© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat Sanctităţii sale Aram I, catholicos al Bisericii Apostolice Armene al Sfântului Scaun de Cilicia (Liban), şi delegaţiei sale (18 mai 2026)

Sanctitatea Voastră, frate iubit,

"Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!" (Ef 1,2). Cu salutul apostolului Paul, vă urez bun venit Sanctităţii Voastre şi distinşilor membri ai delegaţiei dumneavoastră la începutul vizitei dumneavoastră la Biserica din Roma.

Ar putea exista o legătură spirituală mai mare între Bisericile noastre decât apostolul Paul din Tars, născut în Cilicia, locul Scaunului dumneavoastră, şi care a primit coroana martiriului aici, la Roma? Sfântului Paul, apostolului prin excelenţă al comuniunii dintre Biserici, îi încredinţez pelerinajul dumneavoastră la Roma. Dar cum aş putea să nu-i menţionez şi pe marii sfinţi ai Bisericii care au lucrat pentru unitatea creştinilor? Gândurile mele se îndreaptă către Sfântul Nerses, catholicos al Ciliciei, care poate fi considerat un pionier al ecumenismului - şi a cărui includere recentă în Martirologiul Roman este un alt exemplu al acelui "ecumenism al sfinţilor" care uneşte deja Bisericile noastre.

Situat la răscrucea diferitelor popoare şi culturi, catholicosul Sfântului Scaun al Ciliciei a fost caracterizat de mult timp de vocaţia sa ecumenică, în special în ceea ce priveşte Biserica Romei. Această relaţie specială dintre Bisericile noastre, care a fost deosebit de intensă în Evul Mediu, a cunoscut noi dezvoltări în secolul al XX-lea şi mai ales după Conciliul al II-lea din Vatican.

Îmi amintesc că venerabilul dumneavoastră predecesor, catholicosul Khoren I, a fost primul primat al unei Biserici Ortodoxe Orientale care a vizitat Roma după Conciliu, încă din mai 1967. Dumneavoastră, Sanctitate, vă remarcaţi prin zelul dumneavoastră ecumenic neobosit, atât la nivel local, ca unul dintre fondatorii Consiliului Bisericilor din Orientul Mijlociu, cât şi la nivel internaţional în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, unde aţi deţinut funcţii importante.

Sunt profund recunoscător pentru eforturile dumneavoastră de a promova relaţiile cu Biserica catolică şi pentru apropierea dumneavoastră de Biserica Romei, pe care aţi vizitat-o pentru prima dată drept catholicos în timpul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor din ianuarie 1997 şi pe care aţi onorat-o cu prezenţa dumneavoastră în numeroase ocazii de atunci.

Vă mulţumesc în special pentru angajarea dumneavoastră personală în promovarea dialogului teologic dintre Bisericile noastre, care are loc din 2003 în cadrul Comisiei Internaţionale Mixte pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe Orientale. Acest dialog, care beneficiază de contribuţia valoroasă a delegaţilor armeni, a publicat deja trei documente semnificative despre natura şi misiunea Bisericii, despre comuniunea în Biserica primară şi despre sacramente. Sper sincer că, în pofida dificultăţilor recente, acest dialog va continua cu o vigoare reînnoită, căci nu poate exista o restaurare a comuniunii între Bisericile noastre fără unitate în credinţă.

Prezenţa dumneavoastră printre noi îmi aminteşte de iubita ţară din care proveniţi şi pe care am avut bucuria să o vizitez în decembrie anul trecut. Acest pământ al Libanului, atât de drag inimii mele, care de atâta timp a arătat întregii lumi că este posibil ca oameni de culturi şi religii diferite să trăiască împreună ca o singură naţiune, continuă să se confrunte cu încercări grele. Într-un moment în care unitatea şi integritatea ţării dumneavoastră sunt din nou ameninţate, Bisericile noastre sunt chemate să consolideze legăturile fraterne care îi unesc nu numai pe creştini între ei, ci şi cu fraţii şi surorile lor din alte comunităţi din patria lor comună. Sanctitatea Voastră, vă asigur de rugăciunile mele zilnice şi de profunda grijă pe care o simt pentru poporul libanez şi pentru Bisericile din Orientul Mijlociu, cărora le veţi dedica o conferinţă în timpul şederii dumneavoastră la Roma.

În aceste zile care duc la solemnitatea Rusaliilor, în timp ce ne pregătim să retrăim misterul miracolului coborârii Duhului Sfânt asupra Bisericii care se naşte, sunt recunoscător că mă pot ruga după această întâlnire, împreună cu Sanctitatea Voastră, Duhului, Domn şi Dătător de viaţă, ca el să ne dăruiască darul unităţii, să ne dăruiască pace durabilă şi să reînnoiască faţa pământului.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu