© Vatican Media

"Dilexi te": să învăţăm de la săraci să combatem sărăcia

Exortaţia apostolică Dilexi te îndeamnă la o schimbare de perspectivă în eforturile de combatere a sărăciei, implicând cercetători şi practicieni într-o schimbare de perspectivă: recunoscând că trebuie să înţelegem sărăcia, nu ca "experţi" ale căror analize şi propuneri pot aluneca uşor în abordări tehnocratice. Este vorba despre a învăţa de la săraci şi de la cei care, devenind săraci printre săraci, au putut să transmită istoriei un dinamism pozitiv care transformă coexistenţa umană.

Din fericire, putem observa că, în secolul al XXI-lea, cercetările privind sărăcia, atât locale, cât şi globale, au dezvoltat o anumită conştientizare a faptului că sărăcia nu este (numai) o chestiune de venit şi că dimensiunile sale materiale şi nemateriale trebuie studiate îndeaproape. Astăzi, de exemplu, avem acces gratuit la baze de date (cum ar fi Geospatial Poverty Portal [Portalul Geospaţial pentru Sărăcie] al Băncii Mondiale şi Oxford Poverty and Human Development Initiative - OPHI [Iniţiativa Oxford pentru Sărăcie şi Dezvoltare Umană - OPHI]) care documentează complexitatea fenomenelor sărăciei "de aproape" cu informaţii dezagregate şi geolocalizate.

Însă invitaţia din Dilexi te este de a privi realitatea "de la margini", nu numai "de aproape": "[...] trebuie să recunoaştem încă o dată că realitatea este mai bine văzută de la margini şi că săracii sunt subiecţi ai unei inteligenţe specifice, indispensabilă Bisericii şi omenirii" (Dilexi te, 82). Prin urmare, este o invitaţie de a-i considera pe săraci nu ca obiecte de analiză şi intervenţii specifice, ci ca subiecţi de la care putem şi trebuie să învăţăm ce înseamnă combaterea sărăciei, printr-o înţelegere bazată pe empatie şi împărtăşire profundă, renunţând la soluţiile tehnocratice care se păstrează la o distanţă sigură de "carnea" realităţii: acestea pot părea atractive din punct de vedere politic, dar sunt în mod normal ineficiente şi nesustenabile.

Pentru a combate eficient sărăcia, trebuie să punem persoana şi demnitatea acesteia în centru. Nu trebuie doar să-i "luăm în considerare" pe săraci, ci să-i "facem să fie luaţi în considerare" drept "agenţi demni ai propriului destin" (Papa Francisc, Discurs la Naţiunile Unite, 2015). Prin urmare, pe lângă monitorizarea datelor despre sărăcie, trebuie să studiem ce procese de combatere a sărăciei "funcţionează", deoarece săracii sunt protagoniştii. În acest proces, sprijinul personal şi comunitar pentru săraci apare ca un aspect cheie. Nu contează numai "ce" se implementează pentru a combate sărăcia, ci şi "cum" şi "de ce" se face: modul şi de ce relaţiile, de fapt, fac diferenţa dintre bunăstarea socială şi adevărata emancipare a săracilor.

Simona Beretta, director al Centrului Ateneului pentru Doctrina Socială a Bisericii (Universitatea Catolică "Sacro Cuore")

(După L'Osservatore Romano, 16 iunie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu