© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat comunităţii Academiei Ecleziastice Pontificale la a 325-a aniversare a fondării (27 aprilie 2026)

Eminenţă,

Excelenţe,

Preaiubiţi superiori şi studenţi ai Academiei Ecleziastice Pontificale,

Sunt încântat să fac prima mea vizită ca pontif roman la această instituţie străveche şi nobilă, cu ocazia jubileului celei de-a 325-a aniversări a acesteia. Deja cu câţiva ani în urmă, când am venit aici pentru a-mi împărtăşi mărturia ca prefect al Dicasterului pentru Episcopi, în cadrul întâlnirilor oferite absolvenţilor, am avut ocazia să reflectez asupra misiunii esenţiale îndeplinite de Alma Mater a diplomaţilor pontificali. Astăzi, la aproape un an de la începutul slujirii mele petrine, însoţită de angajarea sârguincioasă al Secretariatului de Stat şi al Reprezentanţelor Pontificale, aceste sentimente au fost confirmate. Prin urmare, privesc cu profundă recunoştinţă la istoria de dăruire şi slujire pe care o celebrează această aniversare plină de bucurie.

Această istorie - înrădăcinată în însăşi catolicitatea Bisericii - a văzut un lanţ neîntrerupt de preoţi din diferite părţi ale lumii contribuind cu umilele lor eforturi la construirea acelei unităţi în Cristos care, în pofida originilor lor diferite, face din comuniune o caracteristică fundamentală a serviciului diplomatic al Sfântului Scaun. Reformele - ultima dintre ele fiind dorită de predecesorul meu imediat, de venerabilă memorie - au avut întotdeauna scopul de a păstra această marcă distinctivă şi constitutivă a acţiunii diplomaţiei noastre, chemată zilnic să se roage şi să lucreze "ut unum sint" (In 17,21).

În special, schimbările recente în diferite aspecte ale formării academice şi intelectuale au conferit Instituţiei autonomia necesară pentru a reînnoi cadrul de studiu pentru disciplinele juridice, istorice, politice şi economice, împreună cu limbajele utilizate în relaţiile internaţionale. Aş dori însă să reiterez că cea mai importantă reformă cerută celor care intră în această comunitate este un exerciţiu constant de convertire, menit să cultive "apropierea, ascultarea atentă, mărturia, abordarea fraternă şi dialogul […] combinate cu umilinţa şi blândeţea" (Francisc, Documentul Il ministero petrino, 25 martie 2025): virtuţi care trebuie să pătrundă întreaga voastră slujire preoţească.

Întâlnirea de astăzi, în această Casă care a contribuit la creşterea intelectuală, umană şi spirituală a diferiţilor sfinţi şi fericiţi - inclusiv a unora dintre iluştrii mei predecesori - este pentru mine o ocazie de a schiţa împreună cu voi câteva dintre trăsăturile preotului diplomat pontifical care, participând la slujirea succesorului lui Petru, primeşte şi cultivă o vocaţie specială în slujba păcii, adevărului şi dreptăţii.

El trebuie să fie, înainte de toate, un mesager al mesajului pascal: "Pace vouă!" (In 20,19). Chiar şi atunci când speranţele de dialog şi reconciliere par să se estompeze, iar pacea "pe care o dă lumea" este călcată în picioare şi aspru încercată, sunteţi chemaţi să continuaţi să duceţi tuturor cuvântul lui Cristos Înviat: "Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă" (In 14,27). Şi chiar înainte de a încerca să o construim cu propriile noastre forţe slabe, în faţa celor care nu o caută ca pe un dar de la Dumnezeu, misiunea voastră vă cheamă să fiţi "punţi" şi "canale" pentru ea, pentru ca harul care vine din cer să-şi poată croi drum prin faldurile istoriei.

Apoi, diplomatul pontifical - lucrând în cele mai diverse contexte culturale şi în cadrul organizaţiilor internaţionale - este chemat în mod special să mărturisească adevărul care este Cristos, ducând mesajul său adunării naţiunilor şi devenind un semn al iubirii sale pentru acea parte a omenirii încredinţată misiunii sale de păstor, chiar înainte de cea de diplomat. Aşa cum am avut ocazia să subliniez la începutul acestui an Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, astăzi este urgent necesar ca "din nou cuvintele să exprime în mod neechivoc anumite realităţi", pentru că "numai aşa se poate relua un dialog autentic, lipsit de neînţelegeri" (Discurs adresat Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, 9 ianuarie 2026). Şi din acest motiv este important să duceţi lumii cuvântul vieţii, care s-a revelat nu prin afirmarea unor principii şi idei abstracte, ci prin întrupare.

În cele din urmă, vă pregătiţi să îndepliniţi o slujire unică, una care implică nu numai protejarea binelui comunităţii catolice, ci a întregii familii umane care trăieşte într-o anumită naţiune sau participă la activitatea diferitelor organizaţii internaţionale. Aceasta vă cere să fiţi promotori ai tuturor formelor de dreptate care ajută la recunoaşterea, reconstrucţia şi protejarea imaginii lui Dumnezeu imprimate în fiecare persoană. În apărarea drepturilor omului - printre care se remarcă drepturile la libertatea religioasă şi la viaţă - vă îndemn, aşadar, să continuaţi să arătaţi calea, nu prin opoziţie şi revendicare, ci prin protejarea demnităţii persoanei, dezvoltarea popoarelor şi comunităţilor şi promovarea cooperării internaţionale. Acestea sunt singurele instrumente care ne permit să pornim pe căi autentice de pace.

Dragi superiori şi studenţi, într-o lume marcată de tensiuni, care pare să facă din conflict singura modalitate de a răspunde nevoilor şi preocupărilor, capacitatea noastră de a ne dedica dialogului, ascultării şi reconcilierii poate părea insuficientă, uneori chiar inutilă. Acest lucru nu ar trebui să ne descurajeze! Să continuăm să invocăm cu încredere darul păcii lui Cristos, fără teamă. Şi fiţi siguri că slujirea voastră generoasă, în orice moment şi în orice loc, va fi întotdeauna un mijloc de a promova şi proteja demnitatea fiecărui bărbat şi a fiecărei femei, creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi de a promova binele comun.

Cu aceste urări şi cu bunăvoinţă paternă, invoc asupra fiecăruia dintre voi şi asupra viitorului drum al Academiei Ecleziastice Pontificale, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria şi a Sfântului Anton abate, patronul vostru, binecuvântarea apostolică.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu