© Vatican Media

În Biserică 50 de martiri vor fi fericiţi, de astăzi patru noi venerabili

A fost recunoscut martiriul a 49 de gabrielişti şi al unui preot, ucişi în Spania din ură faţă de credinţă în timpul războiului civil din 1936-1939. Aceştia vor fi în curând beatificaţi. De astăzi, Pedro Samuel Salado Alba, laic, este venerabil pentru jertfa vieţii sale; Maria Eletta a lui Isus, carmelită desculţă, Maria Teresa a Preasfintei Treimi, carmelită a Inimii Divine a lui Isus, şi Maria Raffaella De Giovanni, fondatoarea Surorilor Terţiare Minime, sunt venerabile pentru virtuţile lor eroice.

Astăzi, luni, 27 aprilie, în timpul unei audienţe acordate cardinalului Marcello Semeraro, prefectul Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor, Papa Leon al XIV-lea a autorizat promulgarea decretelor care recunosc martiriul a 49 de fraţi ai Sfântului Gabriel şi capelanul lor, ucişi în Spania în 1936 în timpul persecuţiei religioase care a avut loc înainte şi în timpul războiului civil spaniol. Decretele au recunoscut, de asemenea, virtuţile eroice a trei călugăriţe - Maria Eletta a lui Isus, carmelită desculţă, Maria Teresa a Preasfintei Treimi, carmelită a Inimii Divine a lui Isus, şi Maria Raffaella De Giovanni, fondatoarea Surorilor Terţiare Minime - şi oferirea vieţii lui Pedro Samuel Salado Alba, un laic, care sunt, prin urmare, venerabili de astăzi.

Estanislao Ortega García şi însoţitorii săi

Fratele Estanislao Ortega García, primul provincial al provinciei spaniole a Institutului Fraţilor Instrucţiunii Creştine "Sfântul Gabriel", şi însoţitorii săi vor fi beatificaţi ca martiri în Spania: 48 de fraţi şi capelanul casei provinciale şi de formare Sant Vicenç de Montalt, Manuel Berenguer Clusella, preot al Diecezei de Barcelona. Ucişi în diferite momente în 1936, toţi au fost victime ale urii faţă de credinţa catolică. Mărturia lor de viaţă a fost plasată pe fundalul persecuţiei religioase care a început în 1934 şi s-a intensificat între iulie 1936 şi aprilie 1939, anii războiului civil. Printre cele mai dramatice episoade trăite de călugări s-a numărat raidul efectuat de aproximativ o sută de miliţieni FAI (Federaţia Anarhistă Iberică) asupra casei "Can Valls" pe 7 noiembrie 1936. În acea zi, toţi fraţii majori de 18 ani, 44 în total, şi părintele capelan, au fost duşi cu autobuzul la închisoare. Studenţii au fost duşi la centre de asistenţă socială, în timp ce cei mai în vârstă au rămas sub controlul unui comitet roşu. Dintre cei 44 arestaţi, cinci călugări francezi au fost eliberaţi prin intermediul consulatului; ceilalţi 39 şi capelanul au fost ucişi câteva zile mai târziu în cimitirul Montcada.

Pedro Manuel Salado de Alba

Laic şi membru al Asociaţiei "Hogar de Nazaret", Pedro Manuel Salado de Alba s-a născut pe 1 ianuarie 1968, în Chiclana de la Frontera, Spania. Pe 15 august 1990, s-a dăruit total lui Dumnezeu la Casa Nazareth, o instituţie misionară de viaţă consacrată, fondată pentru a oferi o cale spre sfinţenie, cu misiunea de a îngriji copiii şi tinerii aflaţi în situaţii de risc. Pedro Manuel a locuit într-un adăpost din Córdoba până în 1998, când a fost repartizat la Casa Quinindé din Ecuador. Aici, pe lângă administrarea adăpostului, a desfăşurat o intensă muncă pastorală, a coordonat activităţi şcolare, a predat religia şi s-a dedicat catehismului. Şi-a dedicat întreaga viaţă celor mai mici, o viaţă care s-a încheiat tragic în căutarea salvării vieţilor lor. Pe 5 februarie 2012, la Playa de Tonsupa, lângă Atacames, Pedro Manuel a sărit în apă fără ezitare când nişte copii, în timp ce se jucau, au fost luaţi în larg de un vârtej. A salvat şapte copii, dar a murit pe ţărm. Pentru jertfa vieţii sale, el este astăzi venerabil.

