© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat Consiliului de Administraţie al "Catholic Charities USA" (4 mai 2026)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Dragi prieteni,

Îmi face plăcere să vă salut pe voi, membri ai Consiliului de Administraţie al Catholic Charities USA, în timpul vizitei voastre la Roma şi la Vatican. Mă rog ca timpul petrecut aici, în inima Bisericii Universale, nu numai să vă întărească legăturile cu succesorul lui Petru, ci să vă ajute şi să vă apropiaţi mai mult de inima lui Cristos, la a cărui iubire suntem cu toţii invitaţi să luăm parte.

În acest timp pascal, citim naraţiunile biblice ale învierii şi ale arătărilor ulterioare ale Domnului apostolilor săi. În timp ce ei şi ceilalţi discipoli ai lor au început sarcina de evanghelizare, Isus i-a ajutat (cf. Mc 16,20) asigurându-i: "Aduceţi-vă aminte că eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor" (Mt 28,20).

Aşa cum a fost cazul apostolilor şi al Bisericii primare, vestirea evangheliei prin grija faţă de cei săraci şi faţă de cei mai nevoiaşi va prezenta întotdeauna anumite dificultăţi, atât la nivel personal, cât şi instituţional (cf. Fap 6,1-7). Acestea includ găsirea unor resurse suficiente, a demonstra altora că acest tip de slujire este parte integrantă a vieţii creştine autentice şi nedescurajarea, mai ales atunci când îi întâlnim pe cei pe care nu îi putem ajuta în modul în care ne-am dori. Sunt pe deplin conştient că agenţiile Chatolic Charities din Statele Unite ale Americii nu sunt nicidecum imune la aceste provocări care continuă să se manifeste şi în zilele noastre. Totuşi, tocmai atunci când ne confruntăm cu astfel de obstacole trebuie să învăţăm să auzim glasul lui Isus spunându-ne încă o dată: "Eu sunt cu voi în toate zilele!". Chiar şi astăzi, Cristos se apropie pentru a-i însoţi pe discipolii săi, mai ales în momentele de frustrare şi îndoială, aşa cum a făcut cu Sfântul Toma apostolul, cu discipolii pe drumul spre Emaus (cf. In 20,24-29; Lc 24,13-35).

De aceea vă încurajez şi încurajez eforturile voastre vrednice şi vă exprim recunoştinţa pentru disponibilitatea voastră de a continua slujirea de compasiune a Domnului nostru, mai ales faţă de cei mai mici dintre noi. Făcând aceasta, căutaţi să găsiţi soluţii la situaţii inumane, să alinaţi suferinţa persoanelor şi a familiilor şi să uşuraţi povara celor care sunt împovăraţi de greutăţi şi conflicte. În toate aceste circumstanţe, trebuie să fie caritatea lui Cristos cea care vă îndeamnă în munca voastră zilnică (cf. 2Cor 5,14). Adică dorinţa de a duce altora ajutor material cu iubirea inimii lui Isus, căci în această iubire îşi vor găsi adevărata odihnă şi demnitatea lor va fi respectată.

În acest sens, este adevărat că "iubirea faţă de aproapele nostru este o dovadă tangibilă a autenticităţii iubirii noastre faţă de Dumnezeu" (Exortaţia apostolică Dilexi te, 26). Totuşi, este adevărat şi că iubirea autentică a aproapelui nostru implică oferirea posibilităţii unei adevărate întâlniri cu Dumnezeu. Munca voastră cu cei mai puţin norocoşi continuă să ofere o oportunitate privilegiată de a împărtăşi bucuria Învierii şi vă mulţumesc pentru această mărturie sinceră de credinţă. Asistenţa practică pe care voi şi agenţiile voastre partenere o oferiţi celor defavorizaţi le permite să experimenteze iubirea lui Dumnezeu prin voi şi le deschide o cale pentru a intra într-o relaţie durabilă cu ei. În acelaşi timp, vă permite să intraţi în contact cu trupul lui Cristos, căutând să-l vedeţi şi să-l slujiţi în fraţii şi surorile voastre (cf. Mt 25,31-46). În acest fel, faptele voastre de caritate devin o întâlnire reciprocă cu Domnul care este prezent printre noi.

Încă o dată, Domnul ne-a promis: "Eu sunt cu voi în toate zilele" (Mt 28,20). Domnul Înviat vine să ne insufle pace în inimi şi să ne deschidă căi de speranţă şi viaţă nouă, asigurându-ne că el cu adevărat "face toate lucrurile noi" (Apoc 21,5). Să permitem, aşadar, speranţei Paştelui să pătrundă în vieţile noastre şi să ne călăuzească slujirea, motivaţi de promisiunea sa.

Cu aceste sentimente, vă urez bine pentru nobila voastră misiune şi vă asigur pe voi şi pe toţi colegii voştri de o amintire în rugăciunile mele. Vă încredinţez pe toţi mijlocirii iubitoare a Mariei Neprihănite, patroana Statelor Unite, şi vă împart de bunăvoie binecuvântarea apostolică, pe care o extind tuturor agenţiilor asociate cu Catholic Charities USA, ca o promisiune de pace şi bucurie în Domnul Înviat. Vă mulţumesc.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu