ceea ce se vede la ceea ce nu se vede: "Merge omul la medic, îi ia tensiunea, pulsul, analizele şi îi zice ce are de zis. Adică îi declină speranţa de viaţă. Habar nu are domnul doctor, dincolo de ce a învăţat el să ştie, că mai există un ceva imposibil de determinat: starea de infinit, nemurirea". (384)

Autorul îşi pune întrebări, caută, şi-l lasă pe cititor să răspundă:

"Ciudat de actuale, de repetabile sunt multe dintre pildele psalmilor. Din cei 40 de ani ai parcurgerii pustiului cât or mai fi rămas şi pentru noi? Şi cât alţi 40 pentru următorii?" (248);

"Vreţi să fiţi mai în înălţimea înălţimii cuvenite, aveţi nevoie să vă sprijiniţi viaţa în ceva...

Şi vedeam, mergând pe ici pe colo, printre locuri şi oameni, case fără garduri, de parcă o casă se poate numi casă dacă nu are gard, împrejmuire, semn de intimitate, de reazem către lume.

Dar eu şi tu şi celălalt în ce ne rezemăm?" (86)

Moartea şi viaţa sunt alte teme care apar în carte:

"De murit, mulţi mor în viu, în netrăire, în nesimţire, în nearmonie, în nemuncă, în băltâcăreala cuvântului nefaptă, a faptei neavenite şi a necuviinţei de a se crede, pe bază de cai verzi pe pereţi, doctori în hârtii cu timbru sec şi ştampile şi, în real, doctori de ceapa ciorii.

Moartea nu este aceeaşi la toţi. Cum să fie aceeaşi moartea martirilor, a sfinţilor cu cea a călăilor, a inutililor?" (298)

"Viaţa trebuie să fie vatră muncită pentru a te bucura de hodina cea veşnică după cuviinţă şi în iubirea celor care culeg fructele osârdiei tale". (433)

"Viaţa, dragii mei, e ca un acoperiş în două ape. Cum e şi dealul. Ce văd eu de aici, de pe coama casei? Văd şi mă bucur de vieţile noastre. De parcurs. De ziua de mâine. Am de suit un deal, acela - aşa îmi propun. Şi trec de el. Şi apare un altul. Şi trec şi de acela. Sunt în sine două speranţe, trei, realizate. Şi câte dealuri or mai fi de trecut pe linia orizontului vieţii, călătoria o faci cu bucuria de a te minuna de frumuseţile lumii. Totul se poate face însă numai şi numai cu o condiţie: să ai în tine altitudinea muntelui". (447)

"Cum pot fi tăciunii vii dacă nu au scânteie şi ce viu mai poate fi în omul neviu în credinţă". (450)

Care-i rostul vieţii, pare să se întrebe autorul. Iată răspunsul:

"Sigur, vor dispărea încetul cu încetul bătrânii de acum, vor fi alţii, la fel de bătrâni, poate şi mai altfel în gândire şi potriveală cu rosturile timpului de atunci, dar temeiurile, indiferent de câte rachete s-ar trimite în cer, temeiurile vieţii nu se vor schimba cât lumea". (445)

"Viaţa fiecăruia dintre noi este o mişcare continuă. Suntem ace de ornic în alergare, în căutare continuă. Venim de undeva, ajungem altundeva. Şi-apoi căutăm piatra pe care să ne aşezăm, sub care să fim aşezaţi". (439)

"Noi înşine suntem vase de lut vii încercând să atingem rostul icoanelor". (215)

"La Nicoreşti, ultima oară, m-am dus în cimitir să aprind o lumânare la mormintele bunicilor Iorgu şi Maria. E un cimitir de-o palmă şi biserica la fel.

Şi am umblat, că ştiam locul, şi am umblat şi nu am găsit mormintele, că nu mai erau cruci. Şi am înţeles că mormintele sunt în mine şi eu însumi sunt lumânarea, singura lumânare a amintirii lor. Umbra lor de cer pe pământ". (249)

În lucrare apar şi îngerii sau aripile de îngeri:

"În sala de aşteptare a biografiei tale, omule, iată că s-au aşezat îngerii, că a plouat şi au aripile puse la uscat. Iar tu stai lângă îngeri şi nu ştii dacă o aripă de acolo, de pe frânghie, nu cumva este chiar aripa ta..." (241)

"Nopţile de cărturărie - nopţi de taifas cu îngerii". (88)

"Punctul fix, cercul de aterizare continuă a rămas obârşia, casa părintească, satul. Amestecate, sucite şi răsucite, (dragoste-muncă-satisfacţii decente, supărări necatrastofale), toate acestea, în final de contabilitate dumnezeiască, sunt luminate de îngerii familiilor, copiii". (242)

Am admirat preocuparea autorului pentru ce lăsăm în urma noastră, imaginea urmelor, comparaţia cu urma păsării în zbor, care apare cel mai des în carte.

"Umbra păsării pe cer, urma omului în nisipul timpului, urma corăbiilor pe apă. Câtă umbră şi amintire lăsăm celor care urmează, ce sămânţă am pus prin noi înşine în conştiinţa celorlalţi spre a fi amintiţi?" (269)

"Scuza, sinonimia deşertificării, a recompunerii corului robilor democraţi. Ce urmează? Controlul mişcării maselor umane, selecţia, amorfizarea, scoaterea ţării din om, a mamei din mintea fiului, desfiinţarea rudeniei, apartenenţei, a nordului ca reper al zborului de păsări şi, în sfârşit, o nouă alungare a lui Dumnezeu". (171)

"Noi credem că păsările nu lasă urmă pe cer când zboară,

dar fiecare dintre noi lasă ceva celorlalţi.

Poate chiar propria umbră sau cea a inimii". (244)

"Umbra păsării pe cer, urma omului în nisipul timpului, urma nedescifrabilă a corăbiilor pe apă. Câtă umbră şi amintire lăsăm celor care urmează, ce sămânţă am pus prin noi înşine în conştiinţa celorlalţi spre a fi amintiţi? Noi înşine umbre redesenând uitatele păsări". (405)

Autorul rezonează cu durerile şi suferinţele acestei lumi:

"Primesc un dar discret, o pictură fără semnătură, a unuia dintre cei de aici, din centrul derivelor biografice. Isus ridicându-se la cer, dincolo de nori, încă nedezlipit de crucea de chin şi moarte, dar şi de aşteptată înviere.

Şi are Isus chipul deloc anonim al fiecăruia dintre părăsiţii copii din jurul meu". (240)

"Pipăi din gând satul greblat sălbatic de ape şi mă bucur ca de-o minune că nava bisericii, cea mai aproape de malul Siretului, veghează nestricată asupra tuturor". (111)

"Dumnezeu ne adună, însă lumea ne desparte". (158)

"Dumnezeu nu ajută pe cel care, renunţând la sine, îşi pierde sufletul, sufletul fiind tocmai respiraţia lui Dumnezeu în viul omului". (155)

Dacă ar fi să fac o antireclamă cărţii, ar suna cam aşa: Dacă sunteţi grăbiţi şi trăiţi o viaţă agitată, nu luaţi această carte. Dacă totuşi aţi cumpărat-o şi nu aveţi timp, puneţi-o deoparte. O veţi citi la pensie sau când veţi avea mai multă zăbavă...

"Îmi spunea cineva despre o bisericuţă agăţată de luturi, notează autorul. Acolo, în fiecare noapte de Înviere se aprinde de la sine o lumină. Sunt sigur că o carte bună poate să aprindă lumina în interiorul unuia, altuia". (74) Cartea noimelor poate fi una dintre ele.

Iaşi, 13 noiembrie 2015

Pr. Cornel Cadar

* * *

Cartea noimelor
Aurel Brumă, Ed. "Presa Bună", ISBN 978-606-8116-51-8, 14x20 cm, 178 p., 15 lei

* * *

Această carte, în limita stocului disponibil, poate fi procurată prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi;
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

* * *

Iaşi: Cartea noimelor şi Azilanta, cu vernisaj de expoziţie

Iaşi: Invitaţie la lansare de cărţi şi vernisaj de expoziţie

lecturi: 49.