Maria Eletta a lui Isus

Maica Maria Eletta a lui Isus, născută Caterina Tramazzoli, era originară din Terni, Italia, în secolul al XVII-lea. S-a născut acolo pe 28 ianuarie 1605 şi acolo, la vârsta de douăzeci şi unu de ani, a intrat în mănăstirea Carmelitanelor Desculţe împreună cu sora sa Lucia. S-a remarcat prin maturitatea sa, atât de mult încât, după trei ani de viaţă călugărească, a fost rugată să ajute la înfiinţarea unei mănăstiri carmelite la Viena, devenind priora acesteia la vârsta de 33 de ani. Ulterior, i s-a încredinţat sarcina de a înfiinţa o nouă mănăstire la Graz, unde a trăit cei mai roditori ani ai vieţii sale din punct de vedere spiritual, apreciată de populaţie şi aristocraţie pentru înţelepciunea şi mărturia vieţii sale. Destinată unei noi întemeieri, a ajuns la Praga în 1656, unde virtuţile sale erau deja bine cunoscute. Dar, în acest context, Maria Eletta a lui Isus s-a confruntat cu provocări serioase legate de înfiinţarea noului Carmel şi de "noaptea întunecată" a încercării. A înfruntat bolile, chinurile spirituale, contradicţiile şi chiar calomniile cu răbdare şi abandonare în mâinile lui Dumnezeu, neîncetând niciodată să se roage. A murit pe 11 ianuarie 1663. Femeie de mare prudenţă şi conducere, s-a remarcat prin marea sa caritate, iubirea faţă de aproapele, generozitatea faţă de săraci şi nevoiaşi şi grija iubitoare faţă de bolnavi.

Maria Teresa a Preasfintei Treimi

Născută pe 13 noiembrie 1897, în Apeldoorn, Olanda, Maria Teresa a Preasfintei Treimi, născută Theresia Ysseldijk, a intrat în Carmelul Inimii Divine a lui Isus din Tilburg la vârsta de douăzeci de ani. Mânată de un mare zel pentru misiuni, a călătorit în America împreună cu alte şapte călugăriţe în decembrie 1919. La scurt timp după sosire, a fost lovită de o boală gravă, descoperită prea târziu de medici. A înfruntat totul cu răbdare şi mereu cu zâmbetul pe faţă, continuând să-l slujească pe Dumnezeu în Ordinul Carmelit şi lucrând în unire tăcută cu el. Acest lucru a distins-o, împreună cu spiritul misionar care i-a caracterizat viaţa. A murit pe 10 martie 1926, la Spitalul St. Mary's din St. Louis.

Maria Raffaella De Giovanna

O italiancă originară din Genova, Maria Raffaella De Giovanna s-a născut pe 30 iulie 1870. Încă de copilă, în pofida faptului că era veselă din fire, a manifestat dorinţa de singurătate pentru a se dărui total lui Dumnezeu, aşa că, de tânără, a cerut să intre în mănăstire. Sănătatea ei fragilă, însă, a împiedicat-o să ducă un stil de viaţă auster, aşa că s-a întors acasă. Mai târziu, a devenit profesoară de catehism în parohia sa şi a avut ocazia să fie martoră şi să înţeleagă sărăcia multor familii. S-a dedicat săracilor şi bolnavilor, iar mai târziu şi-a dat seama că vrea să dăruiască mai mult. Apoi i-a mărturisit duhovnicului său dorinţa de a se dedica liber, împreună cu alte tinere, săracilor şi bolnavilor şi apostolatului copiilor. Astfel, pe 4 august 1896, au fost fondate "Surorile Slujitoare". Cinci ani mai târziu, a fost înfiinţată o nouă comunitate sub numele de "Surorile Terţiare Minime ale Surorilor Infirmiere ale Sfântului Francisc de Paola". Maria De Giovanna şi-a schimbat numele în sora Maria Raffaella, dar, împreună cu celelalte călugăriţe, s-a confruntat cu multe provocări. Răbdarea şi rugăciunea ei constantă au încurajat-o să continue. Împreună cu însoţitoarele ei, s-a dedicat ajutorării soldaţilor care se întorceau de pe frontul Primului Război Mondial, iar după război, a promovat înfiinţarea de filiale. Pentru toţi, Maria Raffaella a devenit Maica, aceea care a continuat să conducă congregaţia pe care a fondat-o, în pofida sănătăţii precare şi a suferinţei sale. A murit pe 11 martie 1933.

(După Vatican News, 27 aprilie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu