© Vatican Media

Papa la Pompei: Salut adresat persoanelor primite în operele caritative ale sanctuarului (8 mai 2026)

Fraţilor şi surorilor preaiubiţi, bună ziua şi mulţumesc!

Mă bucur foarte mult să vă întâlnesc pe toţi, care în diferite moduri sunteţi legaţi de operele caritative ale Sanctuarului din Pompei: cei care au fost primiţi, călugări, educatori şi voluntari. Îl salut şi îi mulţumesc în mod special episcopului pentru cuvintele sale amabile şi pe cei dintre voi care v-aţi împărtăşit mărturiile.

Este minunat pentru mine să încep această vizită pastorală pe urmele Sfântului Bartolo Longo, pe care am avut bucuria să-l canonizez pe 19 octombrie anul trecut. El a numit Valle di Pompei "un loc al iubirii care încălzeşte inima", "un triumf al credinţei şi al carităţii": virtuţi pe care le-a descris ca "două aripi unite în acelaşi zbor".

Această realitate este încă foarte vie şi vizibilă. Aici, în Operele Sanctuarului, se experimentează în fiecare zi puterea Învierii lui Cristos, care, prin iubire, regenerează inimile pentru viaţa bună a Evangheliei. Aici, "Templul Carităţii" şi "Templul Credinţei" se susţin reciproc. Rugăciunea alimentează primirea, afectul, slujirea şi angajarea generoasă a atâtor persoane, în centrele educaţionale, în casele familiale şi în cantina socială numită după Papa Francisc. Şi iubirea face minuni care depăşesc cu mult orice efort şi orice aşteptare: în mădularele celor care suferă şi, cu atât mai mult, în sufletele lor.

Când Sfântul Bartolo a ajuns pentru prima dată în Valle di Pompei, a găsit un pământ afectat de o mare sărăcie, locuit de câţiva fermieri foarte săraci, devastat de malarie şi de bandiţi. Cu toate acestea, a ştiut să vadă chipul lui Cristos în fiecare: în cei mari şi în cei mici, şi în special în orfani şi în copiii deţinuţilor, cărora le-a făcut să simtă, cu duioşia sa, bătăile inimii lui Dumnezeu.

Celor care îi spuneau că tinerii săi erau sortiţi aceluiaşi destin ca şi părinţii lor, le-a răspuns că iubirea îi poate inspira chiar şi pe cei mai dificili copii să facă bine şi că, în orice domeniu de acţiune, numai caritatea asigură victorii sigure, mari şi definitive. Avea dreptate şi a dovedit-o făcând din acest loc, cu credinţă şi angajare, un centru al vieţii creştine şi al devoţiunii faţă de Preasfânta Maria, cunoscut în întreaga lume.

La temelia tuturor lucrurilor, însă, aşa cum am spus, se află rugăciunea şi, în special, Sfântul Rozariu. Plasat simbolic la temelia Sanctuarului şi a oraşului, este motorul ascuns care face posibil orice altceva. Prin urmare, vă îndemn pe toţi să menţineţi mereu vie şi să răspândiţi această străveche şi frumoasă devoţiune, datorită căreia, contemplând misterele vieţii lui Isus cu ochii simpli şi materni ai Mariei, "ceea ce a realizat el" ne pătrunde în inimile noastre şi ne transformă existenţa (cf. Sfântul Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae, 16 octombrie 2002, 13).

Fraţilor şi surorilor, preoţi, călugări şi călugăriţe, soţi şi soţii care lucrează în case de familie, educatori, voluntari, acesta să fie planul vostru de viaţă: să fiţi bărbaţi şi femei de rugăciune, să reflectaţi, ca nişte oglinzi limpezi şi umile, lumina care vine de la Dumnezeu. Astfel, cu gesturi şi cuvinte, veţi hrăni flacăra iubirii pe care Sfântul Bartolo a aprins-o şi veţi fi, în slujire, în dialog şi în viaţă de credinţă, modele credibile şi călăuze înţelepte pentru acest tineret minunat.

Şi vouă, copii, adolescenţi şi tineri, vă îndemn să aveţi încredere în cei care se îngrijesc cu iubire de creşterea voastră şi, mai mult - şi întotdeauna în viaţa voastră - să aveţi încredere în Isus, Fiul lui Dumnezeu, răstignit şi înviat, care ne mântuieşte şi ne eliberează, Prietenul care nu ne abandonează şi nu ne respinge niciodată, Fratele care ne înţelege şi care merge mereu cu noi. Lăsaţi-vă implicaţi şi mişcaţi de bucuria care vine din cuvintele sale şi din exemplele sale şi vestiţi-o tuturor. Lumea noastră are atât de multă nevoie de ea, iar voi, care o cunoaşteţi bine, puteţi fi, cu prospeţimea voastră, martorii cei mai convingători.

Preaiubiţilor, acesta este un loc al harului, unde Sfânta Fecioară Maria a Rozariului şi sfântul Bartolo reunesc bărbaţi şi femei de toate vârstele, originile şi condiţiile, pentru a-i aduce la singurul Izvor al acelei iubiri universale care numai el poate aduce lumii seninătate şi armonie: pentru a-i duce la Dumnezeu. Să ne strângem de el, în timp ce îi încredinţăm întreaga omenire prin mâinile Mariei, încrezători că, cu ajutorul harului său, nimic nu ne poate opri să facem binele şi că speranţa noastră pentru un viitor de pace, aici şi pretutindeni, se va împlini.

Vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi! Mergeţi mai departe cu generozitate şi încredere. Vă asigur de amintirea mea în rugăciune, vă recomand mijlocirii Maicii Cerului şi a Sfântului Bartolo şi vă binecuvântez pe toţi din inimă.

Regina Sfântului Rozariu din Pompei, roagă-te pentru noi!

Sfinte Bartolo, roagă-te pentru noi!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu